971 matches
-
tata hotărâse să petreacă Crăciunul la Bostället, căci în această ambianță tihnită avea să fie ocrotit de singurătate. Primise ca dar de Crăciun un pian mecanic marca Hupfeld, să-i cânte acum, când bunica nu mai era. în seara de Bobotează a plecat în pădure, spre Hattstensborgshållet. Tata tocmai privise termometrul de la fereastra bucătăriei și spusese: Minus patruzeci de grade. Nimeni nu a văzut când ieșise. Abia la ceai i-au observat lipsa. Mama și-a pus haina din blană de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
belșug - a vorbit un artilerist din celălalt capăt al vagonului. ― Problema n-ar fi troienele, ci dacă locomotiva are un plug în față și dacă îi va ajunge mangalul, pentru că s-a lăsat și un puișor de ger ca la Bobotează - a intervenit un alt artilerist, de lângă Dumitru. ― Uite că ne-am luat cu vorba și nimeni nu s-a dus să-și ia apă. Nu vă bazați pe rachiul sau pe vinul din traistă, fiindcă astea nu țin de sete
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Drept să-ți spun aș prefera decorul de iarnă. Grozav îmi place gerul. Dar, știi, un ger să crape pietrele. ― Hm, ai gusturi bizare. Ce zici, domnișoară Deleanu, pe când te aștept? ― La 6 ianuarie... ― De-ce tocmai atunci? ― Fiindcă e Bobotează, când se lasă gerurile mele preferate. Adică peste vreo zece luni. Deși răspunsul mă înghețase el însuși, nu m-am dat bătut. În orice împrejurare țineam să am ultimul cuvânt. ― Boboteaza îmi displace. Alege mai bine un sfânt. ― Ei bine
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
La 6 ianuarie... ― De-ce tocmai atunci? ― Fiindcă e Bobotează, când se lasă gerurile mele preferate. Adică peste vreo zece luni. Deși răspunsul mă înghețase el însuși, nu m-am dat bătut. În orice împrejurare țineam să am ultimul cuvânt. ― Boboteaza îmi displace. Alege mai bine un sfânt. ― Ei bine, Sfântul Așteaptă! I-am întors spatele și am plecat opărit, punând semnul exclamării pe ultimul ei cuvânt. Asta nu mi se întîmplase: o fetiță să-și bată joc de mine și
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
când spun Puteri Cerești mă refer și în mod special la Preasfânta Născătoare de Dumnezeu). Și anume: în zilele Crăciunului când aniversăm Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos, de Revelion (în noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie), în Ajun de Bobotează și de Bobotează, de Paște când sărbătorim Învierea Mântuitorului Nostru, de Sânzâiene (24 iunie) și, de asemenea, de ziua noastră de naștere, a fiecăruia dintre noi. De Crăciun perioada începe în Ajunul Crăciunului, de pe 24 decembrie ora 21 și ține
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
Cerești mă refer și în mod special la Preasfânta Născătoare de Dumnezeu). Și anume: în zilele Crăciunului când aniversăm Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos, de Revelion (în noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie), în Ajun de Bobotează și de Bobotează, de Paște când sărbătorim Învierea Mântuitorului Nostru, de Sânzâiene (24 iunie) și, de asemenea, de ziua noastră de naștere, a fiecăruia dintre noi. De Crăciun perioada începe în Ajunul Crăciunului, de pe 24 decembrie ora 21 și ține 3 zile și
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
tămâni doar de pileală și de cântat în cor balade sinistre: There’s a puuuub where we all long to gooooo Its naaaaame is Heaaaaaaven.... Mai făceau ceva. Pe o ceață s-o tai cu cuțitul și un frig de Bobotează alergau ca demenții, de cel puțin zece ori pe zi, în jurul lacului din apropiere. Își aduseseră și niște gagici, un fel de groupies hi piote, pe care le-ntâlneai peste tot, presărate prin odăile și coridoarele castelului. Aveau părul albas
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Sau de tot.” Carevasăzică plecase. În timp ce el dormea. Mai degrabă ațipise câteva minute. Singur În toată casa. Doamna Ster era, ca În fiecare an de o vreme Încoace, la Feldiu. Se ducea acolo la culesul viilor și se Întorcea după Bobotează. În ultima vreme s-au văzut foarte rar. Doamna Ster urca cu tot mai puțin entuziasm „la lecția de franceză” de joi după amiază, trecută În contul chiriei. Am obosit, domnule profesor. Vârsta! Dacă nu aveți nimic Împotrivă, vom continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
rând oameni și tablouri. Platourile se goliseră demult de mâncăruri. Ici-colo, insule mici de grăsime puteau depune oricând mărturie În favoarea celor care șezură acolo și se ospătară. Unii chiar peste măsură, În speranța că vor avea din ce trăi până la Bobotează. Nici cu băutura nu se stătea mai bine. Câteva degete de votcă și de coniac, și cam atât. Doi din cei trei chelneri aduși de domnul Brândușă se ocupau de debarasare, În timp ce al treilea făcea poze bosului cu un polaroid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Ședea îngenuncheată, cu obrazul veșted lipit de anteriul scump al părintelui. - Ei, ia spune... Începea sfinția-sa. De postit, ai postit? - Da, părinte. Țin toate posturile: postul Crăciunului, postul Paștelui, postul Sfinților Apostoli, postul Sfintei Marii, miercurea și vinerea, ajunul Bobotezei, Tăierea Capului, toate... - Da înălțarea Sfintei Cruci? - Și înălțarea Sfintei Cruci. Azi n-am pus nimic pe limbă. - Bine. - Țin și Stoborurile. Stoborul Blagoveștenilor, Stoborul Sîn-pietrului. - Și harții? - Și harții, la Sfântul Silvestru, la Sfântul Alipie, de Sfânta Anisia și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
iarbă înaltă, drumurile se lățeau. Cădeau ploile. Vremea se înăsprea. Timpul căciulii. Lucrătorii aduceau gâște să le îndoape și porci pentru îngrășat. De sărbători, nunți și bătăi, unde cântaseră lăutarii cânta câteodată popa, apoi liniștea învăluia din nou curțile până la Bobotează, cîftd venea sfinția-sa cu miruitul. Trecea părintele cu dascălul, după obicei. Tot pe atunci băteau finii la ușile nașilor cu plocoanele. Muierile țineau prosoapele lucrate în arnici, portocalele și lămâile învelite în foițe, iar bărbații, ploștile și gâștele gătite
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-i scotea mațele afară. Se zicea că orbește țiitoarele, le sluțește cu vrăjile ei, Doamne ferește de asemenea lucruri! De Anul nou învăța codanele să se despoaie în fața oglinzilor când cântau cocoșii a doua oară, să-și vadă logodnicii, iar la Bobotează topea cositor într-o ceașcă și știa dinainte dacă-ți vine vreo boală sau vreo năpastă. Avea descântecele ei cu sânge de nouă frați, scotea junghiurile cu foarfecă înfiptă lângă ușorul ușii, sculase pe mulți din morți, zidarii la ea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
paradeală-n cîștig! Se mai certau, se mai despărțiseră la vreo împărțeală prost făcută, până la urmă tot împreună: la lăsata-secului de carne, să cânte la vreun botez, la Rusalii pe la vreo tiribombă, să adune lumea, sau la veo petrecere, încolo după Bobotează prin comunele din jurul Bucureștiului, așa i-a găsit moartea, laolaltă. Asta s-a petrecut iarna, în câmp, la "Cățelu"... Era într-o luni când i-a prins viscolul. Veneau de la o nuntă la care cântaseră de sâmbătă seara. Ar mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fă-mi tu orice frică Ieu tot o să-l iubesc. Așa ieste, fetiță, Dar el ieste sărac, Și ie de proastă viță Măcar de-ți ie pre plac. Ei bine, ieu de la tine Acuma nu-l mai ceriu Aștept la Bobotează Când cerul ie deschis Ca Domnul să mă crează Și să mi-l dea în vis. Iar baba aleargă-ndată Cu măsa să gândi, Că poate biata fată Să poate-a s-amăgi. Ieu știu, îi zice, bine, S-o
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
l-a iritat descrierea vestimentației doamnelor, imposibil de închipuit, precum și ideea unor farfurii și pahare moi, aruncate la coș după folosire. Și tot restul. ANEXE - 1897 (din revistele vremii) CALENDAR ORTODOX PENTRU ANUL 1897 Sfântul Vasile cel Mare 1 Ianuarie Boboteaza 6 Ianuarie Sfântul Ioan 7 Ianuarie Triodul începe 2 Februarie Lăsatul secului de carne 16 Februarie Lăsatul secului de brânză 23 Februarie Duminica Floriilor 6 Aprilie Sfintele Paști 13 Aprilie Sfântul Gheorghe 23 Aprilie Înjumătățirea 7 Mai Sfinții Constantin și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
om... asculta glasul pădurii și plângea... plângea și povestea povestirea nescrisă, a Anucăi, fata pădurarului. ...Era povestea nenorocului neamului ei... Născută în ajunul „Răzbelului“<footnote Războiul de Neatârnare (1877-1878). footnote>, într-o noapte cu Lună Plină, pe un ger al Bobotezei de crăpau în cuib ouăle de corb, iar haitele de lupi flămânde, năvăleau în sate, și intrau în ogrăzi urlând... Codrii vuiau de ăuitul lor... În iarna aceea, cu geruri năpraznice, încă de la Sf. Nicolae, zăpada căzuse aproape făra întrerupere
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ouăle de corb, iar haitele de lupi flămânde, năvăleau în sate, și intrau în ogrăzi urlând... Codrii vuiau de ăuitul lor... În iarna aceea, cu geruri năpraznice, încă de la Sf. Nicolae, zăpada căzuse aproape făra întrerupere...până aproape de Blagoslovenie. Odată cu Boboteaza începuse și viscolul. Crivățul gemea, șuiera, răscolind și învolburând zăpada în troiene până în streșini. Copacii trosneau cu vaiete lungi, plângătoare. De câteva nopți, mai ales, arătări sure începuseră să picteze adâncul alb al zăpezii. Erau lupii, care, înfometați, veneau de peste
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
afară. V-ați rugat...?!“ Le-a spus Iisus ucenicilor săi pe o furtună în lacul Ghenizaret. Călcau Sfinții, pe valuri, cu mare sfială și cu inima cât un purice. CAPITOLUL I Între viață și moarte er năpraznic. 1876... noaptea înspre Bobotează... Dinspre miazănoapte sufla un vânt tăios care îngheța nările. Nori grei fugeau învălătucindu-se pe cer, în straturi tot mai groase, aducând zăpezi. Pădurea era înecată într-o întunecime înfricoșătoare. Totul părea ca mort. Doar la casa pădurarului, în ochiul
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pe bătrână, și ea frământată de același gând. - Ha‟di, fata mamii... hai, mai încearcă, olecuță, olecuță numa‟! o mai îndemnă, moașa, dar fără convingere. Parcă își pierduse orice urmă de nădejde. Vijelia în valuri, care a împiedecat sosirea zorilor Bobotezei, a început sa slăbească... Copilul întârzia să vină, iar femeia urlând în scăpărări de junghiuri, rămase moale. Pleoapele au început să-i lunece tremurat și mintea i s-a închis... Doar câteva pâlpâiri de lumină, licărite, prin genele dese și
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
fi crezut că în inima lui ascunde o floare atât de fragilă... atât de gingașă...! Clopotele de la Schitul din deal se auziră, ca bătăi de inimă, dăngătul lor, adus pe pale de vînt pătrundea în suflet, în carne. Era Slujba Bobotezei... La auzul clopotelor deschise ochii mari... mari, și își făcu cruce, rar și larg, de pe umăr pe umăr ca lipovenii, mulțumindu-i lui Dumnezeu că le-a auzit. „- Dumnezău o vrut să le-audă!“, își zise în gând moașa Săftica
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de afară, de la marginea pădurii, izbucniră niște urlete tânguitoare... niște urlete de jale... cum nu s-au mai auzit. Lupii reveniră pe lizieră. La Schitul din inima pădurii clopotele băteau rar, cu sunet adânc, la sfârșitul slujbei Sf. Liturghii a Bobotezei. Schimnicii se închinau și se împărtășeau cu Sf. Cuminecătură. Bătrâna moașă, ca o umbră se strecură, cu o lumânare aprinsă, și i-o puse în mâinile încrucișate pe piept. ...Din senin, în văzduh se descătușă o vijelie... o dezlănțuire de
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ciocâriile se legănau nevăzute... Dinspre miazănoapte sufla un vânt tăios, care îngheța nările. Soarele abia se zărea printr-o spărtură, de nori, sus în cumpăna amiezii. Clopotele băteau la Schitul din deal, de sfârșit al Sf. Liturghii. Era în ziua Bobotezei. Băteau rar și adânc, parcă, numărând clipele. Dangătele lor nu mai erau bătaie de clopote, erau tremur în carne. Iarnă aspră și geroasă cum demult n-a mai fost. Fumul din hogeag, învăluit de vântoasă, părea să-l bage înapoi
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
răstimpuri de-un geamăt, încercând să-și ridice capul din omăt. Gheorghe TESCU 140 Când, deodată... privirea i se opri pe laba din partea dreaptă din spate și urma lăsată pe zăpadă... Avu o tresărire, recunoscu lupoaica din noaptea aceea, dinspre Bobotează, când s-a născut Anuca, și el a împușcat-o în picior. Și, iarași, cu o ultimă sforțare, animalul căscă larg gura, vrând parcă, să recheme viața în adâncul mădularelor lui, de unde plecase zvâcnind fără întoarcere. Luna se ascunse după
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Fiori înghețați îi scutură tot trupul. Din țeasta zdrobită, sânge și creeri înroșiră zăpada, iar ochii... ochii aceea ca două bucățele de lună îl priveau, îl căutau... Și iarăși îi revăzu privirea în ochiul de geam, din noaptea aceea dinspre Bobotează... Privindu-și dușmanul înfrânt în luptă dreaptă, în care n-au avut de ales, nu mai resimți nimic din ura înverșunată de la început, nici în ochii de pe zăpadă nu mai vedea privirea sălbatică... ucigașă. Bietul animal îl privea acum, cu
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Încă o iarnă a trecut cu zăpezi, viscole și singurătăți... Și, a venit primăvara... cu zarzări și cireși înfloriți. Anuca cu mâinile în poale, în ceardac aștepta... Un gând o purta înainte cu un an... în ziua aceea geroasă a bobotezei, când tatăl ei, vânăt de supărare, intra în casă, scoase din buzunarul de la surtuc puiul de lup și i-l întinse Anucăi, murmurând rar, abia șoptit, fără s-o privească: „- Na‟ ... să ai grijă de el!“, atât i-a spus
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]