1,790 matches
-
trezească și să-mi zică să i-o deschid. Se servește singur, Îmi trage valiza de sub pat și În prima clipă, adormit, nu-mi dau seama ce se Întîmplă. Mă ridic din pat cînd aud trosnind iar lacătul sub tocul bocancului. Pare să-și fi făcut plinul, e pulbere de beat. Îmi dau seama că aș putea să-l scot ușor afară, ușa e aproape, deși fîșia de lumină care vine prin ea nu mă ajută. Pe hol nu e decît
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
un moment, circumstanțele speciale (fiul e acum ostaș) cer un pic de tandrețe. — Măcar e nouă, adaug eu. Uniforma, zic. Se dă În spate și mă admiră cu ochiul lui estetic, dar nu prea are ce. — Îți ies pantalonii din bocanci. Parcă-s mai mici ca ăia pe care-i aveai data trecută. — Ai făcut rost de benzinăă, Îi zic și fac semn spre mașină. Nu răspunde, Își aruncă privirea spre mașină, apoi mă privește cu o expresie În care nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
adevăr, Însoțit de soldați din miliția militară. Aerul de lipsă de ocupație pe care Îl arată cu insolență miroase a pericol, le- aș putea fi obiect de distracție cu uniforma mea mică, cu pantalonii care nu reușesc să stea În bocanci și lasă manșeta izmenelor la vedere. Nu prea știu la ce să mă aștept, poate că exagerez, poate că nu am nici un motiv să-mi fac griji. Există un bufet al gării, dar nu am ce să caut acolo. Iese
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
uit lung la ea. ZÎmbește stingher. — Ce e? Zic și eu... să mai stăm și noi de vorbă. — Las-o baltă. Deseară ies În oraș cu Andi. Andi mă așteaptă la 7 pe aleea de lîngă blocul lui. SÎnt În bocancii Depeche Mode, În blugi și În geaca neagră cu mîneci maro și mi se pare că nimic nu s-a schimbat, parcă nici nu am fost plecat. Trecem prin curtea plină de leagăne și de balansoare ruginite, ca să-i salutăm
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
arată ceva mai bine dimineața la prima oră, deși amenințarea plutește În continuare În aer. E plin de patrule. Le salut, Încrezător În micile artificii de croitorie pe care maică-mea le-a reușit - măcar că pantalonii nu mai ies din bocanci și nici nu se lasă de pe șolduri. Totuși, spre deosebire de gesturile altor soldați, care abia dacă schi țează un salut În lehamite, gestul meu un pic prea Încrezător și foarte corect e ridicol și se poate interpreta - Îmi dau seama de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se numește. Soare e singurul om din această adunătură amenințătoare. Se plimbă leneș printre noi cu șapca lăsată pe ceafă, lăsînd să i se vadă un snop de țepi de păr brunet În frunte, tunica Îi e descheiată, iar cataramele bocancilor, nestrînse, și ne privește mirat cu o pereche de ochi albaștri, un albastru Închis, aproape violet, conturați de gene negre. Ne privește de parcă am fi de pe altă lume. Sau de parcă el ar fi de pe altă lume. Sau de parcă toată lumea ar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Călin face pasul piticului pe lîngă perete, ținînd pe cap În echilibru o valiză, cu un aer demn, ușor revoltat - cred că asta a vrut să spună Vali cu „șmecher“. Dormitorul se cutremură de un rîs isteric. Cineva aruncă un bocanc În el. Altcineva aruncă un chiștoc de țigară, Însoțit la scurtă vreme de un scuipat. Probabil că nici el nu reușește să Înțeleagă ce păcate ispășește aici, nu Înțelege ce dracu’ i se Întîmplă și de ce. Probabil că și el
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de pe pereții de inox, Înainte să fierbem În ele ceaiul pentru cină - primim asigurări că e o practică uzuală, așa că să lăsăm mutrele. SÎnt făcut din dimineți chioare de instrucție, din igienă precară, din ture de planton În care lustruiesc bocancii camarazilor, năuc de somn, În timp ce caporalul de serviciu adună gărzile spectrale și zgribulite din posturile de la depozitul de muniție, de la parcul auto și de la gardul vestic al bateriei. SÎnt făcut dintr-o serie de amenințări și promisiuni din partea veteranilor - unele
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Între timp, În jurul nostru toate se animă, se aud trecînd camioane (se văd sub formă de globuri de lumină care plutesc la mai puțin de un metru de noi), undeva urlă o alarmă, se aud Înfundat voci și ropot de bocanci, strigăte și sunete metalice și bufnituri. Probabil că am nimerit În Triunghiul Bermudelor, zic ca să mai anim lucrurile. Dinspre Moise vine doar tăcerea, pentru că a ratat unele episoade din Teleenciclopedia. Sau poate pentru că l-am pierdut pe drum. Orbecăim mai
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pe gard e, de fapt, un mileniu pe culmea unui munte numit Aventură, scrutînd viitorul În timp ce vîntul Îmi flutură pletele. Se vede de pe această culme cum mă furișez spre gară prin Înserarea umedă și rece, Într-un trening roz-neon și bocanci miltari de parașutist, cu șireturi, toate asortate cu o căciulă cu moț, pe care am reușit să o șutesc de la colegul nostru de salon. Se vede cum, ajuns În gară, dau nas În nas cu patrule militare care se Învîrt
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nicăieri și tăind conversația cu această replică: O să fie bine băieți, o să vedeți că o să fie bine (care, cel puțin În cazul meu, a avut un efect exact pe dos - mi s-au părut, ieșind dintr-un ofițer descheiat la bocanci și la tunică, cu cascheta lăsată pe ceafă, neîngrijit, cuvintele unui om gata să cedeze). Și, ultimul episod, tensiunea din noua societate liberă Întreținută de nebănuite pasiuni politice, ai să vezi doi răcani de serviciu la bucătărie curățînd morcovi, unul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și drepturile ei fundamentale care vor fi garantate de o nouă Constituție. SÎnt cuvinte mari, sînt fenomene necunoscute și stranii și de bun augur. — Maestre, ai căcat-o dacă te fac ăștia fruntaș, zice Cristian rîzÎnd. O să-ți umple Patrana bocancii cu lipici de pitic, produs În nas, În fiecare noapte. PÎnă la sfîrșitul armatei. Toată lumea rîde, lui Ovidiu ochiul stîng i se strînge mai mult decît dreptul. Călin caută sticla cu mîna, fără să-și ia ochii de la mare. Are
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Combinația de căldură, miros de lemn ud și lumina iernatică de afară îi evoca cu intensitate atmosfera zilelor când schiase în Munții Stâncoși, la Aspen; plăcerea vie a reîntoarcerii din zăpadă în cabana de lemn, caldă, cu schiurile înghețate și bocancii uzi. Hattie nu se simțise niciodată fericită la Denver, dar această amintire răscolitoare îi revenise în minte împreună cu răbufnirea unui sentiment de „departe-de-casă“, de cămin pierdut, de copilărie pierdută. — Haide să ne întoarcem. O să aprindem un foc bun în bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că anul acesta nu am avut deloc dureri ale tălpilor picioarelor, așa cum mi s-a întâmplat zilnic anul trecut. Imi place să umblu în sandale, de multe ori fără șosete. Toți pe care i-am întâlnit poartă adidași, iar unii bocanci. Mă întreb cum pot să meargă cu bocanci pe o așa căldură. Eu vreau ca picioarele să fie mereu aerisite. Gândind la zilele ce s-au scurs, constat apoi cu mare satisfacție că am întâlnit peste tot persoane amabile și
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
ale tălpilor picioarelor, așa cum mi s-a întâmplat zilnic anul trecut. Imi place să umblu în sandale, de multe ori fără șosete. Toți pe care i-am întâlnit poartă adidași, iar unii bocanci. Mă întreb cum pot să meargă cu bocanci pe o așa căldură. Eu vreau ca picioarele să fie mereu aerisite. Gândind la zilele ce s-au scurs, constat apoi cu mare satisfacție că am întâlnit peste tot persoane amabile și dispuse să mă ajute în găsirea unui loc
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
adesea ești constrâns să porți în rucsac mâncare și provizii de apă, localitățile fiind la mare distanță. Eu sunt adeptul unui bagaj minim, dar se vede că opțiunea mea nu coincide cu cea de aici. Majoritatea pelerinilor au rucsacuri mari, bocanci în picioare, iar ritmul lor de mers este mai lent decât al meu. Cumva, eu sunt un fel de excepție de la regulă, dar fiecare alege, decide ce crede că i se potrivește mai bine. După obișnuitul prânz cu un singur
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
culorile echipei, steagul și imnul echipei și susținătorii, obiecte de tip amuletă; -fie un simbol pentru a arăta puterea individului: mâinile ridicate, salturile, poziția, mimica; -fie un simbol pentru trupul cu cele mai noi echipamente: vestimentația, schiuri, patine, jambiere, ghete, bocanci; -fie un simbol pentru trupul cu cele mai noi obiecte de vestimentație: pantofi, mânuși, tricouri, capișoane, fesuri, blugi; -fie un simbol pentru corpul împodobit cu: desene, picturi, tatuaje, coafuri, culori ale părului, inscripții, piercinguri, inscripții, obiecte de tip amuletă; -fie
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
plasă, utilizată pentru a traversa o suprafață cu zăpadă, o transformare a modului de viață, într-un mod de joc și totodată o aventură a trecerii de la schiurile de scândură spre acele de fibre de sticlă, aventură a trecerii de la bocanci și legături, cu sau fără clape spre un produs modificat, de care pot dispune și sportivii și toți cetățenii, publicul sporturilor fiind capabil să remarce și la non-sportivi un posesor de echipament sportiv modern sau arhaic. Ca operă a spiritului
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
sacru: reușeam uneori să o privesc din toate părțile. / oasele trupului / i le simțeam boltindu-se ca un paraclis. / muzica și mirosul lor. alt fel de întuneric. Omniprezența sacrului, între viață și noaptea care vine curând. găsindu-ne încălțați în bocancii de drum, este certificată, între altele, ca o rană înjunghiată, un buric triunghiular pe cer, de inconsistența vizibilă în umbrele noastre care, la rându-le, se vor reazem, într-o veșnică sală de așteptare. Ca și Lucian Blaga, amintit mai
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
personalități istorice sau personaje mitologice traversează textele, în ipostaza de martori tăcuți ai stărilor de suflet ale poetului: Ahab (pe Ahab nu-l doare / că marea nu se termină...), Dyonisos sfâșiat de Bachante, Alexandru Macedon (câteva furnici călătoresc pe vârful bocancului / ca alexandru macedon către india), Penelopa, a cărei prezență ar favoriza destinul, (re)pornind de la zero etc. Poetul subliniază, în aceeași tonalitate calmă, derizoriul ființei, în latura ei vizibilă, dar și în ceea ce e dincolo de anvelopă, având ca obiect de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
de pingele. Într-o comună pe țărmul Mării Negre, la Jibrieni, aveam un coleg de prin părțile Covurluiului, învățător calificat, Ion Babaca. Mergeam de sâmbătă seara la el iar a doua zi pe seară mă întorceam la Galilești, tot pe jos. Bocancii primeau două spălări, la dus și la întors. Babaca stătea la o bătrână cam de vreo 45 de ani. Ni se părea bătrână pentru că noi eram foarte tineri, iar ea avea o fată frumoasă tare, sau poate așa mi se
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
45 de ani. Ni se părea bătrână pentru că noi eram foarte tineri, iar ea avea o fată frumoasă tare, sau poate așa mi se părea mie, fată de vreo 16 ani care se oferea să-mi curețe hainele, să spele bocancii și care se simțea bine în prezența noastră. Știa românește fiindcă făcuse șapte clase, adică cursul primar de patru clase și încă trei clase, cursul complementar. Locuitorii satului erau lipoveni. Cu Babaca și cu fata am cutreierat tot satul, comună
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
rugăminți Jenică a răspuns total negativ. N-a vrut să accepte ca să funcționez chiar în condițiile în care salariul i-l dădeam lui. Îl luasem cu mine la gazdă. Mă punea să-i torn apa la spălat, să-i curăț bocancii, în fine, tot felul de umilinți, încât gazda a cărei fiică era îngrijitoare la școală, a făcut dreaptă judecată și l-a dat afară. Pașol vidma. La câteva zile vine în inspecție Cezar Stratulea. Când a aflat de ticăloșia fostului
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
cel mai arătos, stăpânul unui impunător chip de bețiv. Bulbucați, ochii i se holbau sălbatici în barba de aramă care-i acoperea până la bonetă obrazul cu crețuri dese ; o scurteică încopciată cu capete de șfară, pantalonii pătați de motorină și bocancii din care se ițeau obielele completau pitoresc costumația acestui vrednic personaj. Lângă el, pe-o ieșitură de zid, adăsta un borcan cu spirt. Cu toată căciula sa cu clape și cu toată barba bălaie care-i astupa fața, roșu de
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
colțuri. Sub cerdacul de care se spânzura Lică, cei doi milițieni șed desculți și cu tunicile desfăcute. Ținându-l ca pe o sulă, Crețu mocoșea cu acul să puie un bumb albastru la cămeșa de câlți. Celălalt, care-și unsese bocancii cu gaz și îi lăsase la soare, îl privea. Crețu era un om necăjit, cu fața ca o perie neagră ; gâtul strâmb, ochii suri și tâmplele scobite îi trădau originea obscură. Dimpotrivă, Cojoc, deși mic și oacheș, avea o roșeață
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]