989 matches
-
dispariția totală. "Si totuși suferința noastră de la tine vine,/ și totuși boala noastră de la tine vine/ tentacular trec anotimpurile peste noi/ dar noi ne-mbolnăvim de tine,/ nefericit frig de la începutul iernii." Adrian Păunescu trăiește un acut sentiment al morții. ("Bocet "): Că n-are lumea noastră milă,/ în strâmtul ei calvar trecând,/ și ziua de-și lucrează pomii,/ noaptea lucrează la mormânt." În poemele artă poetică, raportat la condiția poetului și a poezie, Adrian Păunescu descinde din Macedonski și din Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
paradox/ Mama poetului este propria feminitate/ Suavă dependență de matca femeiască/ Și, tresărind molatic tot genul feminin.". În ciclul " De ce" este preocupat de artă, de poezie, "Iar cântecul să fie bătut în cuie fiindcă/ de el depind prea multe, și bocet și lozincă" ("Trădătorul cântec ambiguu"). Volumul "Repetabila povară" cuprinde și un ciclu de versuri de dragoste; dragoste, contrar temperamentului, calmă, atunci când ea trăiește din amintire, dar spectaculoasă, explozivă, de o senzualitate eruptivă, când este determinată de trăirea imediată: "Tu trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
apropierii limitei de netrecut. Când mă întreb cine va plânge după mine simt că ar trebui să devin mai bun cu ceilalți. Însă teama mea de necunoscutul morții îmi va putea fi anulată de povara a cât mai mulți apropiați? Bocetul celor de care aș putea fi legat afectiv în mod profund sau lacrima celor pe care i-aș putea ajuta vor risipi neantul ce-mi pândește existența, convins că într-o zi mă va absorbi? Ce ar mai putea aduna
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
mod direct prin intermediul eului liric si al figurilor de stil 1. Lirica orală(populară) cu speciile: * Doina : de dor, de jale, de voinicie, de cătănie, de înstăinare etc * Cântecul: haiducesc, de leagăn, ritual, de muncă, al obiceiurilor (colinde), al miresei, bocetul etc * Ghicitoarea, strigătura, proverbul, zicătoarea 2. Lirica scrisă(cultă) cu speciile: * Elegia * Oda * Pastelul * Idila * Cântecul * Meditația * Imnul * Satira * Pamfletul * Epigrama Poezii cu formă fixă: sonetul, rondelul, madrigalul, glosa, gazelul. II. Genul epic 1. Oral * în versuri: balada, legenda * în
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
pe cale orală, al împletirii diferitelor teme și motive folclorice. Dintre toate ipotezele referitoare la originea baladei, potrivit cărora ar avea la bază un fapt real petrecut între păstori, pornind de la rivalitatea economică dintre ei, un cântec liric ciobănesc sau un bocet, cea mai plauzibilă pare ce-a de-a doua având în vedere lirismul pronunțat al textului. De fapt, și bocetul presupune un puternic lirism, o covărșitoare tensiune sufletească. Titlul, format din diminutivul miorița sugerează și el gingășia, delicatețea sufletească a
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
la bază un fapt real petrecut între păstori, pornind de la rivalitatea economică dintre ei, un cântec liric ciobănesc sau un bocet, cea mai plauzibilă pare ce-a de-a doua având în vedere lirismul pronunțat al textului. De fapt, și bocetul presupune un puternic lirism, o covărșitoare tensiune sufletească. Titlul, format din diminutivul miorița sugerează și el gingășia, delicatețea sufletească a personajului principal și duioșia sentimentelor și anticipează încărcătura afectivă a textului, lirismul său sfâșietor în anumite momente. Deși balada are
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
în epocă, însă, atunci cînd cineva se referă la corbi, dominant e sentimentul de teamă. Venirea lor dă emoția producerii unui eveniment implacabil. Asupra unor autori, între care Pincio și Tradem, corbii au un efect paralizant: „Pe valuri friguroase vin bocete amare,/ Asemeni ne-nduratei cîntări de nmormîntare/ Pe cer perindă norii și corbii trec țipînd,/ în fața firei moarte [scrie primul] rămîi fără de gînd”13). „Și pe cînd trec/ în a crepusculului oră,/ Spre groapa unde doarme-o soră,/ Și-n suflet
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
început să-l strig”. Ei nu cunosc, desigur, despărțirile paroxistice de cei morți, ci doar pe cele - ca-n filmele anglo-saxone - pretins decente. în sate, dar uneori și la orașe, rudele celor morți încă mai obișnuiesc să-l strige, în bocete, pe defunct: „Trezește-te, Ioane (Gheorghe,Vasile), auzi..., vezi...!” însă, în ciuda simplității, poemul lui Bacovia duce către o idee cutremurătoare: cea a imposibilității de a pătrunde în zona ermetică a morții. Strigătul e inutil, trezirea - imposibilă. Moartea înseamnă necomunicare, tăcere
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cerbicea: fără violență, cu blîndețe. Vine, nu o dată, pe fluviile muzicii, îl prinde într-un vals monoton, continuu, înșelător: „Acum, suspină valsul, și mai rar,/ O, lasă-mă acum să te cuprind.../ -Hai, să valsăm, iubito, hohotind,/ După al toamnei bocet mortuar.” („Vals de toamnă”) Bacovia o ispitește, o invocă retoric, pentru impresionarea celorlalți, o tranformă în mijloc de șantaj sentimental. în timp ce el s-a deprins cu moartea-n gînd, „iubita” și alții sînt înfricoșați de ea. Autorul Plumbului reprezintă un
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
similară. Oricum, e vorba de o despărțire ireversibilă, inclusiv de propria-i tinerețe. Odată cu asta, tinerețea e închisă în paranteze și aproape uitată. Poeții care au tăria să-i întoarcă spatele sînt extrem de rari. Eminescu, care a debutat tot cu bocet (ce-i drept, nu după o iubită, ci după un profesor), a dezbrăcat destul de repede haina de doliu și n-a redus întregul său trecut la tristul eveniment. Dimpotrivă, rezerva lui de speranță a găsit-o mereu în urmă (v.
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
MUZEUL JUDEȚEAN SUCEAVA, Fondul de documente, documentul nr. 1935. 63. ICONOM STRAVOFOR, AL. H. SIMIONESCU, Mănăstirea Agafton, Botoșani, 1929, pag. 8. 64. AUGUSTIN Z. N. POP, Contribuții doc., pag. 132, apoi în Noi contrib. doc., pag. 47-48, apoi cu subtitlul Bocetul lui Vasile Iurașcu, în revista "Argeș", nr. 1, din martie 1975, și în "Convorbiri literare", 1976, august nr. 8, pag. 2. 65. AL. H. SIMIONESCU, op. cit., pag. 25. 66. AUGUSTIN Z. N. POP, Contrib. doc., pag. 132. 67. TEODOR BĂLAN
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
și întâmplările lumii" interioare în anumite construcții disjunctive și asocieri inedite, chiar paradoxale de termeni ("moi și tari, ciudate lucruri/ moi și tari, ciudate lucruri", "soarele ca mierea,/ soarele ca fierea", "în tavane arde frig" ș.a.). Rezultatul "seamănă cu un "bocet hărțuit" dintr-o otavă cu parfumuri tari și greieri cu sunete reci ca zidul" (Nicolae Panaite). Tematic vorbind, imaginarul liric din Mângâios pare totuși organizat în jurul unei forțe centripete, criza profundă a interiorității, declanșată doar în aparență de erotica întunecată
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ce lucrează mai puțin cu posibilități și himere și mai mult cu certitudini. Poeta preferă, în chiar momentul insinuării perfide a lamentației, o schimbare de registru și de tonalitate a se vedea rescrierea ironică, deși nu mai puțin sensibilă, a bocetelor populare în câteva texte sau refugiul într-un alt spațiu al recluziunii, al interiorității mai puțin tenebroase. Celălalt uter, cealaltă față a ultimei patrii în care își recapătă întotdeauna forțele este cuvântul. Asociindu-și eșuarea pe terenul cuvintelor cu naufragiul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Ezo, cele trei femei din "orașul acela bolnav", descrise în Rimaya, Nenumita pierdută în Copilăria lui Ario Paradis, acel Mil ambiguu, invocat să vadă "altarul lui Raz" în La Baad, Orur, a cărui mamă moartă este cântată într-un superb Bocet, Maria Creața, "târfa orașului/ de vârsta bunici mele" Perfectum, Nadam ș.a.) dau la început senzația că simbolizează Maladia, Păcatul, Erosul despiritualizat, Puritatea pierdută sau Estropierea, deopotrivă fizică și morală, dar ajung, finalmente, să fie percepute ca altfel de nume sau
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
coborâri infernale ale actantului (descensus ad inferos), de-a lungul și la finele căreia guvernează, freudian, aceeași spaimă organică, cea determinată de certitudinea extincției lente. O atenție specială trebuie însă acordată unei figuri emblematice din universul poeticii cezarivănesciene, Mama. Tulburătorul Bocet de la moartea mamei lui Orur (în mod cert, un alter ego al poetului), unele dintre complicatele Jeux d'amour, câteva dintre Balade și, aproape în întregime, ciclul Rosarium constituie, în fapt, remarcabile exerciții de reflecție pe marginea cultului marianic. Cultul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de seară/ Cine-și întoarce ochii de dincolo?/ Corul robilor din Egipt aruncă vorbe/ De lumină pe cer și poate acolo-i muzica.// Va merge-ntr-un loc fericit de sirene/ De va fi o lume ideală la capăt/ Funebrele bocete vor da strălucire/ Celui prea tânăr alungat pe mări" (Izvoare); "Arde-n altare smirna ideilor/ Nimeni nu doarme când noaptea/ Trece emirul pe podul de aur" (Canoe); Repaosul luminii, umbră a sânilor/ Când și zeii din trandafiri s-ar întinde
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fiu eu cea care suferă./ tu rimează un nufăr cu o nufără,/ îngrijește crinul,/ soarbe și pentru mine o picătură din vinul/ care a mai rămas-/ Amână cât poți acel ceas,/ acea oră-// Pe mine oricum mă devoră") sau teribilul Bocet al bărbatului urlându-și singurătatea, înmormântarea, doliul, visul-coșmar, spaima de uitare nu lipsesc, e adevărat, din volum. Prevalează însă frumusețea "de nepătruns" a femeii, "sfârșirea sălbatică" prelungită în imaginația ce refuză întotdeauna moartea imaginii. Chiar când scrie aparent ludic sau
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
înțelept care vorbește în maxime. Unele variante cuprind și câteva mici istorisiri satirice, cu intenții moralizatoare. Condamnat la un sfârșit tragic, prevestit de prorocul Ieremia, împăratul moare otrăvit de unul dintre supuși. Ducipal, calul său credincios, îl pedepsește pe făptaș. Bocetului soției lui Alexandru, Ruxanda, prezent numai în versiunile balcanice, i s-au adăugat elemente folclorice românești. Alexandria a lăsat urme în literatura populară orală: în orații de nuntă, descântece, colinde, basme, zicători și proverbe, legende. Ecouri din Alexandria, cea mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285243_a_286572]
-
Blaga); Și, în organizarea conștiinței mele, femeia mea era mai vie și mai reală decât stelele distrugător de uriașe. (Camil Petrescu) - Hiperbola substantivală interferează cu epitetul, metafora, comparația, enumerarea: Imensul cristal careți servește de pleoapă. (Gellu Naum); Abia mai înțeleg bocetul, ca o litanie, ca un blestem apocaliptic, din adâncul adâncurilor parcă.; Între noi e o prietenie definitivă ca viața și moartea. (Camil Petrescu) - Hiperbola verbală se poate suprapune unei dezvoltări a metaforei verbale, unei antiteze etc.: poți zidi o lumentreagă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
căpătat valoare de simboluri. Asemenea descântecului, b. prezintă de multe ori un limbaj aproape cifrat, în care simbolurile, convertite în imagini plastice, amintesc de credințe arhaice. Înrâurirea b. se resimte și în literatura cultă. Poeți ca G. Coșbuc, I. Pillat (Bocetul), V. Voiculescu (Patru brazi), Adrian Maniu (Înmormântarea feciorului de domn) preiau din b. nu numai concepția filosofică populară asupra morții, ci și elemente stilistice și compoziționale specifice. B. este cultivat și astăzi, viabilitatea acestei specii datorându-se prezenței ei în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285773_a_287102]
-
stilistice și compoziționale specifice. B. este cultivat și astăzi, viabilitatea acestei specii datorându-se prezenței ei în ceremonialul înmormântării. Surse: T. T. Burada, Datinile poporului român la înmormântări, Iași, 1882; S. Fl. Marian, Înmormântarea la români, București, 1892; I. Pop-Reteganul, Bocete, adecă cântări la morți, Gherla, 1897; Alexandru Vasiliu, Cântece, urături și bocete de-ale poporului, București, 1909; I. Bârlea, Balade, colinde și bocete din Maramureș, București, 1924; Gavril Bichigean și Ion Tomuța, Bocete și descântece din ținutul Năsăudului, Bistrița, 1936
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285773_a_287102]
-
datorându-se prezenței ei în ceremonialul înmormântării. Surse: T. T. Burada, Datinile poporului român la înmormântări, Iași, 1882; S. Fl. Marian, Înmormântarea la români, București, 1892; I. Pop-Reteganul, Bocete, adecă cântări la morți, Gherla, 1897; Alexandru Vasiliu, Cântece, urături și bocete de-ale poporului, București, 1909; I. Bârlea, Balade, colinde și bocete din Maramureș, București, 1924; Gavril Bichigean și Ion Tomuța, Bocete și descântece din ținutul Năsăudului, Bistrița, 1936; C. Brăiloiu, Bocete din Oaș, București, 1938; Folclor din Oltenia și Muntenia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285773_a_287102]
-
Datinile poporului român la înmormântări, Iași, 1882; S. Fl. Marian, Înmormântarea la români, București, 1892; I. Pop-Reteganul, Bocete, adecă cântări la morți, Gherla, 1897; Alexandru Vasiliu, Cântece, urături și bocete de-ale poporului, București, 1909; I. Bârlea, Balade, colinde și bocete din Maramureș, București, 1924; Gavril Bichigean și Ion Tomuța, Bocete și descântece din ținutul Năsăudului, Bistrița, 1936; C. Brăiloiu, Bocete din Oaș, București, 1938; Folclor din Oltenia și Muntenia, I, București, 1967; Folclor din Moldova, II, București, 1969; Alexiu Viciu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285773_a_287102]
-
Înmormântarea la români, București, 1892; I. Pop-Reteganul, Bocete, adecă cântări la morți, Gherla, 1897; Alexandru Vasiliu, Cântece, urături și bocete de-ale poporului, București, 1909; I. Bârlea, Balade, colinde și bocete din Maramureș, București, 1924; Gavril Bichigean și Ion Tomuța, Bocete și descântece din ținutul Năsăudului, Bistrița, 1936; C. Brăiloiu, Bocete din Oaș, București, 1938; Folclor din Oltenia și Muntenia, I, București, 1967; Folclor din Moldova, II, București, 1969; Alexiu Viciu, Flori de câmp. Doine, strigături, bocete, balade, îngr. și introd
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285773_a_287102]
-
la morți, Gherla, 1897; Alexandru Vasiliu, Cântece, urături și bocete de-ale poporului, București, 1909; I. Bârlea, Balade, colinde și bocete din Maramureș, București, 1924; Gavril Bichigean și Ion Tomuța, Bocete și descântece din ținutul Năsăudului, Bistrița, 1936; C. Brăiloiu, Bocete din Oaș, București, 1938; Folclor din Oltenia și Muntenia, I, București, 1967; Folclor din Moldova, II, București, 1969; Alexiu Viciu, Flori de câmp. Doine, strigături, bocete, balade, îngr. și introd. R. Todoran și I. Taloș, Cluj-Napoca, 1976, 250-253; A.S. Hâncu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285773_a_287102]