KorAP: Find »[drukola/base=boier & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...36 37 38 ...496 >

12,392 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284

din cărți - zise spătarul. Eu am văzut acum vreo treizeci de ani cum Stanciu-Vodă a luat domnia pentru două luni c-un sac de zarzăre, plus bineînțeles tributul. Tributul venea oricum, așa că la alegere au cântărit mult zarzărele. Episodul 171 BOIERUL RADU STOENESCU-BALCÂZU (Iî Nu e ușor să scrii despre un om pe care l-ai cunoscut bine, ți-a fost prieten bun, ba ai putea zice chiar cel mai bun prieten. E puțin mai greu să scrii despre cineva pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
nimeni despre el, nu-l consemnează nici o arhivă, nici un rând și te despart de dânsul patru secole, două concepții despre lume și trei despre viață, a face un portret verosimil devine aproape o imposibilitate. Nu există decât un singur mijloc. Boierul Radu Stoenescu-Balcâzu s-a născut la 5/15 octombrie 1595 în satul Comana, azi Trușești, fiind al cincilea copil al boierului Petre Stoenescu și al soției sale Ilisafta Stoenescu născută Ulea. în mod normal ar urma câteva cuvinte despre copilărie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
și trei despre viață, a face un portret verosimil devine aproape o imposibilitate. Nu există decât un singur mijloc. Boierul Radu Stoenescu-Balcâzu s-a născut la 5/15 octombrie 1595 în satul Comana, azi Trușești, fiind al cincilea copil al boierului Petre Stoenescu și al soției sale Ilisafta Stoenescu născută Ulea. în mod normal ar urma câteva cuvinte despre copilărie, școală, tinerețe, căsătorie, relații cu turcii etc. Nu e cazul. Căci biografia esențială a viitorului boier Radu a început și s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
fiind al cincilea copil al boierului Petre Stoenescu și al soției sale Ilisafta Stoenescu născută Ulea. în mod normal ar urma câteva cuvinte despre copilărie, școală, tinerețe, căsătorie, relații cu turcii etc. Nu e cazul. Căci biografia esențială a viitorului boier Radu a început și s-a sfârșit la cinci luni. Atunci, la cinci luni, trăsăturile sugarului se limpezesc, se clarifică, primesc forma recognoscibilă a gingașului chip definitiv, iar părinții palpitând de emoție și fericire asistă la primele gângurituri mai lungi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
palpitând de emoție și fericire asistă la primele gângurituri mai lungi. N-a fost cazul. Căci la cinci luni părinții lui Radu au observat cu uimire, la început, apoi cu stupoare, și în cele din urmă cu groază că micul boier era neasemuit de urât. Până atunci tatăl, boierul Stoenescu, nu se prea uitase la copil fiind ocupat să asculte veștile ce veneau dinspre Țara Românească, unde Mihai Vodă îi bătuse de-i snopise pe turci la apa Neajlovului, iar aceștia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
gângurituri mai lungi. N-a fost cazul. Căci la cinci luni părinții lui Radu au observat cu uimire, la început, apoi cu stupoare, și în cele din urmă cu groază că micul boier era neasemuit de urât. Până atunci tatăl, boierul Stoenescu, nu se prea uitase la copil fiind ocupat să asculte veștile ce veneau dinspre Țara Românească, unde Mihai Vodă îi bătuse de-i snopise pe turci la apa Neajlovului, iar aceștia, în buimăceala generală, zăpăciți și înfricoșați de înfrângere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
lor: ochișorii îi erau negri, năsucul drept, gurița cărnoasă, urechiușele rozalii. Când însă observai ce rezultă din coexistența acestor părți, pur și simplu ți se făcea părul măciucă. Era ceva extraordinar, o urâțenie uluitoare, fascinantă, încât abia ieșit din curtea boierului, îți venea să te întorci lângă pătuț să mai privești o dată. Pentru că după ce încercară să-l ascundă și nu reușiră, părinții trebuiră să-l arate, iar vestea se întinse. Bătrânii satului care treceau pe lângă pătuț aruncând o privire, clătinau din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
satului care treceau pe lângă pătuț aruncând o privire, clătinau din cap și ziceau în barbă: „E semn rău. Vin vremuri grele” sau „O să vie lăcuste” sau „Anu’ ăsta iar se schimbă Vodă, bucuria noastră” și altele și altele. Episodul 172 BOIERUL RADU STOENESCU-BALCÂZU (IIÎ Zile, nopți întregi necăjitul părinte sta lângă pătuț, își privea neverosimila odraslă și din când în când o întreba încet, gânditor: „Cu cine-i semăna tu așa urât, Răducu lui tata?”. Auzind glasul sângelui, micuțul boier gângurea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
172 BOIERUL RADU STOENESCU-BALCÂZU (IIÎ Zile, nopți întregi necăjitul părinte sta lângă pătuț, își privea neverosimila odraslă și din când în când o întreba încet, gânditor: „Cu cine-i semăna tu așa urât, Răducu lui tata?”. Auzind glasul sângelui, micuțul boier gângurea atât de elocvent, încât până și doica, obișnuită oarecum cu fizionomia teribilă a sugarului, întorcea cutremurată capul. Un val de compătimire înconjură casa boierului Petre Stoenescu. Toți simțeau nevoia să-și exprime într-un fel sau altul compasiunea pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
gânditor: „Cu cine-i semăna tu așa urât, Răducu lui tata?”. Auzind glasul sângelui, micuțul boier gângurea atât de elocvent, încât până și doica, obișnuită oarecum cu fizionomia teribilă a sugarului, întorcea cutremurată capul. Un val de compătimire înconjură casa boierului Petre Stoenescu. Toți simțeau nevoia să-și exprime într-un fel sau altul compasiunea pentru această vădită, dezastruoasă nereușită a unei inoportune nopți de dragoste a perechii boierești. Când dormea Răducu, slugile umblau pe vârfuri. Un bivol blând care-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
pentru această vădită, dezastruoasă nereușită a unei inoportune nopți de dragoste a perechii boierești. Când dormea Răducu, slugile umblau pe vârfuri. Un bivol blând care-l speriase pe copilaș când îl scoseseră prima oară în curte fu tăiat fără milă. Boierul vecin cu care Stoenescu era la cuțite încă din tinerețe, îi dărui pe nepusă masă două sate și-o pădure, „așa, ca să aibe unde se giuca băiatu’ când o crește”. în timpul marii foamete din 13-14 noiembrie 1597, când țăranii de pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
era la cuțite încă din tinerețe, îi dărui pe nepusă masă două sate și-o pădure, „așa, ca să aibe unde se giuca băiatu’ când o crește”. în timpul marii foamete din 13-14 noiembrie 1597, când țăranii de pe moșia lui se răsculară, boierul se duse în mijlocul lor doar cu Răducu în brațe (acum de doi ani împlinițiî și-i întrebă, ținând copilul cu fața spre ei: „De ce vreți să mă năpăstuiți, oameni buni? Nu-i destul că m-a năpăstuit Dumnezeu? Ce vreți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
spre ei: „De ce vreți să mă năpăstuiți, oameni buni? Nu-i destul că m-a năpăstuit Dumnezeu? Ce vreți voi de la mine?”. „Noi vrem păm...” vru să zică unul mai răsărit, dar când dădu cu ochii de arătarea din brațele boierului, plecă rușinat capul, lăsă coasa de-o parte și-o luă agale spre izba lui, urmat de ceilalți, făcându-și cu toții pe furiș cruce. Până și Vodă, trecând o dată la vânătoare prin smârcurile Vasluiului și auzind că-n apropiere ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
ce i se făcea pânza de deasupra, aruncă o privire înăuntru, spuse cu vocea sa bărbătească: „Da, într-adevăr, este foarte urât” și-apoi, spre uimirea escortei care-l aștepta afară în ploaie, stătu la o dulceață în cerdac cu boierul, vorbind de una, de alta. Hotărât lucru, Răducu devenise, fără să vrea și fără să știe, centrul familiei, le - cum se zice - umplea casa, deși mai corect ar fi să spunem că le-o golea, deoarece nimeni nu rezista în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
ceva venit din zorii tenebroși ai umanității, când însuși Domnul, într-o clipă de neatenție, în loc să-l tragă pe om din totuși acceptabila maimuță, încurcase borcanele și-l extrăsese din cine știe ce specie grea la vedere, hohotind prin peșteri. Episodul 173 BOIERUL RADU STOENESCU-BALCÂZU (IIIÎ Hidosul copil crescu. Nu se juca nimeni cu el. Fetițele, găinile, caprele - ființe care fac deliciul copilăriei - îl ocoleau de departe. Dacă nimerea întâmplător într-un lan de cânepă, zeci, sute de vrăbii, de sticleți zurbagii se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
găinile, caprele - ființe care fac deliciul copilăriei - îl ocoleau de departe. Dacă nimerea întâmplător într-un lan de cânepă, zeci, sute de vrăbii, de sticleți zurbagii se ridicau lărmuind și a doua oară nu se mai dădeau pe-acolo. Recoltele boierului crescură. Când urâțelul împlini nouă ani, fu adus un dascăl grecesc chior. închizându-și des singurul ochi teafăr și ferindu-se să-și privească prea mult elevul, acesta îl învăță rapid elina, latina, geometria, nițică filozofie și arta conducerii maselor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
știind prea bine că nu cu ele va răzbi în viață. Și pe când primele fire de păr îi apărură gâdilându-i buza de sus, traduse într-o moldovenească molcomă primul cânt din Iliada. La șaptesprezece ani, tatăl său, bătrânul acum boier Stoenescu, îl trimise cu un răsuflet ușurat și cu o pungă bine burdușită de bani la Padova, unde mai mulți ani la rând dunăreanul Radu Stoenescu, stârni uimirea prin sua straordinaria bruttezza, dar și prin sua inaudita destrezza, și de unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
în pământ și din care, la scurtă vreme, scoase alți vreo douăzeci, foarte buni la gust și înmulțindu-se ca iepurii. Hâtri cum sunt, țăranii, gândindu-se și Ia chipul celui ce-o adusese, porecliră noua legumă barabulă. Spre acest boier se îndrepta acum Barzovie-Vodă cu suita sa. Episodul 174 LA MOȘIA LUI RADU STOENESCU-BALCÂZU De cum pășiră hotarele moșiei boierului Radu Stoenescu-Balcâzu, Barzovie-Vodă, spătarul Vulture, țigăncușa Cosette și rapsodul Broanteș observă cu plăcere pretutindeni semnele unei harnice mâini de gospodar: șanțuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
ca iepurii. Hâtri cum sunt, țăranii, gândindu-se și Ia chipul celui ce-o adusese, porecliră noua legumă barabulă. Spre acest boier se îndrepta acum Barzovie-Vodă cu suita sa. Episodul 174 LA MOȘIA LUI RADU STOENESCU-BALCÂZU De cum pășiră hotarele moșiei boierului Radu Stoenescu-Balcâzu, Barzovie-Vodă, spătarul Vulture, țigăncușa Cosette și rapsodul Broanteș observă cu plăcere pretutindeni semnele unei harnice mâini de gospodar: șanțuri proaspăt săpate prin care curgea gâlgâind o apă firească, limpede, lanuri dreptunghiulare, parcă trase cu sfoara, de grâu cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
fie inima, conașule! - răspunse liniștit țiganul. — Al tău e jilțul ista? îl iscodi spătarul. — Eee - făcu celălalt - dacă era al meu de mult l-aș fi vândut. Ce să fac eu cu asemenea jilț? Nu-i al meu, e-al boierului. — Și boierul te-a pus să șezi în el, aici, în crucea drumurilor? — Da, dânsul - încuviință țiganul. — Păi de ce? Păi pe-aicea trece multă lume, e drum umblat: negustori, boieri ca dumneavoastră, oșteni, răzăși cu stare. O dată a trecut și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
conașule! - răspunse liniștit țiganul. — Al tău e jilțul ista? îl iscodi spătarul. — Eee - făcu celălalt - dacă era al meu de mult l-aș fi vândut. Ce să fac eu cu asemenea jilț? Nu-i al meu, e-al boierului. — Și boierul te-a pus să șezi în el, aici, în crucea drumurilor? — Da, dânsul - încuviință țiganul. — Păi de ce? Păi pe-aicea trece multă lume, e drum umblat: negustori, boieri ca dumneavoastră, oșteni, răzăși cu stare. O dată a trecut și Vodă. — Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
de ce? Păi pe-aicea trece multă lume, e drum umblat: negustori, boieri ca dumneavoastră, oșteni, răzăși cu stare. O dată a trecut și Vodă. — Și tu ce faci aici? — Păi, iaca stau, cum mă vedeți. Și dacă vreun negustor sau vreun boier ca dumneavoastră sau cine-o fi să fie are poftă să se răcorească și să-mi tragă una, vine, îmi dă un galben, cum stă scris și-acolo, îmi arde una și pleacă. Chiar vreau să vă-ntreb: nu sunteți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
apropiați și să-mi dați o palmă? Se uitară cu toții uimiți la el. — Și ție ți-a dat prin cap lucrul ăsta? - făcu spătarul. — Ei, mie! - zise țiganul. Dacă-mi venea mie gândul ăsta, stăteam aici de mic. Nu mie. Boierului i-a venit. Mi-a zis: „Mă, Tănase, ai îmbătrânit; de muncă nu mai ești bun; ia tu jilțul de colo, du-te la răscruce și fă ce-ți spun eu”. Mare minte, boierul meu, Dumnezeu să-i dea sănătate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
stăteam aici de mic. Nu mie. Boierului i-a venit. Mi-a zis: „Mă, Tănase, ai îmbătrânit; de muncă nu mai ești bun; ia tu jilțul de colo, du-te la răscruce și fă ce-ți spun eu”. Mare minte, boierul meu, Dumnezeu să-i dea sănătate! — Și banii cine îi ia? întrebă spătarul. — îi împărțim pe din două: jumătate boierul, jumătate eu. La zece palme câștig cinci galbâni. Nu e rău. Mi-am făcut și casă. — Și cât câștigi pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
mai ești bun; ia tu jilțul de colo, du-te la răscruce și fă ce-ți spun eu”. Mare minte, boierul meu, Dumnezeu să-i dea sănătate! — Și banii cine îi ia? întrebă spătarul. — îi împărțim pe din două: jumătate boierul, jumătate eu. La zece palme câștig cinci galbâni. Nu e rău. Mi-am făcut și casă. — Și cât câștigi pe zi? — în zilele de târg scot până la cinșpe galbâni, dar sunt zile când nu trece nimeni. Câteodată, când e pustietate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]