2,421 matches
-
sau Internaționala I-a a luat ființă la Londra pe 28 septembrie 1864; în august 1889 a fost fondată, la Bruxelles. Dar, în august 1914, ea nu reușește să împiedice războiul, fiecare partid socialist raliindu-se pozițiilor guvernului său, cu excepția bolșevicilor* și a lui Lenin*, care denunță falimentul Internaționalei. Crearea Internaționalei Comuniste După ce pune mâna pe putere, pe 7 noiembrie 1917, Lenin consideră că a venit momentul să extindă la scara întregii lumi procesul început prin Revoluția din Octombrie*. Pe 2
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
IC formulează 21 de condiții de admitere, destinate să provoace ruptura ideologică și politică cu social-democrația*, să provoace sciziuni în interiorul acesteia care să ducă la formarea unor fracțiuni comuniste, embrioni ai viitoarelor partide comuniste care să accepte modelul de organizare* bolșevic - disciplina de fier, centralism democratic, structuri clandestine, infiltrare masivă a organizațiilor adverse. IC consideră într-adevăr că în țările din Europa și din America, „lupta de clasă intră într-o perioadă de război civil*”. Organizarea și funcționarea Internaționalei Foarte curând
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
-și impune puterea absolută asupra Partidului Comunist. în sfârși, în Cambodgia, khmerii roșii* utilizează adolescenții de 15-18 ani pentru a-și aplica politica de teroare*, inaugurând fenomenul copiilor-soldați, larg răspândit ulterior în Africa. EVREI Gestionarea politică a „chestiunii evreiești” de către bolșevici* este marcată la origine de o „incertitudine teoretică”. Lenin* neagă existența unei „naționalități evreiești” care „contrazice interesele proletariatului evreu” și generează „starea de spirit a «ghetoului». Absolut inconsistentă din punct de vedere științific, ideea unui popor evreu special este, prin
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
PC German - și Dimitri Manuilski - membru al CC al PCUS și adevăratul lider al IC. Fotografia a fost trucată: sus, la stânga, un personaj al cărui chip a devenit între timp indezirabil și a fost șters, era neîndoielnic Meir Trilisser, vechi bolșevic și înalt responsabil al GPU, apoi al NKVD, și care controla departamentul cadrelor IC. El a fost împușcat în 1940. =CULTUL PERSONALITĂȚII= 3. Acest afiș sovietic din 1953 este tipic pentru simbolistica comunistă stalinistă. El reprezintă continuitatea și legitimitatea revoluționară
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
simbol al naturii duble, și în definitiv contradictorii, a revoluției ruse - sovietice și bolșevice. într-adevăr, miile de marinari radicalizați din Kronstadt au fost, în noiembrie 1917 și în primii ani ai războiului civil*, una din trupele de șoc ale bolșevicilor*. Or, spre sfârșitul iernii 1920-1921, ei devin opozanți hotărâți ai regimului comunst. în februarie 1921, nemulțumirea muncitorilor din Petrograd ajunge la apogeu, din cauza proastei aprovizionări, a lipsei de lemne de foc și a arbitrariului bolșevic. Sovietele muncitorești se declară favorabile
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cea mai secretă a personajului: cea a eroului romantic și paranoic, suferind de pe urma faptului că nu se bucură de o recunoaștere socială, visând la fapte răsunătoare și înconjurat de dușmani, dotat cu o remarcabilă voință de putere. Lenin, lider al bolșevicilor în 1903, cu ocazia celui de-al II-lea Congres al Partidului Muncitoresc SocialDemocrat din Rusia (PMSDR), ai cărui delegați sunt în cea mai mare parte cititori ai Iskrăi, Lenin trece la acțiune. Esențialul dezbaterilor are ca obiect chestiuni de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în cea mai mare parte cititori ai Iskrăi, Lenin trece la acțiune. Esențialul dezbaterilor are ca obiect chestiuni de conducere și de persoane, opunându-i pe cei numiți de Lev Troțki „iskriștii duri” „iskriștilor moi”, desemnați ulterior cu numele de bolșevici și respectiv menșevici. între Lenin și Martov, dezbaterea se focalizează asupra primului articol al statutului, cel care definește calitatea de membru al partidului, Lenin privilegiindu-i pe revoluționarii de profesie și susținând modelul unei organizații foarte centralizate și disciplinate. Logica
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cinci momente cruciale, intervenția sa personală a făcut să basculeze istoria. Primul a fost acela al respingerii patriotismului în august 1914. Cel de-al doilea este datat 17 aprilie 1917: cu un instinct revoluționar și totalitar sigur, Lenin înțelege că bolșevicii nu vor avea majoritatea în Adunarea Constituantă reclamată vreme de decenii de toți democrații și revoluționarii, și care urma să fie aleasă prin vot universal. El simte că singura șansă de a pune mâna pe putere constă tocmai în distrugerea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
acestui embrion de democrație*. Astfel, el impune partizanilor săi uluiți o critică radicală a guvernului provizoriu format din socialiști moderați și o tactică a „dublei puteri”: puterii legale el îi opune puterea sovietelor, ele însele tot mai puternic infiltrate de bolșevici. Grație unei agit-prop* demagogice care promite totul tuturor - pământ țăranilor, pâine și uzine muncitorilor și pace generală -, și organizației sale formate din mii de cadre revoluționare călite, Partidul Bolșevic se bucură de audiență din partea unei bune părți a populației muncitorești
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în curând, gustul sângelui. El contribuie la suscitarea acelui gen de moment pe care Hannah Arendt îl consideră ca fiind întâlnirea dintre grupul totalitar și „masele care-și descoperă apetitul pentru organizarea politică”. în afară de asta, acest partid devine un partid-miliție, bolșevicii organizându-și armata lor privată, „gărzile roșii”. Trecerea la fapte: Revoluția din Octombrie Pe 17 iunie, Lenin anunță public că Partidul Bolșevic e gata să guverneze singur, ceea ce provoacă un hohot de râs general. Totuși, în cursul revoltelor de la Petrograd
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
roșii”. Trecerea la fapte: Revoluția din Octombrie Pe 17 iunie, Lenin anunță public că Partidul Bolșevic e gata să guverneze singur, ceea ce provoacă un hohot de râs general. Totuși, în cursul revoltelor de la Petrograd din 16 și 17 iulie 1917, bolșevicii încearcă să ia puterea; dar guvernul reacționează, și Lenin e nevoit să intre provizoriu în clandestinitate. Aceasta nu înseamnă însă că el a încetat vreo clipă să viseze la „insurecție”. și este acum rândul celei de-al treilea moment al
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
nemulțumiți care doresc să desființeze poporul și să «aleagă» altul”. Pe 18 ianuarie 1918, Adunarea e împrăștiată cu forța. Păstrarea cu orice preț a puterii într-o logică a păstrării cu orice preț a puterii, Lenin întărește neîncetat monopolul puterii bolșevicilor, accelerează cucerirea aparatului de stat de către partid și multiplică mijloacele de acțiune ale acestuia, îndeosebi datorită Cekăi, apoi a unei armate de război civil, Armata Roșie*. înstaurează teroarea*. Teroare urbană spontană indusă prin lozinca „Deposedați-i pe hoți, jefuiți-i
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
datorită Cekăi, apoi a unei armate de război civil, Armata Roșie*. înstaurează teroarea*. Teroare urbană spontană indusă prin lozinca „Deposedați-i pe hoți, jefuiți-i pe jefuitori!”; și asta în asemenea măsură încât Gorki, până atunci un susținător fidel al bolșevicilor, protestează pe 19 decembrie 1917: „Instinctele surescitate ale acestor mulțimi inculte și-au găsit purtătorii de cuvânt ai anarhismului lor zoologic și-i vedem astăzi pe acești șefuleți mic-burghezi răsculați experimentându-și jalnicele idei care le vin nu de la Marx
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
anexarea celei mai bogate părți a Rusiei europene. Aproape singur contra Comitetului său Central, Lenin își impune cea de-a patra sa hotărâre genială: pe 3 martie 1918, prin tratatul de la Brest-Litovsk, el satisface pretențiile germanilor, fapt care le permite bolșevicilor să-și păstreze puterea. Opt luni mai târziu, Germania pierde războiul și tratatul cade de la sine. Punerea în practică a proiectului: totalitarismul încă de la preluarea puterii, Lenin visează la instaurarea socialismului și promulgă decret după decret punând sub „control muncitoresc
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și obligăm pe oameni să muncească în cadrul noii organizări a statului [...]. și avem mijloacele de a o face [...]. Aceste mijloace sunt monopolul asupra grânelor, cartea pâinii, obligația generală de a munci. Cine nu muncește, nu mănâncă», aceasta e legea fundamentală” (Bolșevicii vor păstra oare puterea?). în felul acesta, chiar ansamblul societății* este vizat de acest proiect de dominație totală, care ține atât de cinism și de naivitate, cât și de necunoașterea modurilor de funcționare a economiei și a societății. Pentru Lenin
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Acestora li se adaugă reflecțiile lui Evgheni Zamiatin sau articolele lui Charles Rappoport, care califică acțiunea lui Lenin drept „blanquism în sos tartar”. Pentru marxiști, prima chestiune este de a ști dacă Revoluția din Octombrie* corespunde criteriilor marxiste clasice. Favorabil bolșevicilor, italianul Antonio Gramsci consideră că Octombrie este o revoluție „contrazicând Capitalul” lui Marx pentru că a avut loc în țara cea mai puțin dezvoltată. în iunie 1918, sociologul german Max Weber denunță recurgerea la teroare* în conferința sa asupra Socialismului. Iar
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
abordate de italianul Ignazio Silone (Ieșire în caz de pericol, 1966) - care, înainte de război, scrisese remarcabilul studiu școala dictatorilor (1938) -, de ex-comunistul german Arthur Koestler și de psihologul Manès Sperber. Asemenea comportamente pot fi observate în timpul proceselor* trucate inaugurate de bolșevici încă din 1922. Textele care denunță justiția sovietică și procesele ei moderne de vrăjitorie sunt numeroase, dar enigma „mărturisirilor” suscită imaginația scriitorilor. Belgianul Charles Plisnier este primul care abordează fenomenul în Pașapoarte false (1937): el aduce aici în scenă un
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
suscită imaginația scriitorilor. Belgianul Charles Plisnier este primul care abordează fenomenul în Pașapoarte false (1937): el aduce aici în scenă un bolșevic prizonier al mecanicii procesului, în ciuda fidelității sale față de partid. Koestler reia tema în Zero și infinitul (1946): torturat, bolșevicul Rubașov mărturisește crime imaginare. Procesele organizate în democrațiile populare* contra unor înalți responsabili comuniști prelungesc și înnoiesc întrebările asupra „pedagogiei infernale”, după expresia cu care Annie Kriegel califică acest exercițiu atât de particular (Marile procese din sistemele comuniste, 1972). Scriitorul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în octombrie 1934, își croiesc drum mai întâi spre vest apoi, după mai multe ocolișuri, spre nord. Odată cu întrunirea de la Zunyi din ianuarie 1935, Mao, critic al strategiei care a dus la înfrângeri, este reintegrat în grupul conducător* datorită sprijinului „bolșevicilor” formați la Moscova - Zhang Wentian și Wang Jiaxiang - și al lui Zhou Enlai*, care-i lasă conducerea operațiunilor militare. Este începutul unei ascensiuni politice care nu se va încheia decât în 1945, la cel de-al VII-lea Congres al
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
războaie de gherilă comuniste, singura luptă armată în cadrul acestei ideologii desfășurându-se între grupurile comuniste angoleze MPLA și UNITA. LUPTA PENTRU PACE DE LA PACIFISM LA REVOLUȚIE în Rusia anului 1917, angajamentul de a pune capăt războiului a făcut pentru succesul bolșevicilor mai mult decât promisiunea unei societăți egalitare. De atunci, expresia „lupta pentru pace” desemnează, la comuniști, ansamblul practicilor destinate să ia în considerare variabila „război” în înfăptuirea proiectului revoluționar. în cursul secolului XX, comuniștii au dus, în cadrul luptei pentru pace
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
puterea prin jafuri și prin epurări* violente, Mao reușește să întemeieze în 1931 Republica Sovietică din Jiangxi care va servi ca model pentru restul țării. Ascensiunea lui rămâne totuși incertă: statul major al partidului se repliază la Jiangxi și, cu ajutorul „bolșevicilor” formați la Moscova, îi îndepărtează pe Mao și pe adepții lui de la putere. Numai în contextul înfrângerilor ulterioare și a retragerii continue care urmează (Marșul cel Lung*) reușește Mao să-și impună Tezele sale asupra luptei armate*, înțeleasă ca un
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
recruți înspre comuniști. Cu multă perspicacitate și abilitate, Mao se înfruntă cu IC pentru a păstra independența PCC în interiorul acestei noi alianțe. în decembrie 1937, IC îl trimite la Yan'an pe Wang Ming, secretar al IC și lider al „bolșevicilor” chinezi - un grup de comuniști formați la Moscova și destinat să preia controlul PCC în numele și în folosul lui Stalin*. El este însoțit de Kang Sheng, care tocmai a epurat secțiile PCC din URSS. Pentru Mao, obstacolul este de talie
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
față de URSS. Cu ajutorul a doi colaboratori, Hu Qiaomu și Chen Boda, el demonstrează că revoluționarii comuniști chinezi trebuie să aplice la condițiile Chinei „adevărul universal” al marxism-leninismului, atrăgăndu-i astfel de partea sa și pe intelectualii naționaliști. Numai că tovarășii săi „bolșevici” nu se lasă convinși de această știință inedită. Va trebui deci să-i strivească unul câte unul în cursul unei îndelungate ofensive care va dura aproape opt ani. îl atrage de partea sa pe Kang Sheng, care va deveni șeful
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a exercitat acolo, după cel de-al doilea război mondial, o influență considerabilă. Acest paradox se explică prin caracteristicile intrinseci ale comunismului din această zonă, prin prioritățile politicii sovietice și prin strategia statelor decolonizate. Dacă, după 1917, obiectivul prioritar al bolșevicilor îl constituie Europa*, Orientul - Asia* și Orientul Mijlociu - e considerat drept un câmp de acțiune privilegiat. în septembrie 1920, Internaționala Comunistă* (IC) organizează Congresul Popoarelor din Orient, la Baku, în Azerbaidjan. El reunește 2.850 de delegați, din care numai trei
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
impozit în natură, apoi în bani. Țăranii pot din nou să-și vândă neîngrădiți surplusul și, prin urmare, au interes să producă mai mult. începând din 1922, țăranul are dreptul să dispună de propria-i fermă și să angajeze salariați. Bolșevicii tolerează, așadar, reconstruirea unui sector privat. Fac apel la capitalurile și tehnicienii străini și, încă din 1921, este suprimată munca obligatorie și este reintrodusă ierarhia salariilor. în 1922, statul pune în circulație o monedă, cervonețul, garantată cu 25% din rezervele
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]