1,186 matches
-
Tom, m-apucă pe mine exaltarea, În timp ce el se schimonosește la față trecând În poziția de apărare, iar eu Încerc să strecor niscaiva Îngrijorare și empatie În voce. Ce n-a mers? Tom ridică din umeri. Nu mă-ntreba Bruce, bolborosește el, clătinând din cap. Mi se pare prudent să schimb subiectul. — Te-ai Înarmat pentru meciul În cinstea ta? — Mda! Chipul lui Tom se luminează plin de entuziasm. E dificil acum că vine perioada de sărbători, dar băieții din comitet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
-o la greu. — Serios? Dar par... — Îți zic io, ce dracu, bă. Ținte departe de gunoaie dastea. După aia Bladesey Își pierde puțin interesul. Ștoarfele se cară să danseze una cu alta călcând mărunt În jurul poșetelor asemenea unor pietoni. — Bruce, bolborosește el, puțin cam beat, te superi dacă Îți pun o Întrebare? Dă-i drumu, mă răstesc eu la el suficient de dur Încât să nu fie prea personală. — Ce te-a făcut să te angajezi În poliție? — De ce m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
să urle la el: — Klootzak! Tâmpitule! Îl țin și mai strâns. Puțoiu mucos tremură că-i iese alcoolu din sânge și de frică. După puțin timp Îl mân În vizuina unei curve grase și-l las acolo. — Bruce, eu... eu... bolborosește el. Ai grijă de tovarășu meu păpușă, Îi fac eu cu ochiul, și-a pierdut ochelarii, iar ochișorii lui nus prea buni. — O să am mare grijă de el, spune ea cu un accent caraibian. — ... eu... eu... eu... se tânguie Bladesey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
conducere a anchetei. Am hotărât, după ce m-am gândit mult, ca lucrurile să rămână așa. Simt cum euforia vacanței mi se evaporă În fața căldurii emise de bomba lui Toal. Răspunsul meu e imperfect și lipsit de demnitate. — O mică prostuță... bolborosesc eu. Mă aștept de la tine să cooperezi din toată inima cu ea. Bruce, de când ai plecat tu, interesul presei a crescut din nou. Forumul a făcut mare tămbălău. Se pare că ai fost cam neglijent pe partea cu relațiile comunitare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
vorba de relație... Îmi ridic paharul aproape gol În speranța că puțoiu ăsta patetic o să Înțeleagă chiar așa supărat cum e În egoismul lui și o să se ducă la bar. În cinstea pământenilor! toastez eu. Își ridică puțin paharul și bolborosește niște tâmpenii rătăcite care-mi scapă. Mă scol de pe scaun și mă gândesc dacă să mai iau băutură. Decid că nu și Îl las singur pe prostovanul dărâmat. Fac semn unui taxi și sunt cât p-aci să spun Colinton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Toal. Asta Înseamnă că tre’ să am grijă ce pun În OTA 1-7. Ne mâhnește. Nu e impresionat de raportul de două pagini jumate despre cum merge cazul, adică, cum ar putea să fie un scriitor prolific ca Toal? Așa că bolborosește despre cioroiul căpăcit, despre Efan Wurie ăsta (și pe mine mă fute grija lui, clar), că babacu tuciuriului a trimis o scrisoare secretarului de stat de la interne, care i-a făcut circ Șefului Poliției, care i-a făcut circ lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
rezolva iritația aia a mea de rahat Rossi! Când ajung la florărie, singura persoană de acolo este babeta aia cu privire dezaprobatoare, care-mi spune că Estelle e liberă pentru că are guturai. — Multă lume are, spun eu voios. — Da, sigur, bolborosește vaca bătrână. Nu-i place deloc de Estelle, asta-i la fel de sigur ca Încă un sezon fără nici un trofeu pentru Gorgie. — O vizitează multă lume? — Prea multă, zice nevestica, apoi Își Încrețește nasul și Începe cu ostilitățile. Dace te interesează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
muci, dar plec cu mașina. O s-o iau mai târziu de acolo dacă sunt prea beat. Pornesc radioul de la mașină. E puicuța aia Celine Dion care cântă cântecul ăla oribil, ăla pe care au obligat-o să-l cânte. Lennox bolborosește ceva despre niște rahaturi din departament, iar Dion se oprește și În locul ei se aud Eurythmics. Lennox o ține langa cu câte sâmbete-i poartă Gus. La radio o am pe Annie Lennox care mi se vaităntro ureche și lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
deosebit de important ca micuțul să nu perceapă cititul cărților drept o povară. g) pe măsură ce crește, să aibă la îndemână cărțile și revistele preferate, chiar dacă nu le poate citi, dar le răsfoiește și e un pas câștigat. Copiii le răsfoiesc și bolborosesc pe limba lor (imitând adulții) și sunt foarte mândri de ceea ce fac. Niciodată să nu-i descurajăm, dimpotrivă lăudați-i, arătați-le că vă bucurați de performanțele lor. Altfel, îi demobilizăm. h) după studiile americanilor, dă rezultate foarte bune metoda
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
deschid tot felul de noi posibilități. Sau poate că nu. Dar nu conta. Nu conta decât că-și găsise iubirea vieții și că și el o iubea. Pe lângă asta, îi fulgeră un gând prin minte în timp ce ultimele picături de apă bolboroseau prin scurgere, i-o și lua înainte lui Nieve la altar. Sigur, n-ar fi trebuit să aibă vreo importanță. (De data asta, Darcey chiar simți o urmă de vinovăție față de cauza feministă.) Nu era vorba de un maraton până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
primite în dar la nuntă, costumele ei și ale bărbatului, hainele cele noi ale copiilor. Apoi, trecu la icoanele așezate spre răsărit, merse la vatra focului, traversă tinda, rece, cu miros de pere, mentă și cimbru, și începu a uda, bolborosind rugăciuni învățate de la bunica Nastasia, lavița, șervetele, chiupul de umplut borș, împinse motanul spre cuptor și se repezi, afară, în bătaia vântului, spre a alunga duhurile rele de la țarcul oilor și din grajdul, care adăpostea pe Dumana, o junică de
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Piața Sudului, seara, două ore, cu ea lipită de mine. Un apartament în care nu e lumină, în care gătesc cu ea în marsupiu. Nu știe să meargă, amestec cu lingura în oală, tai legumele, spăl vasele, scot sânul și bolborosesc un cântec. Mă sufoc. În orașul ăsta n-o să ne descurcăm niciodată. Atacuri de panică imediat ce văd scaunele roșii din metrou. Distanțele. Fețele galbene, căzute. Privirile rele. Blocul ăsta care fojgăie de viață, viață tânără, viață bătrână, singurătate cu miros
Zvera. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Domnica Drumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1770]
-
felinar. Vorbesc uneori cu glas tare, pe când aprind focul în sobă, pe când pășesc de-a lungul marelui bufet, trăgând o linie cu degetul prin praful de pe luciul lui. Merg la baie, în cămăruța strimtă și înaltă în care bazinul closetului bolborosește stins, ca să mă privesc în oglindă. încremenită în straturi nesfârșite, transparente și înfoliate, imaginea bărbatului tânăr care, în amurgul luminos al iernii, se uită în propriii săi ochi în oglindă are ceva străvechi, legendar, ca de stampă veche. Stăm încremeniți
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
abia schițat, începeau să se desfacă, rupîndu-se, descleindu-se una de alta cu o voluptuoasă suferință. Din timp în timp zidul muzicii era spart și se anunțau premii și concursuri. Disc-jockey-ul apropia gura de microfon și, cu o pronunție americanizată, bolborosea ceva de neînțeles, acoperit imediat de hard-rockul care înlocuise langoarea beatlesiană 133 . Aveau să urmeze concursul "Miss Tabără" și parada măștilor de carnaval. Până atunci fusese destulă plictiseală: câțiva chitariști, vreo două recitări cărora nimeni nu le dădea vreo atenție
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
închina la icoane cu toate marafeturile pe ea și se ruga de părintele Ioan s-o ierte că nu știu ce păcat făcuse, săruta mâna la preoți, în ochii mei privirea senină a femeii ce mă aștepta de un veac și eu, Bolborosea în limba ei, cine s-o înțeleagă, cu clopoțeii la gât prin biserică înaintea părintelui la dar, La urechile mele susurul viu al cuvintelor ei neînțelese pentru ureche, dar cu dezlegare în suflet, îmi reînnoiește la ureche Florița promisiunea făcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
la ea, așteptând. Era conștientă de faptul că în mod normal ar fi trebuit să schițeze sunete de bâlbâială și să lase să curgă câteva lacrimi în semn de apreciere pentru cât de multă încredere au în ea și să bolborosească despre cum și-ar dori să le justifice aceste sentimente. — Păi, bun... mulțumesc. —Portofoliul nostru din Irlanda este unul impresionant, plusă Calvin. Avem Hibernian Bride, Celtic Health, Gaelic Interiors, Irish Gardening, The Catholic Judger... Nu, The Catholic Judger e pe cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
unghiuri aiurea. Răsuflarea îi duhnea, avea ochii gălbejiți, privirea pierdută, iar pielea care i se zărea de sub barba albă și aspră îi era plină de vinișoare sparte. M-am aplecat să-l ajut să se ridice, dar m-a respins, bolborosind: — Scheisskopf! Kleine Scheisskopf! L-am ridicat în picioare. A scăpat din mâini pistolul cu aer comprimat și siropul de tuse și m-a salutat: — Guten Tag, Dwight - de parcă ultima oară ne-am fi văzut cu o zi înainte. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și un tată bun pentru fiul său, Hacksaw. Nu a fost foarte cooperant cu poliția, dar nimeni nu-i perfect. Colega, poți să-mi dai un motiv bun pentru care să cruț viața acestui căcat cu ochi? Albanese începu să bolborosească. Sângele i se scurgea în farfuria cu huevos rancheros. — Fie-ți milă, am răspuns. Până și un tăinuitor merită o ultimă masă mai de Doamne ajută. Bine spus, replică Lee și-i dădu drumul. Albanese își săltă capul ca să respire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
eu gâfâind. Piciul vijelios fu smuls din spinarea mea. Am reperat Fordul lui Lee în parcare, l-am îmbrâncit pe Maynard spre el și l-am trântit pe bancheta din spate. Lee a claxonat și a pornit în trombă. Violatorul bolborosea întruna „Iissuse!“ Eu mă întrebam de ce sunetul ascuțit al claxonului nu reușește să acopere țipetele băiețelului despărțit de tatăl său. • • • L-am lăsat pe Maynard la închisoarea tribunalului, iar Lee l-a sunat pe Fritz Vogel la Secția Centrală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
am văzut pe Loew, Vogel și Koenig trântiți în fotolii, toți trei cu câte un număr din Herald în mână evident, - abia ieșit de sub tipar. Ședința de pregătire a înscenării luă sfârșit. Koenig rămase cu gura căscată. Loew și Vogel bolborosiră într-un glas: — Bleichert! — Dați-o-n pizda mă-sii pe nenorocita aia de Dalia! Lee este aici, Bobby de Witt este aici și-o să se lase cu mare tămbălău. Voi... — Dă-l în pizda mă-sii pe Blanchard! replică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
dos de palmă și inelul lui masonic îi tăie lui De Witt o venă de pe obraz. — Să nu folosești cuvinte murdare în prezența mea! Și adresează-mi-te cu „domnule“! Repet, știai că sergentul Blanchard e aici, în Tijuana? — Nu, bolborosi De Witt. — Nu, domnule! îl corectă Fritzie și-l plesni. Capul lui De Witt se bălăbăni și bărbia i se sprijini în piept. Fritzie i-o împinse în sus cu un deget. — Nu, cum? Nu, domnule! țipă îngrozit De Witt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
când te lovești de niște gratii“. După care nu-mi mai amintesc nimic. • • • M-am trezit gândindu-mă c-am fost făcut knock out în al treilea meci Bleichert-Blanchard și m-am întrebat cât de tare îmi rănisem partenerul. Am bolborosit: — Lee? Lee? Ai pățit ceva? Apoi în raza vizuală mi-au intrat doi polițai slinoși, cu insigne ridicole, luate de la talcioc și prinse de cămășile lor negre. Fritzie Vogel se iți deasupra lor și mă anunță: — L-am lăsat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
chiar sub patru cârlige libere și am înțeles ce urma să se întâmple. Fritzie le desfăcea țicniților cătușele de la spate și le prindea mâinile în față. Eu am stat deoparte, observându-le reacțiile. Tremuratul bătrânului Bidwell devenea din ce în ce mai pronunțat. Durkin bolborosea ceva în barbă. Orchard rânjea disprețuitor, cu capul aplecat într-o parte, ca și cum coafura lui pomădată ar fi atârnat prea greu. Doar Charles Issler părea suficient de lucid să poată înțelege situația în care se afla. Își frământa neliniștit mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
-și picioarele unul în jurul celuilalt, asemeni unei caracatițe în zeghe. Zbieretele lor păreau o singură voce - până când Fritzie se năpusti asupra lui Charles Michael Issler. Îi aplică niște croșee zdravene în stomac cu boxurile: stânga-dreapta, stânga-dreapta, stânga-dreapta. Issler țipa și bolborosea. Fritzie urlă: — Spune-mi ce știi despre zilele lipsă ale Daliei, negustor de târfe sifilitic ce ești! Simțeam că am mâncărici la tălpi. Issler țipă strident: — Nu... știu... nimic! Fritzie îi aplică un upercut în boașe. — Zi-mi ce știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și i l-am trântit lui Johnny pe față. El a început să tușească și am îndepărtat prosopul. Johnny a chicotit. — Elizabeth Short, i-am spus și i-am făcut semn spre fotografiile lucioase de pe perete. — Ce-i cu ea? bolborosi Johnny, cu o față parcă din cauciuc. I-am administrat o nouă doză de prosop ud pe post de tonic. Johnny pufni. Am lăsat prosopul tampon să-i cadă în poală. — Dar Liz Short? Numele ăsta îți spune ceva? Johnny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]