17,899 matches
-
o parte pe alta, că nu-și mai dădea duhul, că nici nu avea bună voință să-și mărturisească păcatele la preot. Cu chiu cu vai s-a spovedit, apoi s a dus. Dar la vreo doi ani a căzut bolnavă și Rarița, care, parcă trasă la indigo, a zăcut ca și Chimircan tot așa de mult și a avut grijă de ea fii-su, Silică; el a șters-o, a spălat-o și a îngropat-o. Cât despre cei doi
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
copii, din care șase fete și trei băieții, cel mare poartă numele de Ghiță spunându-i lui Georghe la o discuție mai aprinsă: Nu tu ești tatăl meu ... Ghițișor e tatăl meu. La un moment dat, după ce Catrina a căzut bolnavă, Gheorghe a ieșit la pensie pe caz de boală, că a înnebunit de câte i-a făcut Ghițișor. Pentru a fi lângă Profira lui, după câțiva ani de la moartea Catrinei, a căzut și Ghițișor la boală și a zăcut la
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
omoară, dar lui nu-i era că-l omoară, dar se duc la pușcărie de tineri și e păcat. Destul a păcătuit el, să nu mai păcătuiască și copiii din cauza lui. După vreo doi ani de chin, cu două femei bolnave, și sănătatea lui Butnaru s-a șubrezit. Mai întâi a strâns-o Dumnezeu pe Ilinca. Nici Ilinca nu le-a spus celor doi copii că a lovit-o Butnaru cu ciocanul în crucea șalelor și de aceea ea se duce
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
îi spunea mamei cu o amărăciune în suflet: Uite, m-a întrebat ce mai fac și eu i-am spus că mi-e rău, iar el mi-a spus las că-i bine mătușă, deci îi pare bine că-s bolnavă. E drept că mama îmi ținea partea și îi spunea: Îi tânăr mătușă, nu și-a dat seama, a răspuns la repezeală, că doar nu văd ce motive ar avea ca să se bucure de suferința matale. E drept că primeam
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
zona respectivă. Mulți apelau la servicele vrăjitoarei, dar cu timpul a băgat frica în săteni. O respectau oameni mai mult de frică. Anii bătrâneții au scurtat firul de ață al zilelor vrăjitoarei. Nu știu să fi fost această babă vreodată bolnavă. Vrăjitoarea a murit de anii grei ai bătrâneții, să fi tot avut suta de ani. Ea murit primăvara. Vara, Zavastia dormea afară pe prispă și când o întreba cineva de ce doarme afară și nu doarme în casă, ea răspundea că
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
locuință mai bună, tot naționalizată. Mai apoi au fost mutați la bloc, într-un apartament cu două camere și au uitat că Răchită cu Ioana au necăjit și le-au crescut copiii, lăsându-i pe cei doi bătrâni, unul mai bolnav decât celălalt. Primul s-a dus Răchită. Ioana a mai trăit singură câțiva ani, ținând buletinul în sân până când a murit, ca nu cumva să i se vândă casa, că Dumitru urmărea treaba asta mai demult. Așa s-a dus
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
unui flăcău mai bine. Și fata și flăcăul erau de aceeași vârstă. S-a hotărât Petrache să meargă cu oameni, să ceară fata gospodarului. Zis și făcut. Într-o seară au mers la pețit. Și cum părinții fetei erau cam bolnavi, mai cu seamă tatăl fetei, toată înțelegerea a făcut-o fiul cel mare al gospodarului, mai mult fără voia fetei, că avea nevoie de o persoană de parte bărbătească, care să-l îngrijească pe bolnav. Pentru a scăpa de îngrijirea
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
poate se mai coace, că eu am un maldăr care mă așteaptă și tot nu mă grăbesc. Mai stai la rând ... Da’ despre ce rând e vorba? Nu înțelegi? La așteptare, să mai zacă oleacă. Vrei să spui că-s bolnav, că am venit la dumneata? Bă, Ghița, tu chiar o iei razna? Aoleo, da’ mă credeți bolând? Nu, băi Ghiță, dar acum nu pot, am de lucru. Lasă-l aici și vii pe la o vineri. Care vineri, domnule? Păi, nu știu care
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
suficient să fii un mare gânditor juridic, adică gânditor al formelor ordinii în societatea umană, ci trebuie să ai și o spurcăciune de partid. De unul singur poți să scrii tratate întregi... scrii cărți, dar nu faci cetate. Deși sunt bolnav și neajutorat, nu îmi pare rău că exist. Încerc eu să-mi pară rău, dar n-are sens. Știți de ce? Pentru că eu constat, în mod evident, că exist. Ceea ce mă confiscă pesimismului de a mă autonega este evidența existenței mele
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
soacră. Ce va fi Îndurat numai ea știe, că de plâns, mereu o vedeam plânsă. Așa sunt femeile, adună În ele necazuri și numai ce auzi ca s-au stins. Te mai și Întrebi, de ce, că doar nu o știam bolnavă. Au trecut anii, tatăl vitreg și tânăra-i soție au avut patru copii, care au crescut și au mers la școli. Numai că Într-o zi nefastă două fetițe gemene ale lor, cald fiind, se duseseră să se scalde În
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
de cheltuieli inutile, el fiind unicul moștenitor, nu a fost de acord. De atunci nu l-a mai văzut pe fiul ei, care o ocolea ca pe o leproasă. La sesizarea vecinilor, care mai auzeau ce se Întâmpla cu femeia bolnavă, frații și surorile acesteia au chemat poliția. Nici acest lucru nu a schimbat prea mult, tratamentul inuman la care o supunea nora. Mă Întreb și eu, de unde mai avea această femeie puterea să se roage pentru iertarea, agresoarei sale. I
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
locul ei de pe cruce. * * * Am dormit somn bun era dezgheț și apele s-au înălțat măreț; cât munții au crescut, amestecate cu zăpadă și pământ. N-am ales epoca în care am trăit, cu atâtea uragane și furtuni, cu atâția bolnavi și canceroși; tuberculoșii s-au întors în flanc, peste tot a trecut un tanc și a strivit sub lanțurile ascuțite cuțite înfipte în gol, în aer și ape, parcă zburau și arau întregul pământ. Dar au semănat grâu. Să așteptăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
s-a scris în zile ce-au fost și cele de acum! Poate așa înțelegi ce vrea să ne spună. Oricât mercur se ridică în termometrul săptămânii aprinse, în care vremea scade și despletește unde, în neodihna firii, străpunge patima bolnavă și ideea izbăvirii fără chip, trecută prin gâtul clepsidrei sub ritul căderii de nisip. * * * Cărțile au murit, culorile nu dansează ca ființele vii, sentimentele mor se sufocă în fașă, se spun în abstracții minore, în acorduri ce nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
lemn, stă ca un semn, demn, rămas inutil lângă calculator prevestind că mușcata românească a urcat cu mult, peste creste! Celelalte au rămas mici, roase de furnici. Ca praful de zahăr uitat în credențul greu și grav, scârțâind din trupul bolnav. Totul e în declin: pereții au pocnit pe alocuri, ca niște ochii amenințați de deochi. Îmi amintesc că în biserica tatălui meu m-au deochiat, am căzut pe podea și vraja m-a lăsat, când mătușa m-a descântat. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
apus și alte destine vin lângă pașii mei fără izbândă Chinuiți fără simbrie și fără dobândă. Mică, în spital, refuzam moartea. Așa era familia mea! Nimeni, nici mama nici bunica nu vorbeau despre ea. Șica, frumoasă cu ochii albaștri, fusese bolnavă mulți ani, avea în privire umbrele frunzelor de castani; abia acum îi înțeleg privirea de altădată și glasul ce suna ca o lăută spartă. Mama Lucreția credea în minuni și în astrele opale, citea toată vremea romane despre grădinile misterioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
și dispare când te refuză, Fericirea -i o muză. * * * Sinceritatea mea a însemnat recunoaștere a tot ce există în jur, în lumea asta tristă în care am trăit decent, într-un veac decadent. L-am chemat pe Dumnezeu lângă piciorul bolnav care făcea piruete în salturi cochete, cândva în copilărie, când Tata-mare ne ducea cu brișca la plimbare. Cum să uit florile din grădină, pe care nu le mai stropeam cu lumină, și ulița mică cât o cărare lăsată de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
mut în fața televizorului/și nu-l aud;/văd imaginile altei lumi/care nu mai este a mea, părându-i vetustă, inautentică, până și rochia preferată și-a pierdut candoarea și părul blond nu mai cheamă mângâierile transparente și naive; adeseori bolnavă, arsă de febră, este bântuită de voci sinistre: Vocile zburau în jurul capului,/îmi cuprindeau mâinile/în semn de adio! Obosită în permanență, pasăre cu aripile rănite, pândită de moarte, poeta se retrage în vârsta perfectei candori. Își amintește, bunăoară, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
să fac ce trebuie cu ele. Mulțumesc. A doua zi primesc o scrisoare de la București pentru completarea și autentificarea actelor necesare retrocedărilor din legea 290/2003. Doamne ajută! Marți, 7 iulie 2008 Am visat-o pe mama. Spunea că e bolnavă; era îmbrăcată într-o rochie albastru intens, model robă romană și stăteam toți, ca la comandă, aranjați de ea în felul următor: mama; cam la un metru de ea pe același rând T. și la alt metru depărtare eu - toți
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
La un moment dat mama s-a întors spre noi și ne-a spus: „Hai să plecăm de aici, nu mai avem ce căuta aici”. Era supărată pe fratele meu. După aproximativ o lună, aflu de la P. că fusese foarte bolnav și că încă îi mai este rău. Și cred că are și probleme financiare pentru că atât mi-a spus: „Parcă suntem blestemați”. Eu cred că nu sunteți blestemați și mai cred că mama vă ocrotește foarte mult, dar voi nu
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
stat așa până cineva de la masă a spus: - Gata, până vineri totul se termină. Asta era vineri sau sâmbătă dupăamiază. Duminică dimineața la ora 6 a.m. primesc telefon de la nora mea să găsesc urgent un medic, pentru că T. este grav bolnav, cu febră mare și nu mai știe ce să-i facă. Am sunat la mulți medici. Una singură mi-a răspuns: Evelina. Și-i mulțumesc din suflet pentru gest. Copilul a fost internat imediat împreună cu mama. A stat câteva zile
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
romane, căderea în moarte după boli descrise minuțios, din apropiere. Obsesia morții se va manifesta la scriitoare, spre apusul vieții, prin tristeți iremediabile. După cum aprecia Claudia Millian-Minulescu, autoarea suporta degringolada unui suflet devastat cuprins de anxietate: “Hortensia Pabadag Bengescu e bolnavă. I s-au stricat resorturile gândirii, i s-au ruginit minutarele aducerilor-aminte. E un ceasornic încremenit pe o singură oră: ora morții!” A fost ea prima eroină a sa, prima eroină pe care a regăsit-o în oglinda vieții, dacă
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
de "snobi". Alese astfel, citatele sunt mai degrabă dezamăgitoare. Se întrevede în acest jurnal o mare singurătate, cîteva tristeți vechi și o enormă preocupare pentru scris. Ca episoade rotunde, Camil Baltazar decupează din jurnalul scriitoarei două: cel al îngrijirii soldaților bolnavi, în primul război mondial, în gara Focșani și cel despre începuturile literare îndărătul cărora se află unchiul dramaturg. Practic Hortensia Papadat-Bengescu scrie tot timpul, în gând, fără să-și ia neapărat modele și apucă să pună pe hârtie doar o
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
grea până acasă sau să-i duc o căldare de apă, căci și altcineva poate să facă acest lucru pentru bunica mea. În lumea mea, voi da întotdeauna ajutor unei persoane nevoiașe. Voi oferi locul meu pe scaun unei persoane bolnave, însărcinate, unui bătrân sau unui om obosit de la serviciu. În lumea mea, mă voi implica în certurile unui grup de persoane, deoarece nu voi putea să tolerez un circ zădarnic. În această lume, voi da ceea ce pot unui copil, care
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
aventura cu scriitorul, dar acesta simte că o parte din viața ei rămâne învăluită în mister. Gelos, angajează un detectiv particulat ca din partea soțului (!), care nu îndrăznea să o facă. Îl ajută prietenul!... Femeia vizita în secret un medic (era bolnavă de tuberculoză) și un preot. Detectivul îi oferă date scriitorului, ce îi servesc la scrierea „romanului” trăit de el însuși. Surprinși de un teribil bombardament al aviației germane, el pare să fi murit. Îndurerată, Sarah se roagă și jură să
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Pămăntul, nu peste cinci milioane de ani căt ar mai putea trăi, ci peste o sută de ani. Animație generală în sală. Probabil că Pămăntul va arăta ca un bolnav, a continuat Evelin, care nu vrea să știe că-i bolnav și, mai ales, de ce boală suferă. Pămăntul va da semne grave de epuizare: epuizarea resurselor împreună cu creșterea naturală a populației care a depășit cifra record de șapte miliarde de oameni, cifră care peste o sută de ani va fi de
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]