1,956 matches
-
douăzeci și cinci de ani. Celor care treceau de această vârstă și nu se Însurau li se spunea berbeci. Pământul, după ce se Împuțina, era lucrat mai cu multă grijă. Nici o palmă nu trebuia să rămână nelucrat. Un greș dacă se făcea din cauza bolovanilor, se săpa pe urmă cu hârlețul și cu târnăcopul. Tot ce putea fi arat se Însămânța, iar răzoarele erau cosite cu mare grijă. O furcă de fân dacă rezulta de la cosit și acela era de trebuință. Avea ce mânca vita
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
o mai găsești. Aici, la Bamfi, apa era caldă și topitul avea loc mai repede și era În siguranță. Cât era pârâul de lung vedeai zeci de femei cu poalele În brâu (topind) așezând snopii de cânepă și in sub bolovani. Noi, copiii, care stăteam În car și Îngrijeam de vite mai trăgeam cu coada ochiului la cele tinere cărora li se dezgoleau pulpele și li se lipeau rochiile ude de șolduri, scoțându-le În relief grațiile. Ce te uiți, măi
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
un cult deosebit pentru mama sa și pentru toate mamele acestui neam. Munteanu era voinic; dar și Trifan era atlet și făcuse lupte greco-romane. Într-o secundă i-a sucit brațul și l-a aruncat pe coridor ca pe un bolovan. Ridicându-se înfuriat, Munteanu a dat ordin ostașilor să îi împuște pe Trifan și Marian. Ostașii, uitânduse la superiorul lor, un tânăr subofițer, au pus armele la picior. Munteanu umbla în uniformă, încins și înarmat cu pistol, dar n-a
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
intenție diabolică s-a încercat un atentat moral și sanitar asupra noastră. Mâncarea era cu multă carne, castroanele pline cu vârf. Până atunci ni se servise zeamă de murături sau fasole, invizibile într-o apă leșioasă în care turtoiul, un bolovan de mălai ars, nu se înmuia. Am răsturnat mâncarea în tinete, deși ispita n-a fost ușor de învins. Cei ce au mâncat au vomat sau au făcut ocluzii intestinale. Cu greutate, gardienii i-au dus la infirmerie; prin clisme
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
căldură, în sfeșnic. Alții, cu gurile căscate ca niște hăuri, cu ochii prăbușiți în găvanele orbitelor, suspinau: „Apă..., apă...”. Moartea le alina orice suferință. Acum nimeni nu știe ale cui sunt coastele rupte care sparg, primăvara după ploaie, grămezile de bolovani. Ale cui sunt gleznele risipite printre ierburi sau fruntea albă de var, ca un pietroi tocit de apele vremii, sau degetele răsfirate vrând parcă să apuce razele soarelui - ziua - și ale lunii - noaptea - sau dinții presărați ca mărgelele pe marginea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cât să încapă un car sau o mașină. Din loc în loc erau refugii, pentru a lăsa cale liberă celor care ar fi venit din sens contrar. Ca să nu se întâlnească între refugii, oamenii își anunțau prezența pe drum cu strigăte. Bolovanii se prăvălesc primăvara, după ce dezghețul sfărâmă rocile și mai ales în urma ploilor. Acest parcurs e periculos pentru orice călător pe o lungime până la 4 kilometri. Pentru a-l provoca pe inspector să intre pe acest traseu, Stan i-a spus
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
unul din drumuri, deși este mai pe ocol, este mai sigur. Cel prin Cheile Gălzii este mai scurt, dar mai riscant din cauza drumului accidentat. Vom merge pe cel mai scurt, foia de nerăbdare inspectorul. Pe drum, la un moment dat, bolovanii cădeau alături sau chiar loveau mașina. Șoferul opri și coborî: Domnule inspector, n-ar fi mai bine să ne întoarcem și să apucăm drumul pe ocolite? Dă-i drumul înainte, strigă nervos inspectorul. În acel moment un pietroi destul de zdravăn
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
șarpele cu cap de lup! Șarpele, ca simbol al înțelepciunii, căci șarpele își ferește capul, adică rațiunea, lăsând să-i fie lovit trupul. În trup suferim, ispășind. Capul de lup reprezintă voința, tenacitatea. De aceea la rădăcina Crucilor, înfipte în bolovanii acestui pământ dacic, vom pune steagul dacic. Așa s-a născut troița lui Valeriu Gafencu; mie mi-a revenit o mică sarcină: să o modelez. O lecție: Unirea dă puterea O dată cu începerea lucrului în atelierele de țesut sosiseră încă trei
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
să se sperie lumea de noi. Mulți nu depășeau 40 de kilograme în greutate. În lunile Iunie și Iulie erau zile de vară călduroasă, iar aerul și temperatura de afară abia o suportam două-trei ore. Când smulgeam iarba, cădeam, ca bolovanii, în fund. Se îmbunătățise mâncarea și încet-încet începeam să ne întremăm. În decursul a două-trei luni, repartizați în două trei serii, fuseseră eliberați ultimii muncitori și țărani. Mai rămăseseră câțiva aromâni, dobrogeni. Cu o zi-două înainte de eliberare, un ofițer de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
berze zece-cincisprezece, ciugulesc în fîșia arată, de la codificarea berzică a mediului la anularea lui, Măgura Odobești cu releul la cota 997 m ori 1001 m, douăzeci de km vest, val albăstrui pe coline, misterul și melancolia de Chirico din umbra bolovanului, șanțurile grapei, pînă și ghearele perechii de guguștiuci zvîcnite în sus, la trepidațiile masei feroviare, lunca mușuroaie de cîrtiță în versanți umbriți, sute de mușuroaie, deconcertant microrelief în desen social, garduri, goluri, ziduri, Mărășești soarele greu a urmat deasupra crucii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
decît lucrurile, vrăbiile din betoane. Ora 8,10, în personalul Buzău Ghimeș, în stația Onești, ziuă cu pojghiță pe băltoace, Trotușul cenușiu, dilatările de soare pe dungi, cu mult mai teșite straturile pe coastă, fliș spintecat, stîna cu țărîna înghețată, bolovani oile, halta Trotuș frămîntare submontană, noapte și zi fac două călătorii, nesiguranță din adînc, bătaia soarelui într-un greabăn în Munții Berzunți, bate cu bruma, strălucește, fumuri divergente într-aceeași mahala, adierile le frîng năzărelile privirii, covrul în armonice maronii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
bariere, statura de piatră albă în masa verde, Priseaca sat părăsit duce pe verzișuri, viteză ilegală, salturi Poiana Ampoiului, gospodăria proastă formă spațială, grajdul lateral, grădina din spate, Meteș dinții stîncoși, viță de vie pe tufărișuri, întîia ieșită în cale, bolovani de stînci din Tesalia, cu mănăstirile pe ei, Strada Zlatnei în Alba Iulia, scăpările în imobile fantezist înzestrate sînt manelele. Ora 19,25, în acceleratul Timișoara Iași, după Alba Iulia, Simeria, toți îs în lume, Turnu Severin, eu Hunedoara, acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
cel mai periclitat nivelul activ, cu neputință să nu lovească burta experienței crude, liniile de marfă din stație izolate de firul principal, la tanti Mariana trei sticle de șampanie, știu faza! Gabriela, Laura, faza a fost urîtă! șoimul lăsat la bolovan de piatră cu strînsul aripilor siluetă, lăcașul ortodox scos în afara satului pe botul de deal, ăsta ce e mă, Mădărașu? Cîrțani, Tomești, dacă n-am făcut drumul ăsta! Brașov, clasa I mă duceam, după aia zîce sora mea no! pa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
albastră din snopul spre termocentrală, "Sedo Invest", "Dacia minut" castani cu zăpadă, șarpantă la bloc, piatra de hotar a orașului beton în trupul bisericii nezugrăvite, sare pe loc la marginea șoselei, face din amîndouă mîinile, trece trenul, creiere de zăpadă, bolovanul coroanelor, crengile sistem nervos, Hărman vîrteje din trecere, Buzău 143 km la pasaj, Ilieni cîmp, 4-5 cîini răspîndaci, alții trei fac alt cîmp, cum te întinzi pe labele din față, animal masă de sexualitate nedeterminată, șinele făgașe de roți, fierul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
gaze de eșapament, în schimb dădeau dureri de cap gospodarilor numiți „de partid” în fruntea cetățenilor, datorită mizeriei pe care o lăsau în urma lor precum și datorită zgomotului asurzitor pe care îl făceau roțile cu cercuri de fier pe pavajul cu bolovani de râu sau piatră cubică (mai rar!) ale aproape tuturor străzilor orașului. Răscolind arhiva fostului Sfat popular al orașului Vaslui, la anul 1966 am găsit un dosar special, cu numai 22 de file. Acest dosar, ce poartă numele „Lucrările adunării
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
firele se răsucesc într-un fel de mici preșuri circulare, țepoase ca niște cactuși. În jurul temeliei turnului, crește valeriană roză și albă, precum și un soi de cimbru cu floricele purpurii, care se amestecă prin iarbă, și se agață ici-colo printre bolovanii dinspre uscat. Le-am cercetat cu lupa, și pe acestea și minusculii ochii-șoricelului; când aveam zece ani visam să mă fac botanist. Tatăl meu iubea plantele, fără să le cunoască, și examinam împreună multe flori. Mă întreb ce s-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
jos, poți zări stâncile. De la ferestrele parterului însă, marea este invizibilă, și nu ți se înfățișează decât stâncile falezei, de dimensiuni și forme elefantine, care înconjoară casa. Ușa din spate, care e ușa bucătăriei, dă spre mica „pajiște“ împrejmuită de bolovani și așternută cu iarbă aspră ca țepii de cactus și cu cimbru. Am de gând s-o las în voia poftelor naturii. Oricum, eu nu am aptitudini de grădinar. (Acesta este primul petic de pământ pe care l-am avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
înconjurat de oameni, în special de femei, gata să mă transporte cu automobilul oriunde aș fi dorit să mă duc. De ce să latri tu, când ții câini? Dedesubtul digului rutier, de o parte și de alta, e o îmbulzeală de bolovani, îngrămădiți talmeș-balmeș de natură și neatinși de valuri. O priveliște mai puțin atrăgătoare, din care nu lipsesc câteva cutii de conserve, goale și ruginite, precum și cioburi de sticlă. Într-o zi va trebui să cobor și să curăț locul. Dincolo de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
promontoriu. Acolo, la o depărtare de trei-patru mile, e o clădire ce poartă numele de Hotelul Raven, și care-mi inspiră vagi îndoieli, întrucât e un loc mai pretențios, care atrage turiști. Golful în sine e foarte frumos, mărginit de bolovani interesanți, aproape sferici. Cei din partea locului îi spun „Golful Raven“, după numele hotelului, deși, de fapt, în dialectul local poartă alt nume: „Shashore“, sau așa ceva (Golful de pe coastă? De ce?). Dacă pornind de la Capul Shruff, o iei la stânga, drumul te poartă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
când, câțiva băieți. (Localnicii nu înoată aproape deloc; s-ar părea că privesc asemenea îndeletnicire ca pe un soi de nebunie.) De fapt, „locul de scăldat pentru doamne“ este acum năpădit de alge brune atât de alunecoase, și presărat cu bolovani zvârliți de mare, încât nu prezintă sub nici un chip mai multă siguranță decât orice alt colț. Drumeagul de pe țărm se lărgește în acest punct într-un drum carosabil (din nefericire accesibil automobilelor), și apoi urcă, pierzându-se într-o zonă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
anumit fel, cred că am uitat-o: o tendinț\ care vădește, poate, că nu există decât o singură interpretare posibilă a fenomenului. Dați-mi voie să vă descriu ce s-a întâmplat. Ședeam, cu carnetul de însemnări alături, pe niște bolovani chiar deasupra „muntelui“ meu și mă uitam la apă. Soarele dogorea, marea era calmă. (Așa cum am descris-o în primul paragraf al acestor notații.) Cu puțin înainte, privisem cu intensitate la o băltoacă prinsă între pietroaie și urmărisem un vierme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
în sat. Am petrecut o parte din după-amiază zăcând pe „podul“ meu de stâncă, dintre casă și turn, și privind cum se zbăteau valurile sub mine, sinucigându-se în accese de furie care le împingeau să se izbească de îngrăditura bolovanilor dinspre țărm. Priveliștea n\valei de apă învolburată m-a făcut să încerc, după un răstimp, o senzație de buimăceală, ca și cum aș fi amețit și m-aș fi prăvălit în valuri. O senzație cât se poate de plăcută. Sunt puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fără a scuipa vreo urmă de spumă. E o mare densă, radioasă, placidă, foarte frumoasă. Ar trebui să fie foci, astăzi înseși valurile par foci, dar scrutez în zadar apa cu binoclul meu. Pescăruși uriași, cu pliscuri galbene, cocoțați pe bolovani se holbează la mine cu ochi sticloși, lucitori. Un cormoran smântânește marea de glicerin\. Stâncile sunt năpădite de fluturi. Temperatura se menține ridicată. Continuu să-mi spăl rufele și să le usuc pe pajiște. Am înotat zi de zi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de urcat, atâta timp cât țineam masa într-o mână. La un moment dat, am lăsat măsuța să alunece într-o râpă. Va trebui să găsesc un drum mai simplu până la turn. M-am cățărat sus și m-am așezat pe un bolovan ud, cu fața spre Golful Raven. Soarele continua să strălucească și cerul să se umfle plumburiu peste mare. Valurile molcome, neînspumate, se înălțau și se spărgeau de stânci într-un ritm lent, îmbietor. Umbrele alungite se proiectau pe stâncile mari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
hotărât să vin să văd cum te mai descurci, în ultimul timp am lucrat vârtos, așa încât acum m-am gândit să-mi acord o vacanță. Locuiesc tot la hotelul Raven, mă simt bine acolo, îmi place golful, îmi plac și bolovanii aceia extraordinari. Și mâncarea-i excelentă - au în stilul tău. — Îți doresc un sejur cât mai plăcut la hotelul Raven. — La Londra circulă cele mai fanteziste zvonuri despre tine. — Sunt convins că sunt cu toții fascinați. — Adevărul este că nu sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]