5,885 matches
-
-n veșnicul noian cel apărut din mâluri cel apărut din cețuri spre-a se-ntrupa în forma unui alt Cal Troian [7] Și se-auzea departe ca un corn tot mai stins clinchete de podoabe și susur de licori pe bolta Lumii Troia răsărea trist și straniu ca un apus al lumii de mii și mii de ori [8] Și stârvul Europei din ce în ce mai tare ca un vânt care bate pe-ntindere duhnea corbii duhnirii iată din cosmos cum coboară și mândră
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
numai că de departe vine anunțată de umbra care-i e propriul cobe [59] Cumplită este drama Calului Troian de mii de ori ca Troia e mai nefericit căci oare vrea pe lume din vrerea lui să vină apus pe bolta lumii în loc de răsărit [60] Nu cumva e pretextul de a se sinucide al unei Europe mortuară și tristă și inventăm o formă ca să scuzăm o moarte o formă fără seamăn care nici nu există [61] Astfel vedem că toată istoria
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
damnatul Calul Troian sau Troia dar iată Calul este Judecătoru-n vânt [77] De sus de pe Cetate Calul judecă lumea dar se întâmplă iată că lumea se revoltă dacă noi ca popoare ființăm pe-ntinsul humei tu ești inexistența răstignită pe boltă [78] Și-atunci se-aude Vocea din cosmos bubuind nu să salvez lumea sau s-o distrug eu vin un alt chip al Conștiinței oglindă-a voastră sânt a ce e rău în lume când cerul e senin [79] Acel
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
înșivă pieri-veți când voi veți fi cenușă eu vă voi fi pământ [81] Și izgonit fu Cobea de pe Turlele Lumii și-atuncea inventară ce nu e de gândit nu Calul fără seamăn ci golul lui aievea golul urcând pe boltă în loc de răsărit [82] Golul purtat pe umeri și-n lume înălțat golul din care iată soldați de gol răsar și golul bate-n lume ca un alt vânt sălbatic amintind stins și palid vestitul armăsar [83] Dar iată și el
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
stâncii care mărginește golful cerul are reflexe aurii care strălucesc printre nori din ce în ce mai puternic. Pe cer prezența încă ascunsă a soarelui ia forma unei hărți sau a unui munte în care două culori se luptă să învingă: albastrul plumburiu al boltei cerești și auriul soarelui. Chipul ascuns al soarelui ne stârnește și mai mult curiozitatea. Treptat soarele reușește să învingă și să domine cerul la răsărit. Norii se pierd treptat și sunt înlocuiți de lumina solară. Fascicule de raze pleacă în
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
mai strălucitoare. La ora prânzului, briza adie foarte ușor, marea devine verde cu nuanțe de verde-albastru sau albastru-roșcat. Asfințitul soarelui ne oferă un spectacol de lumini asemănător și totuși opus celui de la răsărit, desfășurându-se în direcție inversă de pe înălțimea boltei cerești înspre stânci, lumina mergând de la strălucire la estompare. Soarele devine un disc strălucitor între nori, marea se retrage în sine si parcă dormitează, clipocitul ei se lovește firav de țărm. Soarele apare și dispare dintre nori. Când se arată
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
și gândească, Însă de ani, prin Eden, cum am spus, De păsări, flori și animale plin, Create pentru ea de Cel de sus, Mai trist se contura chipu-i divin, Că Domnul, iubitor, pe înserat N-a mai putut, din bolta infinită Cu-n tunet a-ntrebat-o răspicat : -De ce ești, fata mea, nefericită ? -Părinte, Ți-o declar fără sfială, De mere până-n gât mi s-a acrit, Sunt singură și mor de plictiseală, Iar șarpele, și el s-a ramolit, Grădina
GENEZĂ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367812_a_369141]
-
aripa cerului, Florile dalbe! Pare-un soare că răsare, Nu e soare răsărit Florile dalbe! Și e (nume fiu) de-a călar, Pe-un cal năzdrăvan Florile dalbe! Și-n mână c-un buzdugan. Calul zboară și nechează, Florile dalbe! Bolta cerului brăzdează. Se-ndreaptă spre casa lui, Florile dalbe! Ca să cânte Domnului Cântece de bucurie Florile dalbe! Și de mare veselie. C-azi e seara lui Ajun, Florile dalbe! Mâine-i ziua lui Crăciun. Grupuri de colindători, Florile dalbe! Cântă
RITUALUL COLINDĂTORILOR CE VESTESC NAŞTEREA DOMNULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367820_a_369149]
-
poemele sale predomină noaptea, dar nu cea cu splendoarea miilor de aștri ce strălucesc în întruneric, ci a tristeții atunci când “ Dorul” vine și pleacă; o apasă sufletește dorul de “Stejarul de pe deal”, sau se trezește pierdută în “Miezul nopții” sub bolta înstelată ca un “Drumeț”. În volumul de poeme “Drumeț la porți de toamnă” doamna Daniela Popescu evocă drama poetului care trăiește într-o lume a tristeții, a introvertirii, dar care totuși nu-și pierde fărâma de speranță prin credința în
DRUMEŢ LA PORŢILE OCCIDENTULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367883_a_369212]
-
pizărăii? Pizărăi, răiiiii..... Gutuia gălbuie, fereastra descuie. Spre copilărie, la vise mă-mbie. Obraji roz de mere, pergamute pere, Nuci rostogolite, la prunci azvârlite. Pizărăi răiiii....,! Colindam pe văi. În straiță averi, florile de meri. Nămeții pufoși, râdeam toți voioși, Bolta ne zâmbea, binecuvânta. Îngerii din cer, ne-nsoțeau pe ger, Veste ne-aduceau, Pruncul înfășau. Păstorii cătau, steau o urmau, Să aducă dar, drumul aurau. Îngeri și copii, bucuroși, zglobii, Ne vestesc și-acum, ziua de Crăciun. Încă din ajun, la
PRIMIŢI CU PIZĂRĂII? de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367931_a_369260]
-
Când te-a adus pe lume Femeie,-ntâia oară, A așezat Pământul Și Soarele pe cer, Vestind parcă anume Întâia primăvară, Din clopoței și-n trilul De aripi și mister; Cu aur pe cosițe S-aduci zorii în casă Și bolților de stele, Doi ochi ți-a dat, de vis, În sâni ți-a pus bobițe Cu iz de tămâioasă Și cămp de viorele Pe ii din paradis; Din razele de Lună, Prin ram de tei în floare, Ți-a împletit
DE ZIUA TA de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367932_a_369261]
-
să și gândească,Însă de ani, prin Eden, cum am spus,De păsări, flori și animale plin,Create pentru ea de Cel de sus,Mai trist se contura chipu-i divin,Că Domnul, iubitor, pe înseratN-a mai putut, din bolta infinităCu-n tunet a-ntrebat-o răspicat :-De ce ești, fata mea, nefericită ?-Părinte, Ți-o declar fără sfială,De mere până-n gât mi s-a acrit,... Copiii lăi m-au supălatLa glădiniță cu o veste,Că, Mos Clăciun e o poveste
VALERIU CERCEL [Corola-blog/BlogPost/367940_a_369269]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > ANIVERSARE Autor: Ioan Adrian Trifan Publicat în: Ediția nr. 1962 din 15 mai 2016 Toate Articolele Autorului ANIVERSARE un veac pe jumătate trecut-a peste tine cu bolți clar-senine sau negru-înnourate un veac pe jumătate cu bune și cu rele un veac pe jumătate te-ai împăcat cu ele îți mai urez încă un veac dar tot pe jumătate și îți urez cu drag un veac de sănătate
ANIVERSARE de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/367989_a_369318]
-
locuitori prin faptul că poartă pe creștet niște acoperăminte nu prea înalte asemănătoare cu tichia. Seara târziu ne-am întors la hotel, fiindu-ne oarecum să intrăm în cameră când afară, chiar și pe întuneric, era atât de bine: pe bolta cerească străluceau stelele, iar în aer plutea mirosul răspândit de verdeața din jur și o tainică liniște ni se pogora în suflet, ca o mângâiere pentru toate neplăcerile călătoriei pe mare. S-ar fi părut că este peste puteri să
ANATOLIE TIHAI, UN MISIONAR BASARABEAN ÎN JAPONIA (1) de VLAD CUBREACOV în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367272_a_368601]
-
medaliei sau mai bine zis imaginea acestui număr în oglindă, tot așa cum și viața văzută în oglindă reprezintă moarte, este 13. Într-o zi fără noroc pentru cercul nostru mult prea strâmt, îngerul și-a lărgit aripile, zburând neîncetat spre bolta cerească, ocupându-și locul alături de alte stele literare. Poezia „Nașterea poetului” îl descrie pe Nichita ca pe un înger blond; este reflexia în versuri a fotografiilor din tinerețile poetului. Substantivul „înger” mai apare și în alte poezii, referindu-se la
ULTIMUL ZOR,RECENZIE DE FLORINA DINU de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367429_a_368758]
-
jos/ ne-nvăluie în blânda lui lumină/ septembrie ca un poem frumos...” (Bolnav de poezie, 52). Uneori se înfiripă și mici edificii intertextuale, se angajează delicate dialoguri cu mari poeți, precum în acest apel la Lucian Blaga: “atâta tăcere / încât/ pe bolta/ înstelată/ se aud/ îngerii/ furându-și / unii altora/ câte un/ sărut” (Târziu în cuvinte, 98). (Cf. și Dor de Eminescu, ibidem, 61). Nu vom găsi în aceste texte sensibile și curate nici exuberanță, nici dramă, nici avânturi, nici prăbușiri. Ci
EUGEN DORCESCU, UN CUVÂNT DESPRE POEZIA LUI IOAN VASIU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367443_a_368772]
-
nr. 2024 din 16 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Multe secole s-au scurs de atunci Și-n suflet multă jale avea, Lupul Alb,când privea de pe stânci, La poporul său ce suferea. Din codrii bătrâni ai munților, Noaptea,sub bolta înstelată, Sau în bătaia vânturilor, Se-aude chemarea-i curată. Lupul Alb,din nou astîzi cheamă La luptă, pe-ai dacilor urmași, Prin al său mesaj îi îndeamnă, Să-nvingă pe ai țării vrăjmași. Doar prin strigătul său de luptă
MARELE LUP ALB de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367466_a_368795]
-
BAL AL VAMPIRILOR Autor: Mihai Batog Bujeniță Publicat în: Ediția nr. 204 din 23 iulie 2011 Toate Articolele Autorului ULTIMUL BAL AL VAMPIRILOR Fraților, ne-a luat dracul! spuse cu durere în glas contele Dracula. Vocea sa cavernoasă reverberă în bolțile înalte, cu arcade gotice, ale criptei, lumânările negre își fâlfâiră flăcările, iar din tavan căzură fleașcă, pe pardoseala de piatră, câțiva lilieci. Erau morți. Infarct! Întunecata adunare fu străbătută de un vaier prelung și lugubru. Contele îi privi pe sub uriașele
ULTIMUL BAL AL VAMPIRILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366840_a_368169]
-
din duminici citeam. Citeam ce ne dădeau ei, nu ce ne-ar fi plăcut să citim. Dar citeam. Au trecut mai bine de 2 ani de când ne aflam, muncind și vară și iarnă în această câmpie fără dealuri, acoperite de bolta uriasă a cerului. Aici, ca și în viața de celulă, afară de ochii necruțători ai temnicerilor, care ne urmăreau plini de dușmănie, ne veghea zi si noapte, Ochiul cel atoate văzător și inima plină de bunătate ale Părintelui ceresc. De la El
DESPRE MISCAREA RUGUL APRINS ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366815_a_368144]
-
din duminici citeam. Citeam ce ne dădeau ei, nu ce ne-ar fi plăcut să citim. Dar citeam. Au trecut mai bine de 2 ani de când ne aflam, muncind și vară și iarnă în această câmpie fără dealuri, acoperite de bolta uriasă a cerului. Aici, ca și în viața de celulă, afară de ochii necruțători ai temnicerilor, care ne urmăreau plini de dușmănie, ne veghea zi si noapte, Ochiul cel atoate văzător și inima plină de bunătate ale Părintelui ceresc. De la El
DESPRE MISCAREA RUGUL APRINS ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366816_a_368145]
-
cu voce gâtuită Cucaras. Nu, nu! Gurile rele spun asta. Îmi aruncase o privire aproape dușmănoasă, de supărare ochii păreau să i se fi alungit sub sprâncenele stufoase. Nu i-a ucis ea, continuase, respirând anevoie. S-a prăbușit o boltă de pivniță peste ei. Că le dărâmaseră nemernicii casa și doar în pivniță le rămăsese loc de adăpost. Simțeam întreaga popicărie zguduindu-se în spatele meu. Aveam presentimentul că în scurtă vreme va fi făcută una cu pământul. Pe mare începuseră
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
Brațe-albastre-ntinde marea, Este primăvară iar, Seara-și pâlpâie chemarea Cu sclipiri de chihlimbar. NOAPTE CALMĂ Tremură pe ramuri frunza crudă încă, E o noapte calmă, liniștea-i adâncă, Iarba-abia-ncolțită se ghicește verde, Un suspin de taină pe alei se pierde. Bolta înstelată îl preia discret. Este oare vântul, care suflă-ncet Sau vreo șoaptă tandră de iubire-aprinsă? Cine, cine știe...noaptea-i necuprinsă. CULORI Tot mai multe flori se-arată-n parcuri, Elegante-n hainele de gală, Își deschid corolele în arcuri, Unduind
CANTECE DE PRIMAVARA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367539_a_368868]
-
familie urcă în Turnul Eiffel. De sus se desfășura o panoramă fascinantă asupra Parisului. Jocul mirific al luminilor, forfota de pe străzi, efervescența din piețe, feeria oferită de parcurile și podurile de peste Sena, contopirea luminițelor artificiale ale Terrei cu cele ale bolții cerești, creau o lume de basm. Narcisa plutea parcă într-o lume ireală, fermecată de vraja nopții pariziene. Prințișor se simțea în largul său prin negura nopții spintecată de luminile cu strălucirea rece a aștrilor și forfota de pe bulevardele încântătorului
XXII. PELERINAJ ÎN LUNA DE MIERE (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367547_a_368876]
-
lor. Istorica Italie voiau s-o străbată din nordul cu climă temperată până spre sudul scăldat în soarele Mediteranei. Petrecură o noapte de vis în Veneția pe o gondolă ascultând fascinați cântecul gondolierilor și admirând cu plăcere strălucirea aștrilor de pe bolta cerească. Erau cu adevărat fericiți! Se opriră apoi în legendara Romă și colindară cele șapte coline pe care se desfășura capitala fostului imperiului roman cu cetățile și vestigiile sale. În următoarele zile se desfătară în apele calde ale Mediteranei. În
XXII. PELERINAJ ÎN LUNA DE MIERE (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367547_a_368876]
-
Marea să-mi fie aproape , Să-mi sece toate lacrimile Când mă adun din ape . Mă adun din gânduri ... Cand tacerea-i adormita de șoapte Și mă zăresc printre rânduri Cu pașii imprimați în noapte . Mă adun din vise ... Pe bolta cu panglici de stele , Rătăcind prin miracole închise Cu toate amintirile mele . gabrielaenerusu Referință Bibliografica: Mă adun / Gabriela Rusu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2145, Anul VI, 14 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Rusu : Toate Drepturile
MA ADUN de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367568_a_368897]