1,005 matches
-
infernale de cetățeni ai mapamondului. Știi cum e: scopul scuză... - I-am mai zis și Evei: să știe Machiavelli ce scopuri meschine au ajuns să justifice cuvintele sale, cred că s-ar răsuci sub pământ cu cavou cu tot, am bombănit iritat de turnura lejeră pe care alunecase discuția. Dacă Howard Își imagina că astfel de futilități puteau contribui la ameliorarea părerii mele despre umorul englezesc, birmanez sau ivorian, se Înșela amarnic. I-am spus-o, amintindu-i că, În stilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nu cred că sunt un tip foarte impresionabil, Însă mărturisesc că mi s-a făcut milă de ea. - Ce s-a Întâmplat? am Întrebat-o punându-i camaraderește și ocrotitor mâna pe braț. - Ceea ce trebuia să se Întâmple, probabil, a bombănit furioasă. Minunatele hârtii În care mi-am pus toate speranțele... pfui, ce mizerie... și i-am mai băgat și pe alții În... Poftim, uită-te și tu, ca să vezi pentru ce era cât pe-aci să-ți pui pielea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
dacă ai nevoie de mine, o să lucrez puțin până e gata. Simțeam cum se acumulează în mine sentimentul de martiriu și cum mă scufund în el în vreme ce curățam un cartof mare, plin de noduri. Întotdeauna mă ajută un pic de bombănit la chiuvetă când îmi plâng de milă, chiar și-atunci când știu că sunt total absurdă. „Bine - e absolut în regulă, am bodogănit eu încet, tu vezi-ți de munca ta importantă, ce contează raportul meu, poate să aștepte până-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
în calitate de junior. Avea unde sta, dar în cea mai mare parte a timpului venea să locuiască la noi. Din cauza mâncării făcute de mama, așa spunea, iar ea se umfla de mândrie, și tata clătina din cap cu o disperare prefăcută, bombănind că e scos de la masă și din casă. De fapt, chiar le plăcea, neavând un fiu al lor, iar lui Charlie și mie ne convenea de minune să fie tratat ca un fiu-surogat. Devenea fratele meu surogat, bănuiesc, dar, Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
adoarmă cu mult înainte de schepsisul de la finalul filmului Fight Club1, așa că știam că în dimineața următoare aveau să-l catalogheze drept un alt film violent, fără să fi știut despre ce naiba vorbesc. Mă simțisem destul de enervat din cauza asta, pentru că deja bombăneau că filmele moderne sunt toate la fel și-așa mai departe și nu prea le mulțumisem pentru ziua aceea sau ceva. Știu că nu se așteaptă, dar mama muncește foarte mult la mâncarea aia și la-mpachetat și la altele, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de viața ei fără tata și că, oricum, nu-l lăsa să se-ntoarcă, astfel că eram sigur c-avea să spună ceva, dar n-a zis. Doar am ascultat-o amândoi pe mama și am clătinat din cap, am bombănit un pic și am încercat să-i arătăm un pic de sprijin. Dar în realitate e tare al dracu’; n-am mai văzut-o niciodată așa, pare mereu atât de tristă - aș vrea s-o pot ajuta, dar îmi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
în timp ce Florence se unge cu untdelemn pe față. Toate demachiantele i se par falsificate. În felul acesta, poți să-ți dai seama, draga mea, dormitorul lor miroase totdeauna a salată. Când lui îi cad ochelarii pe covor, Florence oftează și bombăne ceva prea puțin măgulitor. Mă întreb de unde cunoaște atâtea cuvinte vulgare. Tatăl ei a fost un domn foarte bine. În fiecare zi juca biliard și bea trei sticle de chablis. Pretindea că-i stimulează digestia..." ― Un pahar cu apă, mormăi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
încadrat de lațe puține, era verzui. Herpesul se întinsese, semăna acum cu un crater. Bătrâna clătină capul. "E tare urâtă biata fetiță." ― În fond, ce-o să facă nenorocita asta cu banii? întrebă Matei după ce ușa se închise. ― O să hrănească pești! bombăni Popa. Mulți, zglobii și tinerei! Campioni la înot, cu coada pe moațe și Trabant. Râse răutăcios: O să le cumpere și un acvariu confortabil ca un cavou de lux. O să vedeți! ― Vai, copii! îi admonestă dulce bătrâna. De ce vorbiți așa? * Vâlcu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
uitau în jur impresionați de sărăcia interiorului. O masă șchioapă, două scaune ieftine, divanul cu arcurile stricate, un bec simplu fără abajur care atârna sinistru din mijlocul tavanului. Ibricul de cafea se răcise pe reșou, alături de mașina de scris. ― Aha! bombăni Grigore Popa. Uite cine consuma electricitatea! Melania Lupu se îndreptă. Gâfâia. Își trecu degetele străvezii peste fruntea asudată. ― Încă puțin și înțepenea. Norocul nostru că s-a îmbrăcat înainte. Surîse: Sinucigașii sânt cocheți, țin la toaleta lor. O prietenă de-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
aveți? ― Se dă în vânt după jeleuri, rade cam la jumate' de kil pe zi, filme cu cowboy și motanul Mirciulică! Așa-i cheamă. În fiecare seară, îi citește din Andersen și Frații Grimm. Duminica povestește Scufița Roșie. O aud bombănind până noaptea târziu. Conchise bătând cu degetul în tîmple: Soni... Cristescu își privi mâinile înguste apoi ochii i se opriră la vârful pantofilor. ― Sînteți convins că Panaitescu s-a sinucis? ― Bine, dar... Sculptorul apucă strâns de spătarul unui scaun: Orice
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în jurul gâtului. ― E un ger crîncen! Răsuflarea tulbură sticla rece, iar pentru câteva clipe cuvintele rămaseră agățate de geam. Adăugă bîțîindu-se de pe un picior pe altul. ― Și o lună! Ca un dovleac congelat. Privi spre ceilalți încîntat de comparație. Popa bombăni ceva. Își ștergea tot timpul nasul umed cu o batistă dubioasă, mototolită în mănușile de lâna, apoi consulta rezultatul. ― Măcar dacă am avea un radiator... ― Or să se mire al naibii cei de la Miliție când vor vedea că n-am
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Își șterse lacrimile. Știți ce a făcut? A împrăștiat peste tot zvonul că se desparte de bărbatu-său. Lumea a compătimit-o. Fiecare a consolat-o cum a putut. După aceea, au felicitat-o pentru că se împăcaseră... ― O istorie tâmpită, bombăni Matei. Știu un singur lucru! În casă nu-l putem ascunde. Îl descoperă cât ai clipi. ― De ce în casă? ― Hm, n-ai decât să dai perdeaua la o parte ca să vezi caraliii. Sîntem filați zi și noapte. ― Știu, domnule Matei
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
la altul, au pierdut toată strălucirea bunelor servicii pe care, fiecare în domeniul lui specific, le aduseseră țării în timpul crizei. Pe parcursul zilei, până la ora începerii consiliului de miniștri, dacă nu chiar în timpul acestuia, vorba murdară a fost de multe ori bombănită în tăcerea gândurilor și chiar, nefiind martori prin preajmă, aruncată cu voce tare sau murmurată ca o vărsare de năduf imposibil de reținut, căcat, căcat, căcat. Nici unuia dintre ei, apărare și interne, dar nici prim-ministrului, și asta, da, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
dumneavoastră, albatros, Îndepliniți-le riguros pe cele pe care vi le-am dat înainte de a pleca, papagal-de-mare, Vor fi riguros îndeplinite, albatros, Țineți-mă la curent, papagal-de-mare, Așa voi face, albatros. După ce s-a asigurat că microfoanele erau deconectate, comisarul bombăni cu năduf, Ce bufonerie ridicolă, o, zei ai poliției și ai spionajului, eu, papagal-de-mare, el, albatros, mai lipsește doar să începem să comunicăm între noi prin țipete și croncănituri, furtună, cel puțin, avem deja. Când, în sfârșit, sosiră subalternii, obosiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Nu e prea târziu ca să corectez mutarea, spuse ministrul. Exact în acest moment intră un secretar, venea să-i comunice că prim-ministrul dorea să vorbească imediat cu ministrul de interne și-i cerea să meargă la cabinetul său. Ministrul bombăni că șeful guvernului ar fi putut foarte bine să aleagă alt moment, dar n-a avut altă soluție decât să asculte ordinul. Îi lăsă pe consilieri să facă ultimele retușuri logistice la plan și plecă. Automobilul, cu gărzi în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și m-am Înfășurat În grabă În haina de blană. Era urât afară. Dacă aveam noroc, puteam să scap fără să mă observe careva. —Sylvie? Tu ești sau Yeti? Era Marci. M-am schimbat la față. — Da, eu sunt, am bombănit prost dispusă, trecând pe lângă ea către lifturi. Trebuie să plec, sunt pe fugă. Stai puțin, zise ea, și apoi m-a privit cu o expresie de tristețe pe chip. Era ciudat. —Trebuie să-ți spun ceva neapărat. —Ce? am Întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
recent într-un mic parc cu zece bănci și zece coșuri de gunoi. Plimb cîinele și dau să trec prin părculeț. O voce din vecini mă avertizează : „Nu-i pentru cîini !”. Omu’ stă pe un scăunel în fața porții. Îl aud bombănind mai departe printre dinți și semințe : „Fir-ați ai dracului cu potăile voastre cu tot !”. De atunci mă pîndește de fiecare dată și se uită cu mînie după mine cînd fac cale întoarsă, ocolind micul parc. Nu are ceva anume
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
pomeni întins în zăpadă, supărat ca atunci când se trezea cu fața la cearșaf. — Vasăzică mata’ iar ai căzut! a spus cu glas tare băiatul, scuturându-și chipiul roșu, de comisionar. Ți am zis de-atâtea ori să te uiți pe unde calci, bombăni cu vocea lui mică, dar cu un ton de bătrân prost dispus. De anul trecut, de când mergea la școală, tonul acesta de învățător i se lipise de limbă și nu mai scăpa de el. Obiceiul de a vorbi cu el
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
loc și se lipi de celelalte trei, ca o pecete. Tânăra repetă manevra, dar toate cele patru picioare se repezeau la loc. — O, Doamne, parrcă-i vie! se miră Jacques, rotunjindu-și ochii. — Vie, vie, dar fără uger, m-am uitat, bombăni stăpânul animalului. Cine-i prostu’ ăla care face o vacă fără uger? Picioarele cred că au un arc sau ceva. Am văzut lucruri din astea la jucăriile pentru Crăciun, din gazetă. Îți arăt, am numărul acasă, i l-am cerut
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
În scriere dăduse drumul lui â din a, în termenii român, România, aproape ca pe vremea cealaltă, apoi fuseseră scoase de la stos cântece patriotice vechi, lacrimogene, fuseseră eliberate unele din operele marilor scriitori interbelici, etc. Praf în ochi pentru creduli - bombănea generalul mai mult ca de unul singur, constatând că iarăși nu putuse să se abțină, ca și atunci, de altfel, când mă punea în gardă: Și tu, Pruncule, vei avea de suferit de pe urma noastră, mai ales dacă mai trăncănim multe
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Se țineau aproape unul de celălalt În furtuna de zăpadă care-i asalta. Nu ajunseră prea departe când Josef Grünlich Îl trase pe dr. Czinner de mânecă. — Nu-mi spui nimic. Cu mine ce se va Întâmpla? Mergi și taci. Bombănea și gâfâia. — O lună În Închisoare, Îi spuse doctorul Czinner. După aceea vei fi trimis acasă. Așa cred ei, nu? Se cred al naibii de isteți. Rămase tăcut, studiind cu multă atenție poziția clădirilor. Se Împiedică de o șină și blestemă furios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Nu-i o ființă umană. E un demon care merită o mie de morți, fiindcă nu numai că n-a mișcat un deget ca să ne aline suferințele, ci dimpotrivă, s-a distrat împreună cu animalele alea. Totuși, continuă să fie regina, bombăni acru Roonuí-Roonuí. Și ce-o să se-ntâmple când o să apuce frâiele puterii? Noaptea și întunericul cel mai adânc se vor abate asupra insulei Bora Bora că un suflu de moarte. De moarte, de groază și de rușine. Ce-o să zică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
din luna martie. Mare lucru n-au făcut și nici vorbă ca în luna august să încheie lucrările la pod. Cerul era închis și o ploaie măruntă și rece toca sănătatea și nervii inginerului. O ține așa de o săptămînă, bombănea pentru el. Muncitorii dormeau în vagon. Terminaseră cu banii și băutură nu mai aveau cu ce cumpăra. Talabă nu-i putea trimite acasă, îi adusese de la 120 km distanță, tocmai de pe malul Prutului și, colac peste pupăză, le promisese un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
deosebită de aceea pe care o știa. Fețele oamenilor i se părură vesele, radioase chiar - ca În primele ore ale unei zile de sărbătoare națională. Oamenii erau bucuroși, desigur, că supraviețuiseră. Domnul Prentice se trezi, În sfîrșit, și Începu să bombăne. Indică șoferului adresa unui mic hotel din apropiere de Hyde Park Corner - „dacă o mai fi acolo“ - și-i spuse lui Rowe că-i va găsi o cameră, ceea ce și făcu, vorbind cu administratorul hotelului. Abia după ce domnul Prentice Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
felul de răutăți la adresa tatălui pe care‑l detestă - îi maimuțăresc disprețuitor fiece mișcare, îi smulg cârjele, îi pun piedică (deși n‑are decât un picior), îi scuipă în mâncare și nu‑i aduc ceea ce‑și dorește. Îmi faceți șicane, bombăne mânios bărbatul între două vârste. Dar nu poate să dovedească niciodată că o fac intenționat. Cu toate acestea, îi lasă în continuare la liceu, ca să poată spune că are copii la liceu. Uite‑așa decad valorile, după cum se poate foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]