1,815 matches
-
sugera că cucerirea insulei Iwo Jima era critică. Japonezii de pe Iwo Jima aveau un radar și deci își puteau anunța compatrioții de apropierea avioanelor B-29 Superfortress dinspre Insulele Mariane. Avioanele de luptă cu baza la Iwo Jima atacau și ele uneori bombardierele, deosebit de vulnerabile în drumul lor spre Japonia deoarece erau încărcate cu bombe și combustibil. Deși insula a fost folosită după invazie ca bază de salvare pentru avioane și nave, justificarea tradițională pentru importanța strategică a insulei Iwo Jima pentru efortul
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
a fost folosită după invazie ca bază de salvare pentru avioane și nave, justificarea tradițională pentru importanța strategică a insulei Iwo Jima pentru efortul de război al Statelor Unite a fost că ea oferea un loc de aterizare și realimentare pentru bombardierele americane care se duceau și se întorceau din Japonia. Încă de la 4 martie 1945, în timp ce luptele continuau, avionul B-29 "Dinah Might" al Grupul 9 Bombardiere USAAF a raportat că se afla în apropierea insulei și că este în pană de
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
război al Statelor Unite a fost că ea oferea un loc de aterizare și realimentare pentru bombardierele americane care se duceau și se întorceau din Japonia. Încă de la 4 martie 1945, în timp ce luptele continuau, avionul B-29 "Dinah Might" al Grupul 9 Bombardiere USAAF a raportat că se afla în apropierea insulei și că este în pană de combustibil, cerând permisiunea de a ateriza de urgență. În ciuda focului inamic, avionul a aterizat pe secțiunea controlată de Aliați a insulei, fără incidente, și a
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
Niciunul din aceste calcule nu a jucat vreun rol în decizia inițială de a efectua invazia, decizie bazată în întregime pe convingerea Forțelor Aeriene americane că insula ar fi o bază utilă pentru avioanele de luptă ce aveau să escorteze bombardierele cu rază lungă de acțiune. Aceste escorte s-au dovedit atât nepractice cât și inutile, doar zece astfel de misiuni fiind pornite de pe Iwo Jima. Alte justificări sunt și ele discutabile. Deși unele interceptoare japoneze erau pe Iwo Jima, impactul
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
să facă niciun mare ocol în jurul insulei. Capturarea insulei Iwo Jima nu a afectat sistemul de radar japonez, care a continuat să primească informații despre avioanele B-29 de pe insula Rota (care nu a fost niciodată atacată). Unii membri ai echipajelor bombardierelor B-29 au fost salvați de vasele și avioanele care operau de pe insulă, dar Iwo Jima a fost doar una din multele insule ce puteau fi utilizate într-un astfel de scop. Cât despre importanța insulei ca punct de aterizare și
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
fost salvați de vasele și avioanele care operau de pe insulă, dar Iwo Jima a fost doar una din multele insule ce puteau fi utilizate într-un astfel de scop. Cât despre importanța insulei ca punct de aterizare și realimentare pentru bombardiere, căpitanul de pușcași marini Robert Burrell, pe atunci instructor de istorie la Academia Navală a Statelor Unite, a sugerat că doar o mică parte dintre cele 2.251 de aterizări erau urgențe reale, marea majoritate fiind efectuate pentru verificări tehnice minore
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
câmp de luptă, că siguranța, sistem de radar, balamale, stabilizator de aluminiu coadă, barometru, ceasuri, antenă etc. Diagramă: Lista de componente principale ale bombei: La 9 august 1945 la 11:02 ora locală "Fâț Mân" a fost lansat de la bordul bombardierului de tip B-29 cu numele BOCKSCAR al SUA (USAF), din cadrul aceluiași departament că și bombardierul Enola Gay pilotat de maiorul Charles Sweeney din stabilimentul Mitsubishi din orașul Nagasaki în Japonia. Acest oraș a fost obiectivul principal; cel secundar, orașul Kokura
Fat Man () [Corola-website/Science/321082_a_322411]
-
antenă etc. Diagramă: Lista de componente principale ale bombei: La 9 august 1945 la 11:02 ora locală "Fâț Mân" a fost lansat de la bordul bombardierului de tip B-29 cu numele BOCKSCAR al SUA (USAF), din cadrul aceluiași departament că și bombardierul Enola Gay pilotat de maiorul Charles Sweeney din stabilimentul Mitsubishi din orașul Nagasaki în Japonia. Acest oraș a fost obiectivul principal; cel secundar, orașul Kokura, era acoperit de nori. Bombă a explodat la o înălțime de 550 de metri deasupra
Fat Man () [Corola-website/Science/321082_a_322411]
-
Civil Spaniol. Pentru majoritatea distrugerilor este răspunzătoare "Legiunea Condor", deși o parte din distrugeri au fost efectuate de trupele voluntare italiene "Corpo Truppe Volontarie". Conducerea acțiunilor de bombardare fusese coordonată de generalul Wolfram von Richthofen. Luftwaffe a mobilizat 24 de bombardiere pentru acest raid, echipate cu bombe de 1, 50 și 250 kg. Acestea au atacat în 2 valuri succesive: primul val, slab coordonat, compus din 6 bombardiere, a lovit orașul pe 26 aprilie, provocând daune minore. Al doilea val, cu
Bombardamentul de la Guernica () [Corola-website/Science/321222_a_322551]
-
bombardare fusese coordonată de generalul Wolfram von Richthofen. Luftwaffe a mobilizat 24 de bombardiere pentru acest raid, echipate cu bombe de 1, 50 și 250 kg. Acestea au atacat în 2 valuri succesive: primul val, slab coordonat, compus din 6 bombardiere, a lovit orașul pe 26 aprilie, provocând daune minore. Al doilea val, cu 18 bombardiere, a atacat în dimineața zilei de 27 aprilie, cauzând sute de morți și răniți printre populația civilă. Acest bomdardament a fost și este considerat de
Bombardamentul de la Guernica () [Corola-website/Science/321222_a_322551]
-
acest raid, echipate cu bombe de 1, 50 și 250 kg. Acestea au atacat în 2 valuri succesive: primul val, slab coordonat, compus din 6 bombardiere, a lovit orașul pe 26 aprilie, provocând daune minore. Al doilea val, cu 18 bombardiere, a atacat în dimineața zilei de 27 aprilie, cauzând sute de morți și răniți printre populația civilă. Acest bomdardament a fost și este considerat de opinia internațională ca o crimă de război întrucât nu au existat nici un fel de ținte
Bombardamentul de la Guernica () [Corola-website/Science/321222_a_322551]
-
pentru a aștepta ordinele următoare. În zori se puteau vedea trei nave japoneze avariate ("Hiei", "Yudachi" și "Amatsukaze") și trei americane ("Portland", "Atlanta" și "Aaron Ward") care încă se mai aflau în apropierea Insulei Savo. "Amatsukaze" a fost atacat de bombardierele americane, dar a scăpat navigând spre Truk și s-a întors în luptă câteva luni mai târziu. Epava lui "Yudachi" a fost scufundată de "Portland" ale cărui tunuri încă mai funcționau, în ciuda avariilor pe care nava le suferise. Puitorul de
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
în ziua de 13 noiembrie pentru a ajuta navele americane avariate, pentru a salva supraviețuitorii americani și, conform relatărilor, pentru a împușca supraviețuitorii japonezi. "Hiei" a fost atacat de mai multe ori de torpiloarele TBF Avenger de pe Henderson Fields, de bombardiere în picaj Douglas SBD Dauntless de pe portavionul "Enterprise", care plecase din Nouméa pe 11 noiembrie, și de bombardiere grele B-17 Flying Fortress aparținând "Grupei 11 Bombardament" a Forțelor Aeriene ale Statelor Unite ale Americii cu baza în Espiritu Santo. Abe și echipa lui
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
relatărilor, pentru a împușca supraviețuitorii japonezi. "Hiei" a fost atacat de mai multe ori de torpiloarele TBF Avenger de pe Henderson Fields, de bombardiere în picaj Douglas SBD Dauntless de pe portavionul "Enterprise", care plecase din Nouméa pe 11 noiembrie, și de bombardiere grele B-17 Flying Fortress aparținând "Grupei 11 Bombardament" a Forțelor Aeriene ale Statelor Unite ale Americii cu baza în Espiritu Santo. Abe și echipa lui s-au mutat pe "Yukikaze" la ora 08:15. Cuirasatului "Kirishima" i s-a cerut să-l remorcheze
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
a-și continua misiunea. Armata „ad hoc” comandată de Kondo s-a reunit la Ontong Java în seara de 13 noiembrie, apoi a pornit în direcție opusă și s-a alimentat într-o zonă situată în afara razei de acțiune a bombardierelor de pe Henderson Field. Submarinul american "Trout" a urmărit navele japoneze, dar nu a putut să atace cuirasatul "Kirishima" în timp ce acesta se alimenta. Flota de bombardament a continuat marșul spre sud și a intrat în zona de acțiune a avioanelor de pe
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
de retragere treptată din Vietnamul de Sud a schimbat totul. La 18 martie 1969, la ordinele secrete ale lui Nixon, Forțele Aeriene ale SUA au bombardat Base Area 353 (în regiunea din dreptul provinciei sud-vietnameze Tay Ninh) cu 59 de bombardiere B-52 Stratofortress. Acest atac a fost primul într-o serie de atacuri ale acestor sanctuare ce au ținut până în mai 1970. În timpul Operațiunii Menu, aviația americană a efectuat 3.875 de decolări și a lansat peste 108.000 de tone
Războiul Civil Cambodgian () [Corola-website/Science/321212_a_322541]
-
treptat acele linii de comunicații și de a pune presiune pe Phnom Penh. Ca rezultat, forțele FANK au devenit fragmentate, izolate și incapabile de a-și acorda susținere unele celorlalte. Principala contribuție americană la efortul FANK a venit sub forma bombardierelor și avioanelor tactice ale Forțelor Aeriene ale SUA. Când președintele Nixon a lansat incursiunea din 1970, trupele americane și sud-vietnameze au operat sub o umbrelă de bombardamente aeriene denumită „Operațiunea "Freedom Deal"”. Când aceste trupe au fost retrase, operațiunea aeriană
Războiul Civil Cambodgian () [Corola-website/Science/321212_a_322541]
-
Sistemul rusesc contabilizează uneori victoriile fără ca acestea să fie reflectate prin distrugerea inamicului. Termenul de „as” nu a fost niciodată utilizat de britanici. În timp ce statutul de „as/pilot de elită/überkanone” era câștigat în special de piloții avioanelor de vânătoare, bombardierelor sau echipajelor de recunoaștere, uneori și observatorii sau mitraliorii avioanelor cu două locuri precum Bristol F.2b doborau avioane inamice. În ambele cazuri, dacă un avion cu un echipaj de doi reușea o victorie aeriană, ambii erau creditați cu victoria
Lista piloților din timpul Primului Război Mondial creditați cu mai mult de 20 de victorii () [Corola-website/Science/320601_a_321930]
-
Directă (Direct Air Support Center — DASC) al Marinei, aflat la baza Khe Sanh, era responsabil de coordonarea atacurilor aeriene cu tirul artileriei. Un centru aeropurtat de comandă al câmpului de luptă (ABCCC), sub forma unui avion C-130, a dirijat bombardierele spre avioanele de recunoaștere de la forward air control (FAC) care, la rândul lor, le-au dirijat spre țintele pe care le-au identificat ele sau despre care au primit mesaje prin radio din partea unităților de la sol. Când atacurile dirijate de
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
air control (FAC) care, la rândul lor, le-au dirijat spre țintele pe care le-au identificat ele sau despre care au primit mesaje prin radio din partea unităților de la sol. Când atacurile dirijate de FAC erau împiedicate de vremea nefavorabilă, bombardierele erau dirijate fie de un radar al Marinei de tip AN/TPQ-10 de la baza Khe Sanh, fie de stațiile Air Force Combat Skyspot MSQ-77. Acest sistem pe bază de LORAN putea dirija avioanele spre țintele lor chiar și pe întuneric sau
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
Aprovizionarea numeroaselor avanposturi izolate pe dealuri a fost supusă acelorași dificultăți și pericole. Tirul unităților antiaeriene ale APV a avariat mai multe elicoptere care au încercat. Pușcașii marini au găsit în conceptul "Super Gaggle" o soluție la această problemă. 12 bombardiere de vânătoare A-4 Skyhawk acopereau zboruri masive de câte 12-16 elicoptere, care aprovizionau mai multe dealuri simultan. Adoptarea acestui concept la sfârșitul lui februarie a fost punctul de cotitură în efortul de aprovizionare. După aceasta, elicopterele marine au adus
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
din 1943 până la încheierea războiului. Rolul RAAF în strategia ofensivă din Europa a reprezentat principala contribuție australiană la înfrângerea Germaniei. Aproximativ 13.000 de piloți au servit în cinci escadrile australiene și în duzini de alte escadre britanice din Comandamentul Bombardierelor RAF din 1940 până la sfârșitul războiului. Australienii au luat parte la toate ofensivele majore ale Comandamentului și au suferit pierderi grele în timpul raidurilor germane asupra orașelor și țintelor din Franța. Echipajele australiene din Comandamentul Bombardierelor au avut una din cele
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
alte escadre britanice din Comandamentul Bombardierelor RAF din 1940 până la sfârșitul războiului. Australienii au luat parte la toate ofensivele majore ale Comandamentului și au suferit pierderi grele în timpul raidurilor germane asupra orașelor și țintelor din Franța. Echipajele australiene din Comandamentul Bombardierelor au avut una din cele mai ridicate rate a pierderilor dintre toate armele australiene care au luat parte la al Doilea Război Mondial cu aproape 20 de procente decedați în luptă; 3.486 au fost uciși și mai multe sute
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
ridicate rate a pierderilor dintre toate armele australiene care au luat parte la al Doilea Război Mondial cu aproape 20 de procente decedați în luptă; 3.486 au fost uciși și mai multe sute au fost luați prizonieri. Aviatorii din bombardierele ușoare și escadrilele de vânătoare au participat de asemenea la eliberarea Europei de Vest în anii 1944 și 1945 iar două escadrile maritime RAAF de patrulare au luat parte la bătălia Atlanticului. Ca urmare a accentului pus pe colaborarea cu
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
sub atacurile japoneze între 1942-1943. Submarinele nipone au operat în apele australiene din mai până în august 1942 apoi din ianuarie până în iunie 1943. Atacurile vizau tăierea liniilor de aprovizionare Aliate dintre Australia - Statele Unite - Noua Guinee dar s-au dovedit ineficiente. Bombardierele japoneze au lovit bazele Aliate din nordul continentului în raiduri aeriene desfășurate între 1942-1943, baze care erau utilizale pentru operațiunile Campaniei din Zona Nord Vest împotriva pozițiilor japoneze din Indiile Olandeze de Est (NEI). Rolul Australiei în războiul din Pacific
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]