1,120 matches
-
am pierdut-o, era elastică și mi-a zburat din cap când am zvâcnit mai aprig de pe plete, m-a și pocnit peste o ureche cu clemele alea metalice și n-am mai găsit-o nici după ore; să facă borș cu ea cine-o găsește, mai bine port una împletită. Matricolă iar n-aveam; în ultima clipă, când să ies pe ușă, m-a întors tata din drum și m-a pus să-mi iau cojocul. L-am luat, da
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
clasa a cincea, m-am mutat la o altă școală. Acolo, noii mei colegi m-au văzut mai retras și, încetul cu încetul, au început să mă ia sistematic la mișto. Toată chestia a durat pînă cînd i-am dat borșul celui mai tare tip din clasă. țin minte că eram în vestiar la sport și, cînd mă dezbrăcam, nu știu ce mi-a căzut din buzunar. Am impresia că erau niște bile sau niște bani - cert este că se rostogoleau pe jos
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
cu văru-meu și i-am trimis una din plin. Nu-i venea să creadă. Dădu să-mi mai ardă un pumn, dar eu i-am făcut aceeași fentă și i-am mai înfundat o dată figura. Rezultatul a fost, precum spuneam, borșul. și faptul că, pînă în clasa a opta, nu m-am mai bătut cu nimeni, fiindcă nimeni nu a mai îndrăz nit să mă supere. La liceu, așa, pe bune, cred că m-am bătut doar cu un singur tip
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
opta, nu m-am mai bătut cu nimeni, fiindcă nimeni nu a mai îndrăz nit să mă supere. La liceu, așa, pe bune, cred că m-am bătut doar cu un singur tip, cu Stan. și lui i-am dat borșul, dar cu el a fost ceva mai complicat. Tot atunci am început să fac și karate - dar nu m-a ținut mult. La karate am luat cea mai dură lovitură din viața mea. Mă duceam cu amicul meu Preotu’, iar
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
etc. Fetele mari de la țară sunt însă conștiente că mult mai eficientă pentru viitorul lor amoros este discoteca de la căminul cultural. Iar țăranii, îmbrăcați cu flanele luate din talcioc, se uită la domnul acela de la oraș care soarbe pofticios din borșul dumnezeiesc - făcut după o rețetă tradițională, dacă nu chiar neolitică (cu muguri de trestie și șapte tipuri de pește) - șiși înmoaie pâinea în sosul conservei de stavrid pe careo au în față. (2003) Când literatura intră pe mâna ticăloșilor Nu
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
moft. Cu o rană la picior poți să mergi foarte bine și săți dovedești adversarul în cele din urmă. Nu ne dă pe spate nici măcar o rană, carei umple de sânge tot pieptul individului. Ce mare scofală săi iasă cuiva borșul pe gură, ca un mic gheizer? Sau săi susure un pârâiaș roșu pe ure che? Noi am văzut și capete explodând la impactul cu glonțul, și capete zburând artistic și lăsând în urmă gâtul ca o fântână arteziană. Ce ne
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
ipostaza ei poate dormi trei ore din cele douăzeci și patru, o perioadă lungă de câteva luni de zile. Dacă cineva i-ar fi zis acest lucru, cu siguranță nu l-ar fi crezut. Capul îi era greu ca o putină cu borș tulbure în plină fermentație. Acest întreg calvar era ascuns în ea, îl trăia fizic, prin toate simțurile ei. Dacă cineva cu mintea netulburată ca a ei în acea nefastă perioadă ar medita asupra acestui episod din viața ei, ar recunoaște
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ea spre sufragerie, a venit domnul Vlădeanu... Ușa de la bucătărie se deschide larg: în prag stă Ion și încearcă să înghită în fugă mîncarea din gură. E în pantaloni și cămașă. Pe masa din bucătărie stă întins un adevărat ospăț: borș din carne de porc, friptură de pasăre și sarmale cu smîntînă. Simt că leșin. Ion e un adevărat frate! Și-o fi închipuit că-s dărîmat de foame, așa că s-a gîndit să mă invite la acest ospăț coborît direct
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
să explice de când și de ce au evreii astfel de obiceiuri legate de portul părului, dar - evident - personajul central al poveștii nu mai este Moise, ci Isus. Conform legendelor populare referitoare la Înviere, odată cu resurecția lui Cristos revine la viață (din borșul În care fierbea) și un cocoș, care Începe să cânte, să dea din aripi și să-i stropească pe evrei cu picături de zeamă clocotită, provocându-le pistrui pe corp (vezi capitolul „De ce au evreii pistrui”). Unele legende bucovinene de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
fi specifică evreilor : prezența pistruilor pe față și pe corp. Ajunsă la locul răstignirii lui Isus, Maica Domnului Îi găsește pe „jidani” așezați la masă, pregătindu-se să mănânce. Și au fiert jidanii un cocoș Și au făcut dintr’ânsul borș Și l-au pus În strachină Și se va sui Pe marginea strachinii Și va bate din aripi Și a cânta Atunci a Învia Și Iisus Nazarineanul ! Și cocoșul a Înviat Și-au zis Maicii Domnului : - Când a Învia Cocoșul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sânge <endnote id="(22, p. 282)"/>. În altele, cocoșul Însuși preia culoarea roșie ; vezi zicala populară : „Jidovul e stropit de cocoșu’ roșu” <endnote id="(3, p. 24)"/>. În spațiul german, cocoșul nu-i stropește pe iudei nici cu picături de borș clocotit, nici cu picături de sânge, ci cu stropi de excremente ; de aceea, În limbaj popular, pistruii sunt numiți Judas Dreck („găinațul lui Iuda”). Originile legendei populare par să fie Într-un text apocrif neotestamentar, intitulat Acta Pilati, În care
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
considerată principalul ajutor al maică-si; ea curățase masa, a așternut o față de masă curată și a pregătit tacâmurile punând pe masă străchini curate iar gospodina, Maria, după ce a răsturnat mămăliga fierbinte pe un fund de lemn curat, a pus borș de cartofi cu costiță afumată în străchini iar fasolea prăjită aburea pe plită așteptând să ajungă în gurile pofticioase, însoțită de cunoscutele murături moldovenești. într-un talger era brânză de oi și ceapă pentru cei care doreau să se ospăteze
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
întâlnești lume, te mai lămurești cu politica, mai afli și cum merge piața... Maria puse masa. Răsturnă mămăliga pe fund, Costache tăie niște felii de pâine și le puse pe masă la îndemână, apoi Maria turnă cu un polonic mare borș de pasăre cu tăiței în străchinile smălțuite din fața fiecărui mesean. Nu pierdu prilejul s-o laude pe Maricica care tăiase foarte fin tăițeii cu ou. înainte de a se așeza la masă, moș Negruș, fiind cel mai în etate rosti rugăciunea
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
prilejul s-o laude pe Maricica care tăiase foarte fin tăițeii cu ou. înainte de a se așeza la masă, moș Negruș, fiind cel mai în etate rosti rugăciunea apoi se rostuiră pe scaune și goliră înainte de a începe să soarbă borșul, păhăruțele cu rachiu tare, tras de două ori . Masa decurse în liniște, au mâncat cu poftă cartofi prăjiți cu harbuz murat și au sorbit cu plăcere și câte un pahar-două din vinul adus din beci de către Costache. La încheiee Maria
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
de acolo roadele pământului cu care ne mai amăgeam foamea. Puii refugiați de la Chișinău aveau acum nepoți și strănepoți și mama, ca o zână bună, reușea să încropească din te miri ce bunătăți de care ne aducem și astăzi aminte: borșuri strașnice, arpacaș cu urzici, pilaf de stevie, colțunași cu cartofi și ceapă, mălai, bostan copt... Din când în când mama mai dispărea câteva zile pe la rudele de la Mășcăteni și la întoarcere ne mai bucuram de o turtă din semințe de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
să fie!". Plecăm cu valiza și un funcționar de la vamă îmi șoptește: "E drogat, domnule!". Era drogat și amețit în ultimul hal oaspetele nostru! A doua zi la dejun, la "Athénée Palace", la auzul recomandării chelnerului de a servi un "borș rusesc", oaspetele meu mai că n-a căzut sub masă. Mi-a explicat că a fost prizonier la ruși, că e traumatizat la orice e legat de Rusia etc. Dimineață, în holul hotelului îi adusesem, la solicitarea sa, un plic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
soacre cu masa întinsă. După ce ne-am "clătit" puțin (de o baie în regulă nu putea fi vorba, datorită rezervelor scăzute de apă), după ce am împărțit cadourile "de la capitală", ne-am așezat la masa bogată cu de toate cele și borș, și sarmale, și fripturi "ca la mama ", dar și pește, și fructe de mare. Adusesem și o sticlă de țuică, așa că ne-am simțit ca acasă. Am dormit duși și a doua zi mi-am început "programul oficial". A debutat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
tăt a șugui ț-a arde... Și zi așa, că eu dormeam somnul drepților, Măria sa o dat cu cracii-n sus păgânătatea?! Izbândă deplină, moșule! spune Gheorghiță cu mândrie. Cum alta? Că nimeni nu se află să-i sufle-n borș Domnului Ștefan! Mamăăă ce tăiere o fost!! Ce face, ce drege Măria sa, tăt în chișoare cade, ca mâța! Da'... de Măria sa ai știre? E bine, sănătos? Sănătos, sănătos! Să-l fi văzut cum dădea iama cu sabia în turcime! Mamăăă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Maria îl scormone din ochi, inchizitorial: Spune drept, unchiule! Jură-te! Nu v-ați abătut pe la Hârlău?! Jură! Marie! Iar începi? Te otrăvești cu bănuielile tale... Maria izbucnește într-un hohot sarcastic: I s-o fi făcut Măriei sale de un borș de pește, știi colea -, cu tot dichisul, ca la mama lui... Maria! Ești absurdă cu gelozia ta! Turcii bat la hotare. Lui Ștefan îi plesnește capul de griji și alergătură. Și tu... tu cu prostiile tale! Maria obsedată, veninoasă: Cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Petru, ăl de-a îngenunchiat Moldova să plătească dintâi haraci turcilor. El vine cu oaste turcească, îl azvârle pe Alexăndrel din Scaun și cu mâna acelorași boieri, ce se dădeau mereu de partea celui mai puternic -, i-a strecurat în borșul de pește mult plăcut lui un prăfuleț din minunata otravă venețiană, moștenire de familie. Și, astfel, Aron-Vodă Răspopitul a ajuns să spurce Scaunul Moldovei cu curul său răpciugos! E rândul lui taica, Bogdan, să intre în scenă... Cu ajutor unguresc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
au pus mâna pe săbii, dar le-au băgat repede în teacă; cetatea era înconjurată de vitejii mei. Când a fost vorba să înapoieze pământurile hrăpite cu japca... Dumnezeule! Turbaseră! Au încercat vechile lor figuri: cu pumnalul, cu otrava, cu borșul... Prea târziu! Toată Moldova se adunase în jurul meu. Au strigat după oaste străină. A venit oaste străină. Prostimea a pus mâna pe topoare și n-au mai aflat drum de întoarcere... Unii, ce-și temeau pierderea capului, au dat bir
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lume, pribegi, boieri desțărați, fiii, nepoții descăpățânaților. Nu suflă, dar nu uită, gâlgâie ura răzbunării în ei; așteaptă clipa prielnică... Și se pare că ea nu e departe. Nu o dată m-am întrebat: oare când îmi voi sorbi și eu, "borșul"? De-ar fi după pohte, zâmbește el, aș prefera Cotnarul... Nu-i prea veselă domnia Moldovei, nu?! Tace. O lumânare sfârâie, fumegă înecată în propria ceară. Ștefan o stinge strivindu-i mucul între două degete. Apoi reia, abătut: ...Nu mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
D-aia ai poprit și haraciul! spune Vlaicu. Și, nu-i dreptul nostru?! sare Ștefan. Libertatea ne-a dat-o Dumnezeu! Ne-am săturat să ne tot ploconim la câte o "Poartă"! Ne-am săturat să ne sufle alții în borș! Mi-a ajuns cât am plătit "gloaba" la Înalta Poartă! De ce să ne mulgă?! Cu ce drept?! Cu dreptul peștelui cel mare, ce înghite peștele cel mic, filozofează Țamblac. Îmi vine să urlu ca lupii! exclamă Mihail. Pax vobiscum! binecuvântează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
eram mulți, pentru că masa nu putea fi prea bogată, mama mare oferea nepoților tot ce avea mai bun, iar bunicul rămânea flămând pentru că i se „argumenta” că „nepoții trebuie să crească, dar tu nu mai ai de crescut”. Chiar și borșul cu fasole, în strachina lui bunicu era mai limpede, mai fără boabe de fasole. Avea bunica un vas mare de lut în care „umplea” borș amestecând tărâțele de grâu și de porumb cu făcălețul. La băut borș proaspăt , borș crud
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
argumenta” că „nepoții trebuie să crească, dar tu nu mai ai de crescut”. Chiar și borșul cu fasole, în strachina lui bunicu era mai limpede, mai fără boabe de fasole. Avea bunica un vas mare de lut în care „umplea” borș amestecând tărâțele de grâu și de porumb cu făcălețul. La băut borș proaspăt , borș crud, toți aveam dreptul. În grădina de lângă casă erau foate mulți pruni și zarzări. Bunica creștea păsări. Avea porci. Avea vaci cu lapte. Se bucura cu
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]