3,270 matches
-
puținele ocazii în care Băsescu se află în consens cu poziția noastră. Să vedem dacă este în stare să facă și alți pași în direcția adevărului, a interesului național. Care ar fi următorii pași? Primul ar fi „să pună cu botul pe labe” obrăznicăturile din UDMR, să le dea peste mână atunci când vor să inventeze o Ungarie Mică, de buzunar, pe teritoriul românesc. Clasa politică românească, împreună cu maghiarii de bună credință, ar trebui să gândească serios la scoaterea UDMR din parlament
DIALOG CU DL. PROF. ION COJA de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366726_a_368055]
-
trei ani la Școala Profesională Metalurgică, cum se numea aceasta, pentru a ieși mecanic de profesie. A fost greu la internatul școlii și mai ales în anul de ucenicie, unde muncea opt ore într-un atelier de pe bulevardul Carol, lângă „Botul Calului” cum îi spuneau clienții bodegii din intersecție. Stătea soldatul în gheretă și-i păzea, de credeai că cine știe ce unitate militară importantă era acolo. Avea bătături în palmă de la pilă, de nu-și mai simțea mâinile, de umflate ce erau
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
sufletesc împrumutat peisajului și gesturilor unde inocența și nevoia de bucurie, de liniște se regăsește în memoria gesturilor, a prezențelor statornicite de viața însăși. Grădina cu iarba ce se înfioară sub pasul ușor al copilui, gâzele ce se agită sub botul neastâmpărat al lui Burcuș, zarea ce răspunde în ecoul cucurigului, alunul ce se dăruiește generos copilului, izvorul ce-l așteaptă cu ulciorul, cărarea care-l duce pieptiș spre pădure etc. Toate aceste spații sunt puncte ale escapadelor care oferă spiritului
MIRCEA GORDAN – FĂRĂ VOIA MEA de ANTONIA BODEA în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366107_a_367436]
-
ridică nemulțumită capul. Din ogradă se auzea cârâitul găinilor, speriate de goana lui Șușurel. Îl privi tandru: - Ei, ce s-a întâmplat? - Mamă, în pod sunt niște animale mici, negre, cu urechile care abia se văd, cu coada șnuruleț, cu boturi ascuțite, cu ochii ca niște puncte și care strigă „chiț-chiț” și care voiau să mă mănânce! - Măi, dar nătăfleț mai ești! Ăia sunt niște prăpădiți de șoricei. Neștiutori cum sunt, căutau joacă. Lasă, culcă-te! Când o să crești mare, o să
POVESTIRI PENTRU COPII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366100_a_367429]
-
care abia sosisei. Totul a costat 10 dolari, dar a meritat, inclusiv frisonul straniu al alienării, la care participasei totuși conștient. Caracatițe mari și cu aripi deschise cât ale unui avion american „invizibil”, broaște țestoase, pești mari și lunguieți cu botul ca lama de la drujbă, rechini albi, rechinul balenă(!), rechinul sabie, rechinul argintiu și cel mai ciudat rechin al adâncurilor, de care n-auzisem și nici nu credeam că există o asemenea ciudățenie: rechinul-topor. Are în fața gurii și a nasului, a
MONTEREY, MON AMOUR! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351790_a_353119]
-
ca lama de la drujbă, rechini albi, rechinul balenă(!), rechinul sabie, rechinul argintiu și cel mai ciudat rechin al adâncurilor, de care n-auzisem și nici nu credeam că există o asemenea ciudățenie: rechinul-topor. Are în fața gurii și a nasului, a botului să zicem, un fel de „barieră”, o cârmă ca lama unui plug care curăță zăpada pe drumurile înzăpezite și viscolite pe care o scoate la înaintare, de fapt e mereu acolo că nu și-o retrage ca s-o ascundă
MONTEREY, MON AMOUR! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351790_a_353119]
-
popii așa de ușor. Gary prinse caii de căpestre îndreptându-se cu ei spre grajd. John o luă în direcție opusă, spre locul de unde câinele continua să urle. - Ce dracu' te-a apucat potaie, ai turbat? Câinele se repezi cu botul într-un mic troian de zăpadă din spatele closetului și-ncepu să-l scurme cu labele. - Stai, dobitocule, oprește-te! Câinele continua să-mprăștie zăpada cu labele în toate părțile. John se lăsă pe vine privindu-l îngândurat. Încă nu-nțelegea
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
P*ță! Culcat și mănâncă puțin ra*at”. Olteanul, privind la soldatul care se duse, scrâșni din dinți ți-i zise muierii: „Îl văzuși, al dracu'... la ce-l duce capul?" Olteanca i-a zis: „Tu văzuși ce făcuși, pe la bot te murdăriși, iar acuși să poftești la popă să te aghesmuiești, că în casă cu mine nu locuiești!” Un oltean trecea pe-o vale Cu muierea după el; Când deodată vede-n cale Un soldat cam prichindel. - Bună ziua, măi cătană
PARODII de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351998_a_353327]
-
și-și trimitea pe pământ razele strălucitoare. Sub cireș ghemotoace de beteală aurie cu cioculețe micuțe și ochișorii ca două mărgele ciuguleau musculițe în glia înierbată alături de mama lor moțata cloșcă roșcată. Printre crăpăturile gardului se aude un scrâșnet. Un bot de blană încerca să intre printre ulucile scorojite. Un cățeluș micuț, ca de pluș alb, cu o ureche maronie și alta albă lăsată pe o parte scrâșnea de partea cealaltă a gardului. Doi copilași, frățior și surioară, se apleacă să
NERO de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350580_a_351909]
-
întors cu toții acasă. - Ce să-i mai dăm de mîncare? - se întristă fetița. - Haide să umblăm la garnița cu carne și să-i dăm pâine cu untură! - îi trecu prin minte ștrengarului. Zis și făcut.Ce se mai lingea pe bot năzdrăvanul! Zilele treceau pe rând iar Nero creștea văzând cu ochii. Părinții îl acceptaseră la casa lor. Cei trei erau nedespărțiți. Mergeau pe deal după flori, iar când se făceau ciupercile alergau de pe o văgăună pe alta. Nero, cu plasa
NERO de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350580_a_351909]
-
mirodenii exotice iar cărătorii au adus în fața vânătorilor prima recoltă. Zeci de ființe care până în acea dimineață se crezuseră libere, poate chiar fericite, înroșeau acum cu sângele lor covorul galben al frunzelor căzute. Întărâtați, câinii mârâiau și lătrau furioși către boturile, sau penele, pline de spume roșii și la ochii înghețați către un cer complet indiferent. Îmbărbătați de victoriile obținute, distinșii oaspeți ai regelui se reinstalară pe vechile amplasamente, pregătindu-și armele pentru adevărata încercare. Urmau să apară în bătaie urșii
VÂNĂTOAREA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350528_a_351857]
-
neamului boieresc. Duduița se afla atunci la han, în drum spre M-rea Agapia, unde boierul, însoțit de arnăuți, o ducea să-și ispășească păcatul. Planul pus la cale de ibovnicul coniței, împreună cu Ancuța, l-a lăsat pe boier cu botul pe labe, fără să poată a o învinui pe uneltitoarea de la han. Și-am să vă spun acum, oameni buni, și una hazlie, petrecută aici, la han. Cică Vodă Mihalache Sturza, Domnul cel care stăpânea moșii și-n coastele satelor
FAPTE DIN VREMURI DE MULT APUSE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351264_a_352593]
-
miri? doar știi că din femeile blonde îmi aleg îngerii... - știu, dar... - niciun dar! o vreau! ce să faci tu cu ea în iad? - eu... eu nu, ferească sfântul! dar toți dracii o așteaptă cu sufletul la gură, pardon, în bot... toți vor s-o călărească. - te rog, puțină decență. eu știu că are un suflet divin. nu pot să uit ziua în care i-a îndeplinit visul unei fetițe de la țară, știi, atunci cu inundațiile acelea de pomină, când s-
• DACĂ AZI AŞ FI DUMNEZEU... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 678 din 08 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351288_a_352617]
-
bărbați de vârsta a doua, care plăteau mai bine, din cauze știute numai de ei. Alții, puțini la număr, i-au oferit sume triple pentru perversiuni sexuale. Nu s-a lăcomit la bani. S-a păstrat curată, n-a „pus botul cu ochii la bani”, după expresia ei. Când a ajuns cu povestirea la acest moment a oftat adânc, dureros de adânc, plecându-și capul pentru a-mi ocoli privirea. Observasem în acea clipă lacrimi mari în ochii ei triști, tocmai
IOI, IOI, IOI! ÎN PRIMĂ AUDIŢIE (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351379_a_352708]
-
Iar o luăm de la capăt, se aprinse și Gigi. N-ai înțeles că n-o interesează!? Vreți să ne-o iau alții înainte...!? Omul vrea răspunsul joi, mai sunt cinci zile, ce dracu’...Mai puțin, și v-ați lins pe bot...Păi la prețu’ ăsta se vinde ca pâinea caldă...Și-n buricu’ târgului...Mai e de analizat...!? Măi, măi, măi... -Eu zic s-o sunăm totuși pe Vali, propuse Rodica. Îi spunem ce și cum și dacă nu vrea, adios
BATE FIERUL CÂT E CALD de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350691_a_352020]
-
în casă și numai vijelie lăsă în urma lui. Supărat de mama focului, nu înțelegea cum niște ființe atât de mici se distrează-acum pe seama lui. - Eu, cel mai viteaz dintre animale, am ajuns de râsul lor! se-ntrista ursul, stând cu botul între labe. - Nu te necăji, stăpânul meu, îl mângâie cu vorba, din pragul ușii, iepurașul. - Cum să nu fiu supărat când un animal cum e ariciul îndrăznește să-și încerce puterea cu mine! Nu s-a mai văzut așa ceva! - Ei
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
tu ești, deci, de aceeași părere? Ursul nu mai înțelegea nimic. - Păi cum nu! continuă urechilă. - Și de ce, mă rog? Mai pot eu oare să am încredere în tine? Nu mai înțeleg nimic. Și Mormăilă se culcă din nou cu botul pe labe. - Nu te supăra, stăpâne, ci ascultă-mă. Doar știi că blana lui e acoperită cu țepi. Nu ai cum să-l învingi! - Ai dreptate, încuviință ursul. Și când a spus că mai trece pe aici? - Știu eu? Cum
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
se credea atât de important, lăudându-și forțele de nebănuit. Și toată această îndrăzneală picase și după întâlnirea cu ariciul! Nici iepurașul nu era mai liniștit și toată noaptea se gândi cum să facă să-l pună pe urs cu botul pe labe. A doua zi, cum se lumină de ziuă, cu aerul unui învingător, urechilă se propti în fața ușii, așteptându-și stăpânul să se trezească. Și când acesta se deșteptă, cu mișcări greoaie și neîndemânatice, răsturnă mai tot ce îi
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
se abătu asupra bietului animal. Albinele rămase în scorbură să păzească avutul familiei, cât suratele erau la lucru, se năpustiră cu toată furia, orbindu-l pe nepoftitul musafir. Câteva clipe trecură doar și ursul ședea doborât la rădăcina copacului, cu botul umflat de înțepături, urlând de durere: - Nu mai pot, Iepurilă, fă ceva, căci nu mai văd nimic! Iepurașul își luă picioarele la spinare și pe-aci ți-e drumul! Îi fugea și pământul de sub picioare. În calea sa, îl întâlni
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
ghicesc la fix în cafea: ceașca aceea aparținuse curierei! Ori de câte ori am puțin timp liber, îmi place să stau de vorbă cu câinele și mă bucur să văd cât de mult mă iubește. Sare, dă din coadă, îmi atinge mâinile cu botul, cu limba, de parcă mi le-ar săruta a recunoștință, hămăie, îmi spune ceva pe limba lui, dar își dă seama că nu pricep, dansează în jurul meu, mă prinde cu multă grijă de picior, își încearcă a joacă dinții, știe el
NUMAI ÎNTREBĂRI de ION UNTARU în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350853_a_352182]
-
încearcă a joacă dinții, știe el cât de mult, fără să muște cu adevărat. Unul din motani doarme noaptea cu mine, altul se încălzește dormind peste câine, în cușca acestuia și care îl suportă cu multă îngăduință. Câteodată se miros bot în bot unul pe celălalt, în semn de afecțiune deosebită, mă gândesc. Pe câteva din pisicuțe le aud tot alergând prin pod după șoareci, iar una din ele întârzie de fiecare dată la masă, făcându-și veacul prin grădină tot
NUMAI ÎNTREBĂRI de ION UNTARU în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350853_a_352182]
-
joacă dinții, știe el cât de mult, fără să muște cu adevărat. Unul din motani doarme noaptea cu mine, altul se încălzește dormind peste câine, în cușca acestuia și care îl suportă cu multă îngăduință. Câteodată se miros bot în bot unul pe celălalt, în semn de afecțiune deosebită, mă gândesc. Pe câteva din pisicuțe le aud tot alergând prin pod după șoareci, iar una din ele întârzie de fiecare dată la masă, făcându-și veacul prin grădină tot după șoareci
NUMAI ÎNTREBĂRI de ION UNTARU în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350853_a_352182]
-
care ne-am plecat capul, cu câteva excepții, în fața celor care au venit să ne cucerească, și să ne jefuiască ... Iar noi, lași și vicleni, ne-am plecat în fața lor, le-am sărutat mâna crezând că dacă-i pupăm în bot le păpăm tot, le-am dat lor ce am avut mai bun, urmând să trăim în continuare în sărăcie și umilință. VAI, ȘI GÂNDIND ȘI COMPORTÂNDU-NE AȘA, NE-AM NENOROCIT TOATĂ ISTORIA! PRIVIND ISTORIA NOASTRĂ DIN ACEASTĂ PERSPECTIVĂ AJUNGEM
SCRISORI POLITICE ADRESATE POPORULUI ROMÂN, CLASEI INTELECTUALE ŞI CLASEI POLITICE ROMÂNEŞTI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351605_a_352934]
-
prin faptul că nutrețul pus seara, cei doi cai l-ar fi consumat. Totuși în iesle se afla ceva ce nu știa nici paznicul și nici Simonică! Caii, mai ales Cezar, dădea semne de interes și se tot apropia cu botul de iesle parcă spunând că nu e fânul dorit de el și vecinul său. Apropiindu-se de iesle Simonică a strigat; - Mă care ești acolo? Dintre zăbrelele de lemn s-au văzut ceva mișcări cumva neprecise! În grajd nu era
CICLUL TUNICA SI SUMAN; OASPEŢI SURPRIZĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351727_a_353056]
-
cârcă, apoi devin calificat, mă pun pe trai, ca băieții ăștia, după alți trei ani, am bani mai mulți decât în o sută de ani de universitar, cu ei îmi iau un doctorat de-a gata, și-l scuip în bot și pe boșorogu’ ăsta de-mi mănâncă sufletul acu’! Precum vedem, Dorel începuse să devină înțelept numai privindu-i pe bravii constructori. Vă dați seama ce va să fie peste cinci ani?! DECIZIADomnul Ștefu Dorel părăsi în grabă locuința îngrijorat
DECIZIA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346602_a_347931]