2,230 matches
-
vecinii săi. Deasupra intrării atârna o marchiză cu gust, imprimată cu silueta unei grande dame pariziene. Înăuntru, pe biroul de lângă intrare, erau așezate flori. Sophie Sassoon Însăși era la fel de colorată ca și florile. Într-o rochie hawaiiană purpurie, plină de brățări și de pietre prețioase, se strecura de la un scaun la altul. ― Aici ce mai facem? O, arătați superb! Culoarea asta vă face cu zece ani mai tânără. Apoi la următorul client: ― Nu mai fiți așa de Îngrijorată! Aveți Încredere În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o observasem până atunci prin școală? În mod evident, nu era nouă la Baker & Inglis. Pantofii ei de piele aveau călcâiele turtite, așa Încât să-și poată vârî picioarele În ei ca În saboți. Era un obicei pe care-l aveau Brățările cu Talismane. Apoi, avea pe deget un inel vechi, cu rubine adevărate. Buzele Îi erau subțiri, austere, protestante. Nasul aproape că nici nu era un nas adevărat. Era doar un Început. Venea la oră În fiecare zi cu aceeași expresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
despre poezia ciudată, veche și moartă pe care o citeam. N-o interesa. Niciodată nu-și făcea lecțiile. Încerca să se strecoare cum putea prin cursul ăsta. Dădea rasol la lucrări și la teze. Dacă ar mai fi avut o Brățară cu Talismane alături, ar fi putut să formeze o facțiune separată și să-și alunge plictiseala schimbând bilețele Între ele. Singură, nu putea decât să lâncezească. Domnul da Silva a Încetat să mai Încerce s-o Învețe ceva și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
i-ar fi Împins Întruna Înainte, pantofii turtiți i-ar fi zburat din ele. Acest lucru Îi scotea În relief mușchii gambelor. Și acolo avea pistrui. Era aproape ca un bronz. Alunecând, trecea pe lângă mine și vorbea cu o altă Brățară cu Talismane, amândouă mișcându-se cu acea aroganță leneșă, Încrezătoare. Uneori mă privea, dar nu dădea vreun semn că m-ar recunoaște. O pleoapă translucidă se cobora peste ochii ei. Îngăduiți-mi un anacronism. Filmul lui Luis Buñuel Acel obscur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
sau pentru că prietena lor cea mai bună avea un prieten proaspăt, care Îi monopoliza timpul. Pe deasupra, ritualurile școlii Întăreau atmosfera intimă. Exista Ziua Inelelor, În care Surorile Mari le inițiau pe Surorile Mici În lumea maturității, dându-le flori și brățări aurii. Mai era și Dansul Caierelor, ținut În primăvară, când se roteau - numai fetele - În jurul unui stâlp de Armindeni. Mai erau și Întâlnirile confesive bilunare „Inimă-pentru-Inimi“ organizate de capelanul școlii, care se terminau invariabil cu Îmbrățișări paroxistice și Înlăcrimate. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mi-a spus și alte lucruri interesante. Am Învățat despre Ionesco și teatrul absurdului. Și despre Andy Warhol și Velvet Underground. E greu de exprimat cât de Încântat a fost un puști ca mine, din mahalaua culturală, auzind asemenea fraze. Brățările cu Talismane voiau să pară că sunt a fi din Est și bănuiesc că preluasem și eu dorința asta. ― Ați trăit vreodată În New York? am Întrebat. ― Da, pe vremuri. ― Tocmai am fost și eu la New York. Mi-aș dori să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
înțeleg îngrijorarea. Cineva o împinge de la spate. Ce-i tot șușotesc? Nu știu că și așa are dificultăți în a în țelege explicațiile verbale? Mai ales dacă o cerți. O apucă strâns de mână și-i pune pe braț o brățară cu laț, pe care o păstrează pregătită de ceva timp. A sperat că nu va fi nevoie, dar n are încotro. E singura cale să n-o mai piardă. Nu-i place deloc să o țină precum un animal în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aici dai pe ele greutatea lor în aur și argint. Gallus ascultă cu atenție. — Corăbiile noastre pleacă spre est ducând metale, vin și tot felul de flecuștețe egiptene, și se întorc încărcate cu sticlărie, vase de bronz, veșminte, fibule și brățări, coliere, pietre prețioase, mătăsuri... — Văd că negoțul vostru se întemeiază mai ales pe statornicia femeilor, glumește un pic cam forțat Asinius Gallus. Libo protestează. — Nu e vorba numai de articole de lux. Aducem din Orien tul Îndepărtat aur, argint, dar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-i casetele cu pitaci, ci prin voință curată și dreaptă. Odată exprimate, propriile vorbe ar trebui să-l liniștească. Dar nu. Răbufnește și mai aprig: — Ce importanță au pentru zei aurul și argintul, când plebeele le poartă pe post de brățări la glezne? Când soldații, di sprețuind chiar și fildeșul, pun să se cizeleze din argint mâne rele săbiilor, când tecile sună la clinchetul lănțișoarelor, iar cingătorile răsună de plăcuțe? Când cu argint se protejează sclavii ajunși la vârsta adolescenței, în timp ce
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și adus, pentru cazuri de urgență, nu doar pentru mine. Am și tablete de glucoză dacă vrei să le folosești În loc de perfuzie. Din nou Harry nu-și putu ascunde surpriza. —Sunt hipoglicemică. Heidi Își ridică Încheietura dreaptă unde se vedea brățara MedicAlert. Harry Își imagină că Heidi suferea de ceea ce medicii numesc Între ei „boala Marin County“, o ușoară stare de nefericire care-i făcea pe oameni, pe femei În special, să se plângă de stări bruște de slăbiciune, tremurături și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
un festin. Apoi membrii tribului Începură să alerge de colo până acolo. N-aveau destul timp să se pregătească. Femeile Își scoaseră cele mai bune haine, veste negre drepte cu carouri roșii și romburi aurii. Femeile bătrâne Își dezgropară ultimele brățări de argint. Unele dintre femei Își acoperiră pieptul cu multe șiraguri de mărgele făcute din sticlă cumpărate de la vechii negustori sau de la chinezi care fuseseră păstrate În familie timp de sute de ani. Altele aveau doar mărgele din plastic. Vaselină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
fugit. Totul e de dragul mântuirii», îmi tot spuneam. După un timp am fost numit maestru. Probabil că mi-au recunoscut talentul de conducător în Divizia de Animație și munca depusă la sudură. Când te promovează ca maestru, îți dau o brățară și-ți spun: «Să dai tot ce e mai bun din tine!». Trebuie să recunosc faptul că acest titlu acordat mi-a schimbat viziunea asupra lumii. Prietenii au început să mi se adreseze formal, ceea ce îmi demonstra diferența mare dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
și zornăie cu verigile de la picior, 17. Domnul va pleșuvi creștetul capului fiicelor Sionului, Domnul le va descoperi rușinea." 18. În ziua aceea, Domnul va scoate verigile care le slujesc ca podoabă la picioare, și sorișorii și lunișoarele, 19. cerceii, brățările și măhramele; 20. legăturile de pe cap, lănțișoarele de la picioare și brîiele, cutiile cu mirosuri și baierele descîntate; 21. inelele și verigele de la nas; 22. hainele de sărbătoare și cămășile cele largi, mantiile și pungile; 23. oglinzile și cămășile subțiri, turbanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
sau poștalionul. Interiorul era căptușit cu postav nisipiu și compartimentat în lăcașuri și sertare, după o arhitectură bizară. Trăgând la întâmplare de un bumb de alamă, deschise un sertăraș în care găsi două obiecte. Luă în mână un fel de brățară ciudată compusă din doi șerpi care se devorează reciproc, mușcându-și unul altuia coada. Unul dintre ei era făcut din lemn negru de abanos, iar celălalt din lemn alb de santal. Șarpele negru avea ochi de santal, iar cel alb
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
altuia coada. Unul dintre ei era făcut din lemn negru de abanos, iar celălalt din lemn alb de santal. Șarpele negru avea ochi de santal, iar cel alb avea ochi de abanos, arătând astfel inițiatului că fiecare conținea esența celuilalt. Brățara era aplatizată și răsucită, formând așa-numita curbă a lui Moebius, astfel că plimbând buricul degetului prin interiorul ei, ajungeai în punctul de plecare, dar cu degetul pe exterior. Ca să revii exact de unde ai plecat trebuia să refaci drumul în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de plecare, dar cu degetul pe exterior. Ca să revii exact de unde ai plecat trebuia să refaci drumul în sens invers. Era în acel obiect esența labirintului și Bătrânul rătăci în voie pe trupul șerpilor încârligați. O dungă foarte subțire înconjura brățara din exterior în interior ajutându-te, ca un fir al Ariadnei, să te întorci fără să te rătăcești. Vru să vadă din ce material e făcută linia și interpuse o lupă groasă între ochii săi tociți și brățară. Era argint
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
subțire înconjura brățara din exterior în interior ajutându-te, ca un fir al Ariadnei, să te întorci fără să te rătăcești. Vru să vadă din ce material e făcută linia și interpuse o lupă groasă între ochii săi tociți și brățară. Era argint alb, când dunga traversa în lung trupul neted al șarpelui de abanos și argint negru vienez, pe trupul din lemn alb de santal. Bătrânul privea fascinant brățara, gândi că nici un alt element n-ar fi fost necesar pentru
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
linia și interpuse o lupă groasă între ochii săi tociți și brățară. Era argint alb, când dunga traversa în lung trupul neted al șarpelui de abanos și argint negru vienez, pe trupul din lemn alb de santal. Bătrânul privea fascinant brățara, gândi că nici un alt element n-ar fi fost necesar pentru a-i completa frumusețea. Dar chiar în acel moment păli, căutând înfrigurat o lupă mai mare, căci ceea ce crezuse că este o simplă dungă de argint alb negru, înconjurând
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
gândi că nici un alt element n-ar fi fost necesar pentru a-i completa frumusețea. Dar chiar în acel moment păli, căutând înfrigurat o lupă mai mare, căci ceea ce crezuse că este o simplă dungă de argint alb negru, înconjurând brățara, i se părea acum a fi de fapt o înșiruire de litere. Erau într-adevăr minuscule litere de argint, încrustate în carnea de lemn a șerpilor, pe care într-un târziu reuși să le descifreze: IN GIRUM IMUS NOCTE ET
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
IMUS NOCTE ET CONSUMIMUR IGNI Cu ajutorul unui dicționar, Bătrânul traduse cu destulă greutate: "în cerc noi mergem noaptea și consumați suntem de foc". Această sentență era firul pe care trebuia să te duci și să te întorci, de-a lungul brățării, pentru a reveni în același loc. Pe drumul de întoarcere citeai fraza invers, de la dreapta la stânga, fără ca înțelesul ei să se schimbe. Abia atinse al doilea obiect, ce părea a fi un inel, că îl scăpă imediat jos cu un
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
IMUS NOCTE ET CONSUMIMUR IGNI. Cu ajutorul unui dicționar, bătrânul traduse cu destulă greutate "în cerc noi mergem noaptea și consumați suntem de foc". Această sentență era firul pe care trebuia să te duci și să te întorci, de-a lungul brățării, pentru a reveni în același loc. Pe drumul de întoarcere citeai fraza invers, de la dreapta la stânga, fără ca înțelesul ei să se schimbe." Desigur că o asemenea tematică implică un rețetar stilistic extrem de elaborat, cu inflexiuni mito poematice calofile. Andrei Oișteanu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ornamente bătute cu pietre prețioase, mobile din lemn scump, perne de puf, țesături de mătase provenite din îndepărtatul Regat de Mijloc. Acolo, pe covoare minunate, moi, de Persia ori de Bactriana, defilau splendide copile acoperite cu văl alb, împodobite cu brățări de aur și cu coliere de perle, care alergau să-l primească bucuroase pe marele rege ori de câte ori se întorcea de la o incursiune glorioasă, însoțit de zeci de servitori ce purtau daruri noi pentru fiecare din ele; toate, însă, erau gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îi erau pur germanice. Expresia ochilor săi azurii nu părea să trădeze o inteligență vie și, în ansamblu, înfățișarea lui s-ar fi zis că era a unui țăran puțin la minte și deosebit de primitiv, dacă nu ar fi avut brățări de argint bătute cu rubine și pandantivul de aur - cu siguranță, rodul unor precedente furtișaguri - ce îi atârna la gât. Purta o bluză soioasă de in, fără mâneci, și pantaloni mulați, îmbibați de noroi și pătați de sânge - sângele Flaviei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să ocărască, să blesteme și mai ales să se târguiască. Seara, după ce mânca, împreună cu Balamber și cu oamenii lui cei mai de încredere, se depărta și începea să hoinărească de la un bivuac la altul, întorcându-se cu o panglică, o brățară ori vreo altă podoabă măruntă, pe care le punea apoi într-o traistă veche din piele de căprioară primită de la Mandzuk, de care nu se despărțea niciodată. Din când în când dispărea, chiar și pentru o după-amiază întreagă, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
logic din această invenție. El nu răspunse, pur și simplu o privi; iar după un moment ea ezită: - E o mare greșeală. N-ar trebui să o fac. Eu... Dădu din cap nedumerită. Apoi, fără să mai obiecteze, ridică radioul brățară. La ora opt, bătrânii locului erau adunați la intrarea motelului Mountainside. Craig îi putea vedea privind pieziș la Anrella și la el însuși, ca și spre duzina bătătoare la ochi de femei ale serviciului secret, care stăteau în poziții diferite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]