1,347 matches
-
misteriosului personaj. Nu atât din cauza apariției lui inopinate din întunericul camerei, cât datorită vocii. Un glas inconfundabil, subțire și efeminat, pe care nu credea că-l va auzi vreodată, aici, pe front. III Panglica șoselei, acoperită cu zăpadă înaltă și brăzdată de urmele negre ale unor roți late, șerpuiește subțire prin defileu, jalonată ici-acolo de trunchiurile rupte ale copacilor acolo unde militarii germani încercaseră să facă mai mult spațiu pentru autovehiculele lor. La capătul trecătorii, un colț de stâncă prelung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lui Karel care supraveghează acțiunea dând ordine în dreapta și stânga. Din noapte, apare Petr Stefanik, adjunctul său și totodată medicul grupului. Un tip masiv, cam la patruzeci de ani, cu bărbia pătrată și maxilare proeminente. Fața neagră din cauza fumului, este brăzdată de dâre de transpirație. Peste scurta de cojoc ce își pierduse culoarea inițială de-a lungul timpului, poartă două cartușiere încrucișate pe piept ce îl fac să arate precum un revoluționar mexican. Ce pierderi avem, Petr? Patru morți. Trei răniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pe al meu, spunând lucruri pe care nu le crede nimeni. Vreau să aflu locația partizanilor. V-am spus doar că habar nu am despre ce vorbiți, răspunde prizonierul cu voce seacă. Cureaua subțire a cravașei șuieră prin aer, apoi brăzdează pielea de pe fața prizonierului. Pe chipul lui apare o dungă lată, roșiatică. Își încrucișează privirea cu cea a lui von Streinitz care întoarce jenat capul. Vezi că nu e bine să fii încăpățânat? Glasul lui Schultz este grețos de binevoitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
luați prin surprindere. Mitraliera de lângă von Streinitz tace brusc. Servantul introduce o bandă nouă de cartușe, după care își reia tirul. Prinde în vizorul ei un buncăr la adăpostul căruia partizanii încearcă să organizeze o apărare mai consistentă. Prima rafală brăzdează cu găuri peretele din lemn al buncărului. Țipete scurte se ridică deasupra zgomotelor luptei. Din interior nu mai trage nimeni. Dar nu pentru mult timp. Împușcăturile reîncep, la fel de furioase. Prin zăpada înaltă, doi soldați nemți se apropie târâș de întăritură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
trebuie să mă duc la servici. * persoana își pierde simțul mirosului și eu o ajut, pe urmă gustul, nu mai e nimic. gătește prost. BIXTONIM ZYX Pe linie maternă, oamenii din familia mea îmbătrânesc urât. Fețele, mai ales, li se brăzdează cu o rețea densă de riduri și pliuri, culoarea pielii le devine măslinie și, din cauza atâtor denivelări ale suprafeței obrazului, nici măcar obișnuitele pete și alunițe bătrânești nu mai au loc să apară. Dacă totuși, din întâmplare, ele își găsesc loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Duvid e un gânditor. Poate filozoful târgului său. (Fiecare târg din Moldova are un filozof evreu.) Îl arată și înfățișarea: mic, slab, palid, cu barba neagră mătăsoasă, chel până la jumătatea capului, cu fruntea înaltă, acoperită de o piele galbenă subțire, brăzdată de încrețituri fine. De altfel, toți ceasornicarii sunt mai mult sau mai puțin filozofi. (Își aleg meseria din cauza firii lor? Ori devin filozofi din cauza meseriei?) Ceasornicul, angrenaj de forțe, "lecție" de determinism - cu sistemul lui de sori strălucitori, cu palpitul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
părul șaten zburlit, căci nici acum nu-i stă peste cap, cu un vârtej în frunte care-i duce o șuviță în răspăr, ochii tot iscoditori, de copil obraznic, cu încrețituri în colțurile gurii și a ochilor, fruntea îi este brăzdată de două șanțuri proieminente, cu vocea acum mai groasă, poate de la fumat și băutură și mincinos de îngheață apele. Păstram în rucsacul cu care merg la pescuit o lingură de lemn și când, pe baltă, ne așezam să mâncăm, o
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ani, prea mulți ani, până voi încerca să vă cunosc cu adevărat, dacă va fi asta vreodată.. Jimy nu a trecut pe acolo. Și dacă a trecut, a lăsat dâră! Lucru rău pentru el, iar pentru mine... Îmi aplec obrazul brăzdat de atâtea lovituri, cicatrici, asupra unei insecte verzi, o lăcustă, mare, uriașă, verde și iarăși mare, cu aceste picioroange care... am prins-o și mă uit la ea: în palma mea ești mică și dacă te-aș strivi, în tine
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
tâmplă la alta ca să ascundă țeasta goală și care acum erau căzute în bernă, scuturându-se marțial la fiecare pas. Nărăviți la pomeni, săracii purtători de prapori arborau un aer profesional. în biserică fiecare găsi ceva de făcut. Cu fața brăzdată de riduri, un omuleț stingea din când în când lumânările arse. Când, cu glas înalt, preotul cântă „Veșnica pomenire”, toți dădură năvală să salte masa plină de colaci, colive, lumânări legate în prosoape și o cracă uscată de pom cu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
postav al văii. Romburi roșii de țiglă printre romburi albe de var. Ici și colo, mormintele sultanilor erau așezate În stive, ca niște puluri strălucitoare. Pe-atunci, În 1922, străzile nu erau pline de automobile. Nu existau teleferice care să brăzdeze pădurile de pin de pe munți. Uzinele metalurgice și fabricile de textile nu Înconjurau orașul, umplând aerul de pâclă. Bursa arăta - cel puțin de la trei sute de metri deasupra - cam așa cum arătase de vreo șase secole Încoace: un oraș sfânt, necropolă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
până atunci. Haina roșie a băiatului trecu asemenea unui fulger pe lângă ea și În acel moment Își dori atât de tare să devină o schioare bună, Încât chiar reuși. Se lansă pe pârtie și se luă la Întrecere cu el, brăzdând S-uri paralele și ridicând valuri de zăpadă cu schiurile. Ajunse la capătul pârtiei cu un curaj și o artă de care nici măcar nu se apropiase În trecut. Se aplecă, se Întoarse, fandă și se avântă printre copacii grei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Îi Înpăinjeniră ochii, iar ploapele i se Împreunară ușor...!! V OTRĂVIT OR INTOXICAT...!? Tony Pavone deschise pentru a doua oară ochii În următoare zi În jurul orei douăsprezece, după un somn letargic de aproape douăzeci și patru de ore. O sudoare rece Îi brăzda Întregul organism, iar creerul mic În continuare cu coloana vertebrală trepidau suportabil, cu o intensitate constantă, În acelaș timp unele sunete imitând un fel de muzică răzbeau afară venind parcă din depărtări greu de precizat. Avea ușoare amețeli, Îi era
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o senzație ciudată: starea lui de echilibru pe verticală se accentua periculos iar la fiecare pas efectuat, mersul devenea tot mai nesigur! Avea o senzație nelămurită a cavității bucale În timp ce respirația Îi era tot mai anevoiasă! O sudoare rece Îi brăzda fruntea, fiindu-i frică...! Cu ochii puternic injectați privi cu teamă platoșa de ghiață, Încremenind. Uriașa carapace dansa ondulatoriu, trosnind infernal!! Puțin mai lateral un pește crap de dimensiuni uriașe birui Învelișul masiv de ghiață al lacului, se avântă În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
se opri În loc emoționat. În locul hârtiilor de 1oo lei, avea În mâinile sale, coale de hârtie albă...!! Inima sa o luă la galop În timp ce o accentuată amețeală Îi Împăienjeniră ochii, având senzația vechilor simptome radioactive, În timp ce o sudoare rece Îi brăzda coloana vertebrală! Bănuielile sale se adeveriră În momentul când verifică și restul banilor, costatând,de fapt,primise În schimbul dollarilor teancuri de hârtie albă. Fiecare pachet de zece mii lei, avea pe ambele fețe câte o banknotă originală de 1oo lei, În timp ce
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
producătorii Îl ademeneau cu produsele lor agricole. Făcând Înconjurul pieții și cercetând cu atenție fiecare persoană zări mai lateral o mașină blindată a miliției, iar doi caralii Îmbrânceau agresiv un tânăr să intre În duba lor. Broboane de sudoare Îi brăzdară frunte. Dar dacă...? Respinse imediat ipoteza, Încercînd să acționeze pe alte variante. Imposibil. Ideea odată Încolțită, luă dimensiuni astronomice! Se Îndreptă aproape alergînd către Circa 6-a miliție care nu era prea departe dând buzna direct la șeful ce-l
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
raza lui de acțiune...!! În fața acestei supreme tragedii, nervii lui Tony Pavone cedară, ridicând mâinile către Înaltul Cerului, Încercând să strige dar nu reuși să scoată decât unele sunete răgușite. Se cutremură de groază transpirând În timp ce o sudoare rece Îi brăzda șira spinării: frigul era tot mai pătrunzător, Înțelegând de fapt, Gică Popescu fusese acela care Îi salvase de la o moarte atât de stupidă...!!! Reuși să articuleze: „Prietene, domnule Gică Popescu, cer scuze,te-am ponegrit pe nedrept, ai avut o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
capete Încrederea tânărului, care se agita, Înjurând. “Canaliile...! M’au prins grănicerii acum dar, data viitoare voi reuși...!” “Cum v’au depistat...?” “Ne-am grăbit. Având convingerea prostească a trecerii frontierii române, am rupt’o la fugă. Deodată rachetele luminoase brăzdară cerul În timp ce grănicerii români trăgeau În noi salve de pistoale automate. Imediat, eu m’am aruncat la pământ, Însă prietenul meu n’a mai avut timp. Un glonț l-a nimerit În stomac, rostogolindu-se Într-o baltă de sânge
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dezvălui o figură blajină, pe care puzderia de gânduri își puseseră deja pecetea lor, era a lui. Dar, cum i s-a încrețit pielea de pe frunte și pe sub ochi... și acele două crestături adânci pe amândoi obrajii!... Riduri adânci îi brăzdau obrajii! Anii trecură brusc pentru el, și înnoptarea vieții venise. Era pe la toacă... Glasul clopotelor de la Mitropolie, de la Golia, Bărboi... Nicoriță... din tot orașul, se ridica pe multe voci spre Cer pe acoperișul lumii. Slujba de Vecernie se isprăvise. Era
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
asta cerul cu toate stelele lui și cu pulberea nebuloaselor lui?!... murmură el. -... Fiecare om își are steaua lui!... mai adăugă el, și, după o vreme murmură transfigurat: Steaua Vasilicăi nu mai strălucește... nu mai este!... si, o lacrimă îi brăzdă obrazul, fără să plângă... S-a stins!... Cerul este o taină...!” îi șopti o voce dinlăuntrul lui. Este înfricoșător să dezlegi taina... Unii se înfricossează s-o afle, alții îi caută înțelesul... Ei nu știu că, taina odată explicată, își
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Apoi a strâns pleoapele și a început să se încordeze atât de tare, încît ne-am speriat. Fața lui nu mai avea în acele momente nimic omenesc. Tremura cu buzele strânse și obrajii literalmente umpluți cu sânge, ca niște saci brăzdați de vine albastre. După vreun minut, Marțiganul și Vova l-au ridicat până la tavan cu câte un singur deget, așezați de-o parte și de alta a lui. Ne-am jucat vreun sfert de oră suflând dintr-o parte în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
rotundă prin care se vedea plutirea norilor în flăcări de amurg. În rest, diverse grade de întunecime arămiu-sinilie umpleau spațiul în care te simțeai o insectă neînsemnată. Și brusc arn început să cresc, să mă dilat, să umplu spațiul geometric, brăzdat de nervuri și de raze. Pe măsură ce creșteam puteam privi frescele palide de pe pereții curbi, aerul din ce în ce mai întunecat de afară răzbătând prin ochiurile luminatoarelor în ovalul cărora, profilat pe purpură, se mai așeza cîte-un porumbel. Curând a trebuit să mă aplec
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ai de ce să rămâi aici“. 5 Pe stradă amurgește. Cerul de un roșu murdar atârnă jos. Mă ajunge din urmă un tramvai; prin geamurile lui înghețate, becurile din vagoane se văd ca niște piersici strivite. O grapă atârnând în spatele tramvaiului brăzdează zăpada, ridicând în urma ei un vârtej alb. Îmi imaginez cum în vagonul trosnind de ger, în vagonul în care miroase a stofă udă, oamenii șed și stau în picioare înghesuiți unul în altul, învăluindu-și vecinii în aburul respirației matinale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mult, cu atât înțelegeau mai puțin de ce un aparat cu aspect atât de fragil se aventurase până-n inima ținutului Tenere, când cel mai apropiat aeroport se afla la sute de kilometri distanță. Din când în când, câte un reactor uriaș brăzda cerul la mare înălțime, lăsând în urma lui o dâră albă, și în multe nopți ascultau zumzetul motoarelor și zăreau luminile roșii și albe clipind înspre nord. Știau că sunt avioane comerciale, care străbăteau continentul în drum spre Europa, dar întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
imohagii se considerau superiori celorlalți oameni, Gacel Sayah locuise destul timp într-un oraș mare ca să știe că tot ceea ce-i spusese tatăl său se putea aplica în vremurile când oamenii luptau în deșert cu sabia, nu când rachetele gigantice brăzdau cerul și tancurile rapide străbăteau câmpiile. Pe timpul șederii sale în acel oraș oribil, colindase străzile și stătuse ore întregi în fața vitrinelor, unde, pe ecranul numeroaselor televizoare, se puteau vedea imagini surprinzătoare ale unor oameni și locuri despre a căror existență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
prima oară în Simfonie cu ansamblul instrumental. Recitativul este urmat de revenirea sunetelor furtunoase de la început, după care, în mișcarea allegro ma non troppo, apar amintirile îndepărtate ale începutului Simfoniei. Exclamațiile patetice ale recitativului se ivesc din nou. Ele sunt brăzdate apoi de o fugitivă reamintire a scherzo-ului și a melodiei cantabile de la începutul părții a treia. Tema principală a finalului începe să se contureze. Ea se înfiripă la instrument tele de suflat: Dar căutările încordate care au făcut să
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]