1,967 matches
-
FĂGETUL, revistă apărută la București, lunar, din decembrie 1932 până în noiembrie 1933. Director: Gh. Popescu-Gorj. De la al treilea număr își schimbă titlul și subtitlul, devenind „Brazda literară. Revistă lunară de cultură și informațiuni literare”, iar de la al patrulea număr secretar de redacție este N. Cristinoiu. În articolul inaugural, intitulat Primul pas, publicația își anunță în termeni foarte vagi obiectivul de a contribui la popularizarea culturii: „Ne-
FAGETUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286937_a_288266]
-
între 21 ianuarie 1919 și 11 aprilie 1920. Editată de „un grup de tineri neaparținând nici unuia dintre partidele politice”, F. are totuși o orientare de stânga, militând „pentru o viață de luptă și muncă” și pentru afirmarea „credințelor izvorâte din brazda patriei eterne” și adresându-se „tuturor forțelor democratice”. Revista reușește să atragă colaborări interesante, cu o orientare democratică, nu neapărat socialistă. Rubricile obișnuite sunt „Cronica literară” și „Cronica artistică”, semnate de Em. Ciomac, „Note și figuri” (Lenin, A. France, Clemenceau
FAPTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286955_a_288284]
-
Învățătorilor Scriitori din România. A debutat cu elegia Cad frunzele la „Adevărul literar și artistic”, în 1930. Continuă ca dramaturg, publicând în anii ’30 mai multe piese de teatru, moralizatoare, didactice, bazate mai mult pe anecdotă. Primul volum de versuri, Brazde păgâne (1935), este întâmpinat favorabil de critica vremii. Stihurile „bolovănoase” ale lui G., cu accente de duioasă melancolie și susținute de un angrenaj imagistic bogat, au fost alăturate direcțiilor moderniste, mai ales datorită stilului. Lirismul sentimental, tonul elegiac și motivele
GROZDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287374_a_288703]
-
Asociației Scriitorilor din Timișoara. SCRIERI: Trei nopți de râs, Cluj, 1930; Cucoana din tren, Cluj, 1930; Omul și beția, Cluj, 1930; Când găina cântă, Cluj, f.a.; Mă bate nevasta, Cluj, 1932; Două scrisori, Cluj, 1932; Surd și chior, Cluj, 1932; Brazde păgâne, Timișoara, 1935; Cioplituri în lemn, Timișoara, 1936; Porți închise, București, 1942; Umbre de cleștar, pref. Eugen Todoran, Timișoara, 1974; Romul Ladea și lumea lui cuprinzătoare, Timișoara, 1979; Anotimpuri aprinse, pref. Cornel Ungureanu, Timișoara, 1982. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, IX
GROZDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287374_a_288703]
-
specifice proletcultului, în care prevalează reportajul „liric” și satira. Referentul dominant rămâne natura tratată de regulă în manieră convențional bucolică și, totuși, apar câteodată imagini de-a dreptul gongorice, de rafinate prețiozități: „Zăpada e roșie de sângele / Amurgului / Ca o brazdă, cosită, de maci.” Treptat, discursul accede la o solemnitate studiată a rostirii, lirismul prinde consistență în reveriile peisagistice și erotice, în evocările melancolice ale obârșiilor, în sentimentul de panică al timpului trecător. Predomină confesiunea, în varianta biografismului chiar, într-o
GURGHIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287387_a_288716]
-
inefabilul ascensional. Tradiționalist în atitudine, tematică și limbaj, poetul refuză totuși bucolicul sau spiritualizarea în manieră gândiristă. Natura, satul, oamenii, cu ritualurile, dar mai ales cu suferințele lor de chinuiți ai pământului - toate au o frumusețe frustă și aspră, colțuroasă: brazdele „fierb în gura sapei”, boii au „sângerat în jug”, solul e „mușcat” de unelte, pastelistul are „aripile înecate-n sânge”, lumina lunii cade-n „țăndări”, satul doarme „somn de metal”, în noaptea cu „păr de smoală” tăcerea dă un „chiot
SALCIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289445_a_290774]
-
petală ninsă Peste obrazul Timpului rebel, A văzut fața cerului aprinsă Și-a înțeles c-a fost trimis de El. A pus în palme curcubeul ploii, Din stropi și-a făcut șoaptă-n paradis, Apoi, văzând de ce mor mieii, În brazda Universului s-a-nchis. A respirat tăcerea ca pe-o floare Și-a alergat spre răsărit, cu teamă, Căldură unei mâini purta un soare, Care i-a legănat cuvântul: ,,Mamă!". Câmpiile i-au înverzit sub pleoape, Iar nopțile îi aminteau
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
coborât ca o petală ninsăPeste obrazul Timpului rebel,A văzut fața cerului aprinsăși-a înțeles c-a fost trimis de El.A pus în palme curcubeul ploii,Din stropi și-a făcut șoaptă-n paradis,Apoi, văzând de ce mor mieii,În brazda Universului s-a-nchis.A respirat tăcerea ca pe-o floareși-a alergat spre răsărit, cu teamă,Căldură unei mâini purta un soare,Care i-a legănat cuvântul: ,,Mamă!".Câmpiile i-au înverzit sub pleoape, Iar nopțile îi aminteau de casă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
Voi sculpta-n nisip destine,... XXIII. CEA MAI FRUMOASĂ EȘTI, de Daniela Dumitrescu, publicat în Ediția nr. 1530 din 10 martie 2015. A mai trecut o iarnă prin părul tău albit, Omătul, încă proaspăt, în el s-a cuibărit Și brazda de sub ochi așteaptă ghiocei, Dar nu vor răsări decât dintr-un condei. Când lumea e un cântec, tu mâinile îți frângi Și buzele ți-s arse de greu, dar nu te plângi, Mai răsucești o zi-n fuiorul vieții tale
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
-mparți când tu te vei trezi, Având inima plânsă,cu buzele zâmbești, Ești mamă, ești femeie, cea mai frumoasă ești. Citește mai mult A mai trecut o iarnă prin părul tău albit,Omătul, încă proaspăt, în el s-a cuibăritși brazda de sub ochi așteaptă ghiocei,Dar nu vor răsări decât dintr-un condei.Când lumea e un cântec, tu mâinile îți frângiși buzele ți-s arse de greu, dar nu te plângi,Mai răsucești o zi-n fuiorul vieții tale,Atât
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
Prin efortul său zilnic, „Curentul” și publicațiile satelit ale acestui trust de presă, în primul rând „Curentul magazin”, devenit „Curentul literar”, au impus în jurnalistica românească interbelică o ținută, rivalizând cu cele mai importante jurnale europene. Colaborează, de asemenea, la „Brazdă nouă”, „Vremea”, „Epoca”, „Pământul”, „Acțiunea” (Sibiu), „Fapta”, „Evenimentul zilei”, „Facla românească”. A fost ales în trei rânduri (1928, 1931, 1933) deputat independent în Parlamentul României. La 9 august 1944 pleacă din țară cu misiunea, din partea mareșalului Ion Antonescu, de a
SEICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289605_a_290934]
-
la „Cuvânt moldovenesc” (1938-1939), „Albina”, „Căminul cultural și școala țăranului” (1941-1947), „Viața Basarabiei” (1942-1944). A fost director al Ateneului Popular „Al. I. Cuza” din București (1948-1952) și al Căminului Cultural „Ștefan Gheorghiu” (1953-1956). Debutează cu versuri în 1927, la revista „Brazda” (Călărași), sub pseudonimul Dumitru Octav Sargețiu, care din 1945, an când e și primit în Societatea Scriitorilor Români la propunerea lui N.D. Cocea, devine nume oficial. A colaborat și la „Ancheta”, „Bugeacul”, „Convorbiri literare”, „Curierul”, „Curentul literar”, „Datina”, „Familia”, „Gazeta
SARGEŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289499_a_290828]
-
și prospețimea fremătătoare, atât de caracteristice vocilor imitate. Versurile sunt „revoluționare” doar la modul declarativ, diluat retoric: „Pumnii aceștia butucănoși și tari / care au robotit pentru altul / și palmele astea crăpate și aspre / care-au împins coarne de plug / pe brazdele altuia, / s-au înfrățit / și parcă susțin cerul / și-l mângâie azi”. Ideea structurantă a discursului (doar cu intermitențe și poetic) e contrastul radical, marcat maniheist, între viața de altădată a mulțimilor muncitoare și cea din momentul răsturnărilor postbelice. Până
TORNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290230_a_291559]
-
Iarba fiarelor, București, 1941; Oameni cu joben, București, 1941; Anii de fum, București, 1944; Zile de lagăr, București, 1945; Secolul omului de jos, București, 1946; Complotul..., București, 1947; Desculț, cu ilustrații de Perahim, București, 1948; ed. I-III, București, 1960; Brazdă-ngustă și adâncă, București, 1949; Pentru apărarea culturii, București, 1949; Călătorind prin URSS, București, 1950; Pentru viață, București, 1951; Primii pași, București, 1951; Dulăii, București, 1952; Adu-ți aminte. Scrisoare către un prieten din copilărie, București, 1953; Florile pământului, București
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
un spin/ care n-a luminat în nici o rană”, „mă simt bine în colțuri/ acolo unde uiți mereu să ștergi praful”, „înlăuntru pândea cineva/ speriat de întâlnirea cu mine”, „melcul memoriei/ se gudură și scheaună în cochilie” sau „într-o brazdă aștept/ ghemuit într-un sîmbure”. Singurul martor exterior lucrurilor este Dumnezeu, un Dumnezeu tentat uneori să nu mai ia parte la joc: „S-au terminat vorbele./ S-a umplut ograda cu lucruri/ cerșitoare de sunet./ toate s-au năruit. Nimeni
TALPALARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290042_a_291371]
-
și istoric literar. Este absolvent al Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București (1935). Debutează cu note critice în februarie 1931, la revista studențească „Licăriri”. Articole, alte note critice și recenzii mai tipărește în „Păreri studențești”, „Vremea”, „Seara”, „Brazda literară”, „Răboj”, „Pegas”, „Viața intelectuală”, „Timpul nostru”, „Politica”, „Lumea românească”, „Jurnalul”. La „Adevărul”, „Dimineața”, „Cruciada românismului” (unde e redactor-șef în 1934-1936) și „Acțiunea” (1941-1943) face parte din redacție. După război va lucra la „Jurnalul de dimineață” (1944-1947) și la
TALEX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290039_a_291368]
-
la Satu Mare, lunar, din februarie până în iunie 1921. Director: Dariu Pop. Lipsită de pretenții, subintitulată „Revistă pentru toți”, Ț. de S. intenționează să fie doar „o vetrișoară” pentru cultivarea limbii și a datinilor străbune, adresându-se deopotrivă „aceluia care ară brazda în pământ și aceluia care ară brazda pe hârtie”. Se publică sau se reproduc versuri (I. Radu, V. Săiniceanu, G. Tutoveanu, St. O. Iosif) și proză (A. Davidescu, Dariu Pop), textele aparținând frecvent unor autori modești. Pot fi consemnate câteva
ŢARA DE SUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290064_a_291393]
-
1921. Director: Dariu Pop. Lipsită de pretenții, subintitulată „Revistă pentru toți”, Ț. de S. intenționează să fie doar „o vetrișoară” pentru cultivarea limbii și a datinilor străbune, adresându-se deopotrivă „aceluia care ară brazda în pământ și aceluia care ară brazda pe hârtie”. Se publică sau se reproduc versuri (I. Radu, V. Săiniceanu, G. Tutoveanu, St. O. Iosif) și proză (A. Davidescu, Dariu Pop), textele aparținând frecvent unor autori modești. Pot fi consemnate câteva recenzii la cărți de Liviu Rebreanu (Ion
ŢARA DE SUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290064_a_291393]
-
De altfel, Hasdeu însuși observase că în Baba Novac poporul a contopit mai multe personaje reale și imaginare. În tradiția populară „novaci” sunt numiți la români și primii locuitori, „uriașii”, de la care ar fi rămas nume de munți și toponimul Brazda lui Novac. Tematica ciclului novăcesc în folclorul românesc este deosebită de cea bulgară, sârbă sau croată. Faptele se desfășoară în cadrul familiei patriarhale, bătrânul Novac este personajul cel mai autoritar din familie, fiind caracterizat prin vitejie, prudență și înțelepciune. Eroul principal
NOVACESTII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288493_a_289822]
-
copilăriei lui „Sârghi al lui Maftei Popa al lui Profir Vasile” (Botez). O completare, în registrul unui lirism direct, fără mască, trimițând uneori la Serghei Esenin, aduc stihurile din Scrisori pentru mine, mai ales Copilărie, Iubire, Capușoanele ș.a. Ultimul ciclu, Brazde însângerate, transpune într-o manieră precumpănitor obiectivă, cu inserții epice, experiența războiului (Noi ne-am rugat, Fata dintre linii, Închinare pentru un teterist). Paradoxal, când nu e îndemnat de ambiții mari, îndeosebi în ipostază de prozator, N. izbutește mai mult
NICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288428_a_289757]
-
câtorva numere redacția polemizează cu „Sămănătorul”. Astfel, la rubrica „Revista revistelor”, un articol nesemnat afirmă că „Sămănătorul” „a venit în lumea aceasta cu năzuințe înalte, cu trâmbițări zgomotoase, cu gesturi și cu îmbrânciri ciudate, [...] cu pompoasa făgăduință că va tăia brazdă nouă în țară”, dar „naționalismul umfla, ca drojdia, frazele cronicărești ale iluștrilor sămănători”. După ce sesizează „lipsa cumplită de colaboratori”, articolul atacă dur: „oricât de conștiincioși suntem față de meritele vechilor poeți Vlahuță și Coșbuc, nu putem ascunde faptul că ei nu
PAGINI ALESE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288607_a_289936]
-
tergiversării. Or, nu putem începe viața nouă decât definind aceste tendințe ca trasee periculoase, fără corespondent în Împărăție. Nu putem vorbi de o viață duhovnicească fără să aducem această multiplă ignoranță la tribunalul judecății lui Hristos. Trebuie să tăiem în brazde și ultimul petec de lume semănat cu gândul slavei deșarte; tot ceea ce refuză economia iubirii divine sfârșește în gheena nerecunoștinței. Implacabila denunțare a deșertăciunii nu-și are temeiul într-un pesimism umoral, umbrit de accidentele unei biografii sau impus de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
printre buze. Aidoma unor cosași matinali care, mergînd încet unul lîngă altul, își înfig coasele în otava jilavă a unor pajiști mlăștinoase, acești monștri înotau cu un zgomot straniu, ca fîșîitul ierbii tăiate, lăsînd în urma lor, pe marea gălbuie, nesfîrșite brazde albastre. Dar ele aminteau de niște cosași numai prin zgomotul pe care-l făceau cînd despicau „britul“. Văzute din vîrful catargului, mai ales cînd se opreau și rămîneau locului o clipă, siluetele lor negre și mătăhăloase aduceau mai degrabă cu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
a ajuns, să zicem, la nouăzeci și trei de leghe și-un sfert depărtare de ținta propusă? Rezultă din cele de mai sus că vînătoare de balene ridică numeroase probleme delicate și dificile. Corabia luneca repede, lăsînd în urma ei o brazdă adîncă, aidoma celei pe care-ar despica-o într-un cîmp o ghiulea de tun, trasă aiurea. Ă Pe legea mea, exclamă Stubb, viteza asta ți se urcă de pe punte în picioare și-ți zguduie inima. Vasul ăsta și cu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
etc. ȘCOTA - manevră legată la colțul inferior al unei vele cu scopul de a o întinde într-o poziție favorabilă față de direcția vîtului. SFILAȚĂ - element constitutiv al șuvițelor parîmelor vegetale, format din mai multe fibre răsucite împreună spre dreapta. SILAJ - brazdă despicată, de un vapor etc. SPIRAI - luminator constituit pe puntea neadăpostită a unei nave. STRAI - manevră îparîmă) fixă ce întărește arborii spre prova și spre pupa. STRAPAZANE îsau furcheți) - suporturi metalice în care se sprijină ramele unei ambarcațiuni. TACHET - piesă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]