1,259 matches
-
plimbare pe faleză, Kristine a văzut marea și avionul. În mod normal, ar fi trebuit să fie calmă, cu reflexele amorțite, ca atunci când asculta romanțe și vorbea cu Trüdchen despre croieli. Totuși ceva o nemulțumea. Își aranjă părul răsfirat de briza mării. Se scărpină la brațul stâng. Nimic n-o ajuta să scape de această stare neplăcută. Fixă din nou peisajul pe care, cu fiecare contemplare, îl observa din ce în ce mai puțin, îl estompa, îi pierdea detaliile, făcându-l să semene cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
aș fi apucat niciodată de făcut așa ceva. Ar trebui să-i spun toată povestea idiotului care scrie catalogul. Pentru Dumnezeu, nu! Janey păli, în ciuda pudrei de pe față. Avea o față drăguță foc, rotunjoară, de secol optsprezece, cu obraji bucălați și brize în formă de arc al lui Cupidon. Avea părul blond și pufos și pielea asemenea catifelei albe și scumpe purtate până devine puful cel mai moale. Întotdeauna mi-o imaginam într-un portret în ramă aurită, lungită pe un șezlong
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
păpurișul. Se opri în mijlocul mlaștini și ridică padela. Picuratul apei ce se prelingea era tot ce se putea auzi în dimineața liniștită. Ambarcațiunea își pierdu elanul și se opri. Papagalii de abia de se mai auzeau, ca un zvon îndepărtat; briza, foarte blândă, aducea un parfum verde-închis, de selvă virgină, dar nici un singur zgomot, nici o voce omenească, nici un huruit de mașină, nici cântece, nici râsete... Nimic. Lumea era învăluită în liniște și în tăcere. Într-o tăcere deplină. Și asta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
lumânarea și adormi. Afară, broaștele începuseră o simfonie monotonă, întreruptă doar de cântecul „bombardierelor“, de chemarea la împerechere a unei bătrâne curci și de mârâitul, îndepărtat, al unui tânăr jaguar. În aer plutea miros de frică. Nu era adus de briză, în dimineața liniștită nu se simțea nici o adiere. Era acolo, dens, inconfundabil și pătrunzător, șerpuind la firul ierbii, prinzându-se de trunchiurile copacilor, de liane și de hățișuri. Era o miasmă acră, agresivă, inconfundabilă, amestec de duhoare de țap și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
rămase câteva clipe să privească liniștea lagunei și se amuză să studieze strădaniile unei furnici isula de a găsi o cale să traverseze un firicel de apă. Până la urmă, insecta se cățără pe un fir subțire de iarbă pe care briza îl apleca peste cursul minuscul și se lăsă să cadă de cealaltă parte. Își continuă drumul: neobosita ei explorare în căutare de hrană. — Și la întoarcere...? o întrebă el cu voce joasă. Cum o să te descurci dacă vântul nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Roxana-Maria Cărăbuș Este o zi din luna lui cuptor. Mândrul și biruitorul soare mușcă pământul cu sulițe arzătoare. Câmpia respiră greu prin scoarța uscată și crăpată. Lacul auriu imens de grâu a încremenit în așteptarea unei brize, dar nicio adiere nu-i răcorește spicele. Până și viețuitoarele au amuțit în adăposturile lor neștiute. Pământul seamănă cu un tablou în flăcări. Sus, în ceruri, se luptă cu căldura puternică doar câțiva nori, însă fără izbândă. Este cea mai
Tablou în flăcări. In: ANTOLOGIE:poezie by Roxana-Maria Cărăbuş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_667]
-
Auzit, de data aceasta. Se afla în pat, cu cearceaful strâns sub el, gol pușcă. Noptiera susținea veioza abia aprinsă, numai că lumina ei putea fi caracterizată prin celebra expresie frecție la picior de lemn. Ziuă. Soare dogoritor deasupra capului. Briza mării îi răvășește firele de păr, iar zgomotul valurilor îi gâdilă suprinzător de neplăcut auzul. Foșnete în spate. Știi cât de mult te iubesc? Când reuși să se întoarcă, văzu cu ochii holbați un cactus uriaș care întinsese brațele pentru
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
regiunea era Împodobită cu flori pentru că În anul 1948 Sfintele Paști cădeau chiar la Începutul lunii mai. Livezile de pe defileu și de pe coastele ferite de curenți erau În floare. Pădurile erau Înverzite, acel verde crud și strălucitor al reînvierii naturii. Briza de munte aducea parfum de cetină Întinerită, iar peste lunci păsări de tot felul se Întreceau În triluri și fluierături. În acel an Floriile Își meritau numele, primăvara coborâse raiul pe pământ. Numai că, imediat după Florii, a căzut o
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
club privat, e de o eleganță desăvârșită, iar oficialitățile par mai puțin formale, mai vesele și binedispuse decât orice fel de politicieni pe care i-am văzut vreodată. Față de recepțiile la care participasem În românia, se simte un fel de briză În aer. De fapt, mă aștept ca În fiecare clipă oamenii Ăștia să-și smulgă costumele și să se apuce de jucat golf. Din motive greu de Înțeles, nu o fac totuși. În mod halucinant, mi se pare că Îl
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
implacabilă. Întotdeauna Învinge, iar eu Îl las, pentru că știu că are nevoie de asta. intrăm În restaurant și ne alegem o masă cu vedere la fluviul Saint-laurent. la ora aceasta cheiul e plin de turiști care se răsfață cu mult-așteptata briză de primăvară. Suntem la mijlo- cul lui mai și primăvara abia Începe. De Paște am fost la biserică În palton și cu căciula de blană pe urechi. De pe chei răzbat prin geamurile deschise ale restaurantului crâmpeie de muzică franțuzească de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
club privat, e de o eleganță desăvârșită, iar oficialitățile par mai puțin formale, mai vesele și binedispuse decât orice fel de politicieni pe care i-am văzut vreodată. Față de recepțiile la care participasem în românia, se simte un fel de briză în aer. De fapt, mă aștept ca în fiecare clipă oamenii ăștia să-și smulgă costumele și să se apuce de jucat golf. Din motive greu de înțeles, nu o fac totuși. În mod halucinant, mi se pare că îl
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
implacabilă. Întotdeauna învinge, iar eu îl las, pentru că știu că are nevoie de asta. Intrăm în restaurant și ne alegem o masă cu vedere la fluviul Saint-laurent. La ora aceasta cheiul e plin de turiști care se răsfață cu mult-așteptata briză de primăvară. Suntem la mijlocul lui mai și primăvara abia începe. De Paște am fost la biserică în palton și cu căciula de blană pe urechi. De pe chei răzbat prin geamurile deschise ale restaurantului crâmpeie de muzică franțuzească de acordeon. — Și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
rudimentarul, dar, deosebit de eficientul mijloc de călătorit prin acele locuri, lotca, a lunecat, ușor, spre luciul și Întinderea nesfârșită a apei, cărăbănind punga În care, capturatul, nu se mai zbătea demult. Prostovolul, Încărcat, Îl urma, asemeni unui fulg, mângâiat de briză. Bătrânul lotcan opri. Abandonă, dând hrană, peștilor, captura din prostovol. Revenind În desișuri, ușor - ușor, s-a făcut nevăzut, către punctul cunoscut, de istoricii localnici, pe cale de dispariție, din Deltă, purtând denumirea de Cotul Bâtlanului Aripat. Sărut mâna Cocuz Cocuz
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ani înainte să o fi cunoscut. Poate ar fi trebuit să- mi cumpăr o havana. Aici noaptea se lasă repede. Mai sunt câteva ore până la miezul nopții. Stațiunea e plină de turiști, plimbându-se pe plajă sau pe străduțele orășelului. Briză aduce, când și când, frânturi de muzică de la terasele pe care mici orchestre se întrec în a atrage clienții. Mai ales trompetele își aruncă țipetele în noapte. Tărâțată...ta...ta... Cu ea nu am venit pe aici. Nu am avut
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
Stai că-mi împrăștii hârtiile! - Mai ai? - Termin în curând. - Hai la Miles Canyon - O fi rece... - Ne îmbrăcam mai gros. E soare încă. Nu stăm mult. - OK, măi dă-mi o oră. Am pus hainele sub băncuța, aranjate frumos. Briză nu e rece, dar îmi înfioară pielea. E cald, aici e cald mereu, chiar și noaptea. Klick <maria>: bună, victor <victor37>: bună, maria <maria>: nu mi- ai mai scris <victor37>: nu știam că te interesează <maria>: întotdeauna mă interesează. Mai
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
că nu are greutate, că picioarele se deplasează lin pe o cale mătăsoasă, ca într-un vis frumos de copil. Brațele i se mișcau la fel de lin, asemenea frunzelor ce se avântă în zbor rotit deasupra valurilor puse în mișcare de briza serii, făcându-l să simtă o plăcută stare de imponderabilitate. Curând, însă, a simțit că mersul devine din ce în ce mai greoi, ca și respirația, iar intensitatea luminii scade treptat, după fiecare pas. Privind în jos, văzu că picioarele calcă pe lespezi de
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
moare, se transformă în niște gândaci. - E discutabil, înlătură spectrul politicos ipoteza. Însă nu această chestiune pe care ați ridicat-o a fost așezată sub contro- 156 DANIEL BĂNULESCU Dinspre restaurantul Berlin și hăt departe dinspre Cișmigiu se pornise o briză, cu gîfîitură uscată, ce zvânta dintr-o singură suflare spumele de pe haine și încrusta pe vitrine dâre de sare, mai ceva decât florile de gheață cât degetarul de groase, răsărite pe geamuri, pe la Crăciun. La etajul doi al inconfundabilului bloc
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și o corvoadă. Un fel de datorie de a răsplăti ceva ce îți este dat mai mult decât altora. Promiscuitatea universului deschis, zbaterea când furtunoasă, când molcomă, dar tenace a apei, murmurul sau strigătul permanent al valurilor, adierea blândă a brizei sau tumultul aspru al vânturilor ce se întretaie încrucișat pe faleză< toate acestea te urmăresc, te bântuie, te constrâng. O întorsătură oarecum neașteptată, în drumul vieții, dar mai curând o formă de revoltă în fața destinului, care nu se vedea mai
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
partidă de fotbal: - Cum este apa? - Excelentă! Prin apă toți înțelegeau marea care le stătea în minte de când erau mici, obsesia lor și din păcate de multe ori sfârșitul< marea își lua tributul în fiecare an. Atmosfera încă era apăsătoare, briza nu avea de gând să înceapă, curând însă seara își intrase în drepturi. Începuse să se mai răcorească, asfaltul păstra încă fierbințeala acumulată în timpul zilei. Dintre bătrâni doar Marinică agitat, bântuia nesigur pe stradă, nervos că nu are partener la
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Nu au alt prosop, îl prinde în brațe și se acoperă. A luat rochia cu figuri pastelate care îi înfășoară ca într-o plapumă fierbinte. Fulgii de lumină țâșnesc și plutesc în jurul lor într-un dans ipotetic. Stau îmbrățișați cu briza călduță alergând peste ei din ce în ce mai înverșunată, cu gândurile răscolite de altele mai de actualitate. - Mai tremuri, iubitule. E frigul, e gerul!? Îl strânge mai tare să-l încălzească, el se lipește până face un tot comun
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
le răvășește și le stârpește fără urmă? Veșnicia nu se compune din sufluri de viață. Prestigiul ei funebru înăbușă avânturile și reduce realitatea la starea de absență. Peste valurile de neant ce cuprind în voie firea, numai dorințele adie o briză de existență. În toate religiile, partea privitoare la durere este singura rodnică pentru o reflexie dezinteresată. Restul e pură legislație sau metafizică de ocazie. În plictiseală, timpul înlocuiește sângele. Fără ea n-am ști cum curg clipele și nici că
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
În ritmul interior al elementelor naturii”. Iar Perpessicius vedea În Zodiac un „al doilea moment al suitei panteiste”, urmînd celui ilustrat, după părerea sa, de Brățara nopților, și evidenția, la rîndul său, un „elan cosmic, arborescență imagistă și pînă și briza, cînd expansivă și cînd potolită, a imnurilor de expresie umanitară din poemele «firelor de iarbă» ale lui Walt Whitman”. SÎnt caracterizări valabile În esență, care comportă, totuși, credem, unele nuanțări. Dincolo de notele generale, surprinse În genere cu justețe de critica
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
utile, cum Învață să tragă cu praștia, să facă vaporașe de hartie pot Învăța și deprinderi de muncă intelectuală. Trebuie doar să le creăm condițiile favorabile, ca Într-o seră, (va amintiti metaforă?!) dar lăsând un grad de libertate, „o briză de aer proaspăt”... Insist Îndeosebi pe folosirea fiselor de muncă independența deoarece cu prilejul schimburilor de experiență,al activităților din cadru comisiilor metodice ori a cercurilor pedagogice am constatat că acestea devin mijloace care risipesc timpul școlar de Învățare iar
Idei pentru învăţământul simultan by Creţu Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/1212_a_1922]
-
și forței de muncă pe teritoriul celor trei țări. BIOSFERĂ învelișul de viață al Pământului; totalitatea viețuitoarelor (plante, animale, oameni) care trăiesc pe planeta noastră. BOREAL zonă sau punct situat spre Polul Nord; emisfera boreală - cea situată la nord de Ecuator. BRIZĂ vânt cu caracter local, care ia naștere în stratele inferioare ale troposferei; 20 după locul în care se formează, pot fi: marine, montane, de pădure ș.a.. BRUMĂ fenomen hidrometeorologic ce constă în depunerea pe suprafața solului sau a obiectelor de pe
GEOGRAFIA … PE ÎNŢELESUL TUTUROR (minidicţionar de termeni geografici uzuali) by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Science/1180_a_1955]
-
grija pentru țară". Plin de Ciudă pentru prea puținele sentimente (după ce dăduse O viziune a sentimentelor), semnatarul Elegiilor era, funciar, un luptător: un gladiator tandru, un strălucit cap de serie în sincronism cu poetica europeană. MARIN SORESCU: PRIVILEGIUL SPIRITULUI O briză de tinerețe fără bătrânețe suflă peste paginile celui care într-o confesiune (Încoronare) clama încrezător: "Sunt împăratul lumii: am douăzeci de ani..." Nimeni nu întrevedea în liniștitul, aproape timidul student în Litere la Iași (care în 1959 publica în Iașul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]