2,383 matches
-
zgâia încîntat la panourile albe cu ornamentații de aur care îmbrăcau pereții. Fără să-și dea seama, devenise sfios, încerca să nu atingă obiectele. Puse degetul pe un fotoliu Ludovic al XIV-lea îmbrăcat într-o tapiserie gobelin. Maimuțe delicate, brodate în nuanțe de brun și ocru, își făceau de cap într-un decor paradisiac. ― Stăteau pe ăsta? ― Așa-mi închipui. ― Ce de maimuțe! Și pe scaune, și pe covor... Să stai pe maimuțe! Erau țicniți, nu? Inginerul zâmbi. ― E o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Raul Ionescu, obosit, râdea nervos sprijinit de zid. Era o încăpere uluitoare, neașteptată, o adevărată surpriză pentru cel mai blazat dintre privitori, avertizat și pregătit cumva de celelalte săli ale muzeului. Pe pereții tapetați cu brocart greu, albastru-electric, păsări uriașe brodate în aur, argint și purpură păreau să fi țâșnit chiar atunci de pe dalele albe, luîndu-și zborul înspăimîntate. Senzația era accentuată de poziția diferită a aripilor și a girurilor lungi răsucite cu eleganță. În ziduri se aflau șase nișe nu prea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
sfâșiat cu degete grosolane o țesătură scumpă, diafană, ar fi smuls brutal filele unei cărți de povești. Căci ce era tot ce vedea în jurul lui - și își plimbă privirea mohorâtă prin încăpere ― dacă nu o poveste pe care bătrâna o broda cu migală de ani de zile, probabil de-o viață? Panglica roșie a motanului, tortul de șocolată cu ghinde moi de fistic, perlele puse la rochia neagră în cinstea lui Mirciulică, basmele spuse la gura sobei, divertismentele cu Interpolul râzând
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
orice încălcare stârnind scandaluri uriașe. Chiar și o privire superficială îi putea distinge imediat pe proprietari. Valerica Scurtu avea un aragaz strălucitor, oalele erau roșii cu buline albe, în colțul șervețelelor care atârnau pe un cuier, apretate și călcate, fuseseră brodate autografe îmbietoare: "Poftă bună ursuleț!" (cine o fi ursulețul? se întrebă maiorul) sau "Gospodina bună ține casa lună". Sanitas-ul de dinainte de război, destul de bine întreținut, aparținea probabil Melaniei Lupu, iar reșoul electric cu cablul ferfeniță, sculptorului. Grigore Popa preferase rafturilor
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Celulele nu evoluează, probabil. Orice gâscă de 17 ani e mai șmecheră decât Melania. Gîndiți-vă la preocupările ei! Femeie peste 60 de ani care-și așază ghetele la geam de Sf. Niculae și tot ea vâră înăuntru bomboane, mătase pentru brodat și alte prostii... ― Hm, exact asta m-a pus pe gânduri, surâse Cristescu. Ceea ce dumneavoastră considerați imbecilitate sânt poate simple refulări, excrescențe ale unei existențe neînsemnate în contradicție dramatică cu temperamentul, cu vocația Melaniei Lupu. Caută cu tot dinadinsul neobișnuitul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pierdute o ajutase de nenumărate ori În trecut să facă față pierderilor din viașa sa. Acestea fiind zise, bunica Shushan și-a luat andrelele și s-a așezat. Primele scule ale unei pături azurii de copil pe marginea căreia erau brodate inițialele A.K. atârnau de andrelele. Pentru o clipă s-a așternut tăcerea, iar toată lumea din Încăpere i-a urmărit mâinile mânuind cu grație andrelele. Împletitul bunicii Shushan avea asupra familiei efectul unei terapii de grup. Ritmul sigur și egal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
trebuia să-ți iei cardiganul, de preferință Împletit de mână. Acest lucru Îl știa În parte din copilărie, căci Își petrecuse primii ani Învelită În păturile pufoase pe care bunică-sa le Împletise pentru ea și care aveau inițialele ei brodate la capete. A te culca fără să-ți acoperi trupul cu ceva era pur și simplu de neconceput, iar a ieși afară, În stradă, fără un cardigan era o greșeală imensă. Așa cum o casă avea nevoie de un acoperiș deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Împlinească optzeci de ani. Se născuse În ziua de Crăciun, dată care le permisese odinioară celor cinci fete și unicului ei fiu, atunci cînd, Înapoindu-se de la liturghia de la miezul nopții, intonau În bucătărie: „s-a născut pruncul divin“, să brodeze alte cuvinte și să Încheie: „s-a născut drăguța noastră mamă!“, care drăguță mamă Îi spusese la telefon că nu voia să fie organizată nici o sărbătorire a celor optzeci de ani ai ei: „Nu-mi place să mi se reamintească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
oferit un mare dineu. Tocmai ți-am spus: „Să mergem mai departe!“. — CÎnd Tina, care Își schimbase rochia... Zscharnack În spatele meu Își pierde răbdarea și recită În locul meu: „Și-a făcut apariția Într-o rochie de seară din dantelă cenușie brodată cu fir de argint, o rochie care făcea din ea eroina basmului ce avea să fie Într-o bună zi viața voastră comună... Apoi?“. Patru ani de logodnă! CÎt timp ținuse călătoria lui Magellan În jurul lumii? CÎt timp durase expediția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
bine. O aleg pe Raia, suspină din greu Porfiri. § Porfiri îi îndepărtă metodic mâinile de pe fața sa. Patul umplea camera, încât oricine intra acolo era practic forțat să se așezi pe el imediat. La capătul patului se afla un paravan, brodat cu pelicani zburând, peste care era aruncat un chimonou de mătase. ă Nu vă sunt pe plac? Pielea ei goală îl stingherea, iar părul ei blond îi părea spălăcit. ă Nu ești rusoaică? ă Sunt finlandeză. Îmi pare rău. ă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
sub ele. Ținea ochii deschiși, însă nu lăsa nicio impresie că ar vedea pe cineva din cameră, fiind, în schimb, fixați pe un punct dincolo de tavan. Încăperea mică era plină de călugări, cu toții în picioare. Unii erau îmbrăcați în robe brodate cu pasaje biblice. Fiecare recita din scripturi, murmurele lor blânde coborându-se asupra celui pe moarte, asemeni unui ultim botez cu vorbe înaintea morții. ă Are momente de luciditate remarcabilă și perioade lungi când pare pierdut, explică Fratele Innochentie șoptind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
citească șoptit diferite rânduri, așa cum apăreau pe stativ, și acolo unde găseau trei sau patru cuvinte consecutive care puteau constitui un fragment de frază, să le dicteze altor patru școlari... (J. Swift, Gulliver’s Travels, III, 5) Cred că, tot brodând pe marginea visului său, Belbo se Întorcea Încă o dată la gândul ocaziei pierdute și la legământul lui de renunțare, din cauza faptului că nu știuse să prindă - dacă existase vreodată - Momentul. Planul căpăta contur pentru că el se resemnase să-și construiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
În jurul micii frunți bombate și Încăpățânate se unduie un uraeus de aur cu ochii de smarald, țintindu-ți creștetul cu săgeata triplă a limbii de rubin. Oh, tunica ta de voal negru cu reflexe de argint, strânsă Într-o eșarfă brodată cu iriși funești, din perle negre. Pubisul proeminent ți-e ras complet ca să ai, În ochii iubiților tăi, nuditatea unei statui! Vârful sfârcurilor tale atinse dinainte suav cu penelul de sclava ta din Malabar, muiat În același carmin ce-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de Marienbad, Suprem Patriarh al Ohranei Invizibile, Suprem Patriarh in partibus al Fortăreței din Alamuth...“ Și, bineînțeles, patriarh al Ohranei Invizibile era Salon, tot cenușiu la față, dar fără mantaua lui de lucru, ci strălucind acum Într-o tunică galbenă brodată cu roșu. Îl urma Pierre, psihopompul de la Eglise Luciferienne, care Însă purta pe piept, În loc de Lâna de Aur, un pumnal cu o teacă aurită. Iar În timpul acesta, Bramanti continua: „Sublim Hierogam al Nupțiilor Alchimice, Sublim Psihopomp Rhodostaurotic, Sublim Referendar al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Wakefield Îi place rîsul ei, e muzical și abrupt, cunoscător, deloc copilăresc. Prînzul cu barosanii Companiei are loc În camera elefantului, numită astfel pentru că un elefant african cu trompa În aer domină masa lungă și joasă Înconjurată de perne indiene brodate cu fir de argint. — E adevărat? Întreabă Wakefield ușor uimit. — Desigur, cum e și tigrul bengal, ursul polar și anaconda uriașă. Dacă te Întrebi cum de au ajuns În Typical, unul din tipii ăștia o să-ți toarne Întreaga poveste, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
temîndu-se de Întîlnirea cu Mariana. Bea o Coca și așteaptă inevitabila Îmbrînceală de la ușă. CÎnd aude vocea fostei soții certîndu-se cu agenții de securitate, deschide larg ușa și iat-o, respirația agitată ridicîndu-i iute sînii pe sub ia românească cu flori brodate În roșu și albastru. Nu arată deloc ca vechea Mariană, cea Înnebunită după modă: poartă ochelari cu ramă aurie care o fac să semene cu o profesoară. Și pantofi de bun simț! Îi oferă un loc pe canapea, dar Mariana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ei se învârtiseră în jurul știrilor în exclusivitate și al ofertelor de preluare, gândurile care îi tulburau nopțile de muncă aveau de-a face cu bucătării înmiresmate, cămine primitoare și chiar, recunoștea cu adâncă rușine, un pătuț cu volane și baldachin brodat cu siluetele personajelor lui Beatrix Potter. Aceste informații compromițătoare le ascunsese tuturor, mai ales lui Stevie, adjuncta ei. Stevie Grey, redactorul de știri al ziarului, o femeie la cincizeci de ani, era tot atât de interesată de copii cât ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pini albe sau ca șofranul, lucind pe coline. Mai potolit oceanul mângâie locul sorin. Largul priește nălucilor line. Cu crestele-n arc, doar bătrânii palmieri se mai leagănă încă întîrziați în furtuna de ieri. Îmbrăcată în zâmbet și aur Cora brodează subt oleandri, subt alungitele foi. Timpul ce iese din casă, cât de ușor 1-ai putea prinde iar să-1 reții cu un fir de mătasă. Aceasta e pacea. Pacea, în care crește imperiul ceresc printre noi. [1938] * ALEAN lui Bazil
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Îndesat pentru lipsa de emoție de la prima ieșire Împreună. Îl scot pe Tom la o plimbare și mă opresc În fața unuia din cele mai trendy și mai scumpe magazine de haine din Primrose Hill. În vitrină e un superb pulover brodat cu mărgele. E moale, din cașmir, mulat, de-a dreptul cel mai frumos și, probabil, cel mai costisitor lucru pe care l-am văzut vreodată. Ce naiba fac? Setată pe pilot automat, mă trezesc că intru, arăt Înspre pulover și, cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
din pricina exageratei sincerități ce o făcuse nesuferită în ochii reginei Teodolinda. În ciuda vârstei înaintate, se îmbrăca ostentativ de elegant. Pe cap avea un văl prețios, prins în părul încă blond cu agrafe de fildeș. Partea din față a cămășii era brodată cu fir de aur. Din cordonul gravat cu argint atârnau funde colorate de mătase, având fiecare la capăt câte o amuletă. Fusta, o bucată lungă de pânză cu care femeile longobarde își înfășoară de mai multe ori șoldurile, era din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mândru de faptul că în curte se măturase bine, zidurile erau proaspăt văruite, iar porțile și obloanele, unse. Mi-au dat lacrimile privind banca de piatră de lângă puț; în locul acela de sub rodiu obișnuia să stea maică-mea când cosea și broda. Taică-meu a apărut în ușa casei, sprijinindu-se în toiag. S-a uitat la mine îndelung, iar eu, fâstâcit, am îngenuncheat în fața lui și i-am spus: - Tată, iată-mă acasă ca să-ți cer iertare. Ca și cum n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
îl lăsaseră complet dezbrăcat, doar un inel cu piatră neagră nu ieșea de pe degetul cel mic - și oricum era timp și pentru el. Apoi luând la căutat buzunarele ascunse, găsiseră o punguță cu doi-trei galbeni, o batistă de mătase galbenă brodată cu fir roșu, subțire, pe care se vedea clar blazonul Drăculeștilor, iar în colțul ei era legat un sigiliu domnesc. Speriați și mai ales pățiți își dăduseră imediat seama că n-au scăpare. Lui Vlad Dracul i se dusese vestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de privirea lui de om sfâșiat. De fapt, Zogru era fericit, o privea cu tot sufletul și voia să n-o uite. Și așa și-a adus-o aminte multă vreme, în rochia verde, legată pe sub sâni cu o eșarfă brodată cu flori mici, cărămizii, cu ochii sclipitori, rotunzi și lipiți de creierul lui. Și poate că n-ar fi ținut minte toate amănuntele, dacă n-ar fi alergat într-un suflet la popa Tătaru, tocmai pe la Podul Belicului, și n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
prindă Și să-l arunce-ntr-un basm Fără sfârșit! Îngerul păcii Pe cerul arămiu De aur cuprins Se așterne în zare Un înger ca în vis. Cu rochia de aur Vine gânditor, Pe norul cel de vată Cu rochia brodată În aur și mătase, Cu părul de cenușă Pe umeri albi desprins, Un înger dintr-o mie, Se îndreaptă înspre apus, Pierind în pustie. Soarele și luna Pe cerul negru fumegând Răsare-n depărtare O crăiasă ca un sfântă Ca
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
care chiuia și ne ura să avem parte de mulți fii, își amintea Lea. Iacob nu s-a apropiat de mine până când nu s-a făcut liniște afară. Atunci mi-a dat vălul la o parte. Era un văl frumos, brodat cu multe culori și purtat de multe generații de mirese care trăiseră noaptea nunții, o noapte plină de plăcere, de violență, de frică, de încântare sau de dezamăgire. M-a trecut un fior, întrebându-mă cum va vrea soarta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]