1,329 matches
-
a tras apa, refuză să tragă apa pentru că zgomotul îi provoacă dureri de urechi, așa cum lumina soarelui îi provoacă dureri de ochi. Chiar și să mănânce refuză, și numai foarte rar îmi cere să îi pregătesc budincă de griș cu bucățele de ciocolată, budinca pe care o iubea atât de mult în copilărie, iar mama lui, care ezita să îl răsfețe prea tare, se învoia să i-o pregătească numai atunci când era cu adevărat bolnav. Fără îndoială, acestea sunt puținele noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în dinți, și se pare că se descurcă mult mai bine în lipsa mea. Ai venit prea repede, mami, îți pregătim o surpriză, se pisicește Noga încântată, în timp ce eu mă apropii de el și privesc în tigaie, se arde ceva, Udi, bucățele mici de usturoi se plimbă printre peștișori de ceapă deja rumeniți, de câte ori am încercat să îi explic, numai când ceapa este deja aurie, poți adăuga usturoiul zdrobit, dar nu vrea să înțeleagă, crede că încăpățânarea lui va învinge, iar legumele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îi explic, numai când ceapa este deja aurie, poți adăuga usturoiul zdrobit, dar nu vrea să înțeleagă, crede că încăpățânarea lui va învinge, iar legumele i se vor supune, așa cum am făcut eu, cum a făcut Noga, și când văd bucățelele înnegrite, mă umplu de furie, nimic nu învață, amestecă în tigaia care arde, în poziția lui de cocostârc și în loc să își ceară scuze pentru faptul că greșise o ia la rost pe Noga, întotdeauna aruncă vina pe alții. Ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dejun, hainele lor emană miros de omletă uleioasă și salată cu lămâie, în coșuleț mai găsesc o ultimă franzeluță, pe care o fur imediat, o pun în secret pe o farfurie rămasă încă pe masă, printre resturi de salată și bucățele mărunte de omletă, o îndes repede în gură, nici măcar nu mă interesează ale cui sunt resturile acelea, ca și când toți cei de aici ar fi copiii mei, și iat-o pe Hani zâmbindu-mi confuză, chiar mult mai jenată decât mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să te urăsc pe tine înseamnă să îmi urăsc viața, să o urăsc pe Noga, să mă urăsc pe mine, dar cu toții suntem uniți prin legături ce nu pot fi desfăcute, ne ataci cu foarfeci ascuțite, ne sfârteci viețile în bucățele pe care le arunci apoi ca pe niște mădulare sfâșiate în urma unui accident, până ce nu se mai poate ști care cui aparține, atât mi-a mai rămas aici, în patul bolii tale, trag perna cu furie, îmi înfig în ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
deja este complet dezbrăcat, stă în genunchi în fața mea, cu picioarele scurte ca de pitic, și mă trage lângă el, eu sunt scuturată de valuri puternice dinaintea mădularului său cald, imediat se va sparge, se va împrăștia în mii de bucățele, exact ca termometrul uriaș al tatei, cum se făcuse țăndări la picioarele mele în ziua nunții noastre, îl aud strigând, cu răsuflarea tăiată, nu fugi de mine, Naama, simt că fugi, iar eu spun, sunt aici cu tine, el îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
popularul Băsescu să vrea avioane scumpe ! Țara arde și baba (pardon!, Băsescu) se piaptănă. Mi se pare că nu reacționăm corect (mai ales guvernanții) la calamitatea începutului de secol și mileniu în care recolta autohtonă e compromisă, zootehnia cade pe bucățele multe și mici, viața socială se dezintegrează din cauza unei generații cu nota 10 la școală, dar cunoștințe de 5 și poftă de muncă de 3 (mare zăpăceală!...). Și când exodul românilor e provocat (și) de politicile de sus... M-am
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
parcă una-două zbârrr! pe-o dugheană. Cu o mișcare delicată, de domn, Barzovie răsturnă puiul în sos, făcând apoi o incizie tremurătoare în abdomenul ciudat de plin al tradiționalei păsări. Minune mare! Din abdomen prinseră a se revărsa în sos bucățele de carne de porc, de vită, de curcă, spre profunda satisfacție a invitaților și a unui numeros public de câini care hămăia prin apropiere. — Dar din ce faceți bujbeiul? - întrebă Barzovie-Vodă cu gura plină. — Din batal! - răspunse Huruzuma. Episodul 17
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Rușinată, femeia lăsă capul în piept și se șterse. într-adevăr, mândria tinereții ei, bărbia împinsă voluntar înainte, acum, cu cât înainta în vârstă, îi pricinuia o grămadă de necazuri. Mai ales când mânca, firicele mici de unsoare sau sos, bucățele minuscule de morcovi, foițe de pătrunjel îi rămâneau făr-a prinde chiar de veste în curba pronunțată a bărbiei, atrăgând observațiile mânioase ale soțului, om foarte pedant. Mai în dreapta Drăguțeștilor, aproape de Vodă, ședea vel-logofătul Samoilă, marele strateg al acelor timpuri, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
auzise. Apoi mi-a zâmbit. — Te rog frumos să mă scuzi, mi-a spus, și a coborât scările. L-am urmărit cum pleca, sorbind din Pimms, care până acum se încălzise, iar gheața se topise. Numai de nu ar pune bucățele de castravete în el; nu știam niciodată ce să fac cu ele după ce băutura se termina. Cel puțin faptul că eram la bordul unei ambarcațiuni rezolva pentru moment problema. Am aruncat resturile în apă și m-am dus în salon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
În palmă și le-am băgat pe toate În gură. Nu erau decît vreo douăzeci. Pe cînd am ajuns la jumătatea celui de-al doilea pahar de saké a Început să-mi curgă nasul tam-nesam. Mi-am cumpărat apoi cîteva bucățele de carne de balenă fiartă pe care le-am găsit Într-un săculeț triunghiular. Băutura a Început să-și facă efectul de la frunte, coborînd Încet-Încet și mai jos, scoțind niște sunete ciudate asemănătoare pașilor de pisică pe un acoperiș de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
poate nu erau trei, ci numai doi. Nu m-am amestecat. Am redus mult viteza și, cu toate acestea, mașina tremură cu putere, de parcă ar fi fost supusă unui test de rezistență; zdrăngănea de parcă era gata-gata să se desfacă În bucățele În orice clipă. Dacă intram Într-un șanț sau se defecta din cauza vreunei pietre ce-i pătrundea În măruntaie, eram pierdut. M-am trezit drept În față cu un crîng de sălcii pe o ridicătură de teren. Exact cum prevăzusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
zidul de beton... Nu fi dezamăgit... Nu exista Încă nici o dovadă că nu-i și ea complice... Deodată, fără absolut nici un motiv, urechile Îmi fură străpunse de strigătele neputincioase ale fetelor din albia rîului, iar din halcile de carne, tăiate bucățele, se prelingea un lichid negru, asemănător cu o lună mică Învăluită În ceață... Trecînd prin fața bibliotecii, lăsă haina pe un colț de masă și-mi Întinse ziarul. Se așeză pe același scaun ca și aseară, oarecum Într-o poziție diferită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
dintre bibliotecă și perdeaua lămîiatică Îi pica acum la nivelul urechii drepte, fragilă ca un vas de porțelan cu care trebuie să umbli foarte atent. Unii bărbați probabil ar fi tentați s-o protejeze, alții poate s-o sfărîme În bucățele. Oare soțul ei din ce categorie făcea parte? — Poftim ziarul. Era un buletin sportiv Împăturit o dată orizontal și apoi În patru pliuri verticale. Se observa clar pe el o pată veche, dar nu de dimensiunea unei cutii de chibrituri. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ți se păreau baloturi de mătase scămoșată se risipeau În fugă de la nord-vest spre sud-est. Soarele se Înclină spre dreapta și toate umbrele cădeau exact perpendicular pe drum. Norii navigau cu toată viteza pe cer. Pe pămînt Îți atrăgeau atenția bucățelele de hîrtie luate de vînt. Nu-ți venea să crezi că poate exista atîta mizerie pe drum. Nu că te așteptai să vezi străzile curate, dar oricum, era pentru prima dară cînd vedeam atîta gunoi jucîndu-și rolul pe scenă. Unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
dar cred că nu numai din cauza căldurii, ci și a mirosului de scrobeală și țesături proaspăt vopsite amestecat cu parfum. În stînga erau etalate mostre, reviste de modă și Îmbrăcăminte confecționată la comandă. Alături de ele, cutii din sticlă cu nasturi, bucățele de blană și podoabe. În dreapta, o masă rotundă de culoarea marmorei sprijinită pe picioare metalice subțiri, Între două fotolii de culoarea fildeșului. Și mai exista și o canapea. Pereții și tavanul aveau aceeași culoare ca și draperia care mă despărțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ten pămîntiu și o bărbie proeminentă, Îmbrăcată Într-o rochie lungă, largă, de un roșu aprins și cu bordură bleumarin. Cu excepția părului lung, nimic altceva nu aducea cu fata din fotografie. E și greu să reconstitui o femeie numai din bucățele. Lăsînd la o parte nasul puțin cîrn, toate celelalte trăsături - buzele groase și Încăpățînate, urmele de coșuri de pe ambii obraji, pungile de sub ochi, umflate de parcă puteai stoarce puroi din ele - erau prea vulgare pentru o fotografie de model. Dacă faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cele Întîmplate, realizam că singurul lucru palpabil era coapsa albă și despuiată de sub tejghea... senzația pe care mi-a lăsat-o În palma de care se lipise, parcă... CÎt despre celelalte parțiale fetei, chiar de trebuia să le reconstitui pe bucățele, nu-mi era greu dacă urma să le caut dincolo de perdeaua lămîiatică. Ca o insectă atrasă de-o capcană luminoasă, am luat-o din nou pe stradă, În direcția ferestrei. Nici măcar nu m-a mirat faptul că n-aveam nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
din fiecare noapte și pe care doar Întunericul și luminile de neon o puteau adăposti. Dacă Întunericul este indispensabil ritualurilor, atunci urma să fie o lume a unei nopți perpetue... S-a alăturat probabil valsului neîntrerupt, fără nici o legătură cu bucățelele de hîrtie purtate pe aripile vîntului, cu tristețea și oboseala ce urmează, firesc, după orice distracție. EL ar fi stat atunci, acolo, cîntărind și punînd față-n față visurile neîmplinite și ceea ce pierduse... Ce-ar fi urmat să facă? ... Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
două vîrste, care mergea În direcție opusă. Își vîrÎseră gîturile În gulerele paltoanelor ca să se apere de frig și erau puțin cam aduși de spate. Băiețelul Îmbrăcat În uniformă care se afla Între ei le povestea ceva cu multă Însuflețire. Bucățele mici de hîrtie luate de vînt concurau parcă la gura luminată a metroului, care să fie prima. Am luat cina la un restaurant ieftin din fața stației: karQraisu și ouă. Deși ne aflam În toiul iernii, o muscă uriașă verzui-argintie dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ce-am vorbit cu mecanicul de locomotivă, am reușit să-l găsesc... „Mi se rupe mie de buletinul tău! Fugi, bă, de-aici!“... Priveam cu ciudă buletinul. Cred că-l uram. Îmi venea să-l fac mii și mii de bucățele... Mă-ntorc la T.F... „Las’ că merg eu cu tine“... Dar între timp plecase și trenul următor. Nu mai era altul până a doua zi dimineață, la cinci... „Îți promit că mâine te urc eu. Stai și tu prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
fi doar bolovani izolați, dar toate cu aceeași orientare. Acestea erau amestecate cu șisturi hornblendice și alăturate unor straturi cu calcar masiv și granular, ce păreau că sunt separate atent de mâna omului. Se grăbi să disloce cât mai multe bucățele pentru a le așeza grijuliu în pungile din rucsac, în timp ce sumedenie de întrebări se grăbeau să-și găsească răspuns în mintea lui. Era momentul în care, fulgerător, s-a întors în timp și vorbea de la tribună sălii pline cu oameni
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Măi, ar trebui să fiți evrei. Nu pot să vă explic”. S-au amuzat. Vezi ce mi se întâmplă? Un meci nu merge dacă nu fac ceva pentru plăcerea mea. Am primit plăcinte făcute în casă. Am primit prăjituri cu bucățele de ciocolată. Nu știu cum se întâmpla, ei veneau și lăsau câte ceva la picioarele mele. Spuneam și eu „Mulțumesc”. A fost o viață plină, o viață bogată. Cu câteva dezamăgiri pe care oricine le mai are, dar cele mai multe au fost întâmplări fericite
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
din bacșisul mult prea mare pe care ar fi dorit să-l abandoneze unei chelnerițe emoționate. Codruț 2 august 2006 Dragă prietene, Pentru a fi sincer, sunt destul de emoționat în fața acestei ultime „cartoline“ - după cum ne place să numim aceste biete bucățele de hârtie / carton, pe care le-am tot schimbat între noi. Rodul neliniștilor și enervărilor noastre, a ceea ce eu aș putea numi generic le mal d’être în această țară, la care totuși țin atât de mult, pe care o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
Fac semnul crucii cu lumânarea la fiecare colț, apoi îl ating cu buzele. Merg încet toți, cu fața spre biserică, unul după altul. Uit și eu de toate. Nu mai văd nimic, decât zidul zgrunțuros al bisericii. Încerc să culeg bucățele mici de ceară, care-au rămas din neglijență pe zid, parcă pentru a-mi întârzia finalul de drum. Drum de penitență. Spun de zeci de ori în gând: curăță-mă și pe mine, Doamne, așa cum curăț eu bucățica asta de
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]