1,837 matches
-
conduce pe un drum pustiu, din apropierea pieții Smithfield, plin de depozite și clădiri de birouri, vacante. După care dăm colțul, apoi Încă unul, până când ajungem Într-o mică alee. — Așa, spune Lissy, stând sub un felinar stradal și consultând o bucățică de hârtie. E ascuns, pe undeva pe aici. — Dar nu e nici o tăbliță, ceva ? — Nu. Toată ideea e ca nimeni, În afara membrilor, să nu știe unde se află locul. Trebuie să bați la ușa din dreapta și să Întrebi de Alexander
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
străduindu-mă să o spun cu aerul cel mai firesc din lume. Dacă vrei. Ce-ți trebuie ? — Vrei tu să faci asta ? spune Caroline recunoscătoare. Mulțumesc, Emma. Caut o reclamă antică din nu știu ce revistă defunctă. Uite datele... Îmi Întinde o bucățică de hârtie și o iau, străbătută de un val subit de Încântare. În clipa În care se Îndepărtează, ridic telefonul cu un aer sobru și formez numărul lui Connor. — Hei, Connor, spun cu un glas răgușit. Vino până la arhivă. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Scuze. Mă mai Îmbrățișează o dată strâns, după care se ridică. Hai, trebuie neapărat să bei ceva. Ne ducem În balconul mic și Înghesuit, pe care proprietarul ni-l descrisese, când am Închiriat apartamentul, drept „terasă spațioasă“ și ne așezăm pe bucățica cu soare, bând schnappsul pe care Lissy l-a luat anul trecut de la duty free. Fiecare Înghițitură Îmi arde gâtlejul În mod absolut insuportabil, dar cinci secunde mai târziu, Îmi trimite o căldură blândă și calmantă prin tot corpul. — Trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
zice Suze. Nu cred... Dar poate ne luăm un motan și îl botezăm Peter! Da, zic nu prea convinsă. Poate... Oricum, mai bine mă duc și mă pregătesc pentru mâine. A, era să uit, zice Suze, întinzându‑se după o bucățică de hârtie. Vezi că te‑a sunat Luke. Da? spun, încercând să‑mi ascund bucuria. E o surpriză plăcută de fiecare dată când mă sună pentru că, sinceră să fiu, nu o face chiar așa de des. Adică mă sună ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
reducere de 70 la sută? Trebuia să‑mi dau seama că e prea frumos ca să fie... Ia stai așa. Stai... doar o clipă. Oprește alt taxi, din care coboară o fată cu o rochie Miu Miu. Se uită la o bucățică de hârtie, merge repede pe trotuar și dispare după ușa de la numărul 405. O clipă mai târziu, mai apar încă două fete, și le urmăresc dispărând și ele înăuntru. Poate că, până la urmă, chiar e adresa corectă. Deschid ușa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Am întâlnire cu... Rahat, am uitat complet numele celor cu care trebuie să mă văd. Așa, Becky, frumos început. Dovadă de mare profesionalism. — Puteți să... stați puțin? zic și îmi feresc privirea, înroșindu‑mă ca racul. Caut în geantă după bucățica de hârtie cu numele... și uite‑o, am găsit‑o. Judd Westbrook și Kent Garland. Kent? Chiar există numele ăsta? — Sunt Rebecca Bloomwood, spun către maâtre d’, băgându‑mi repede hârtia înapoi în geantă. Am întâlnire cu Judd Westbrook și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
-și scuze pentru maniere. Viața în Yenan e mult mai grea decât la Shanghai, nu-i așa? zice el. Ca un tată, o privește cum mănâncă. Ea dă din cap, continuând să-și îndese mâncarea în gură. El ia o bucățică de carne și îi dă drumul în castronul ei. Apoi remarcă: Consider delicioasă mâncarea în comparație cu ce mâncam în timpul Marșului cel Lung. Am mâncat scoarță de copac, iarbă și șobolani. Ea nu mai mănâncă și îl roagă să-i povestească mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Mao. Zâmbește, arătându-și toți dinții. În prima mea noapte la Shanghai mi-e greu să dorm. Orașul îmi amintește de cum îmi mâncam sufletul din cauza lui Tang Nah și Dan și de cum tânjeam după atenția lui Junli. Nu era nici o bucățică de piele întreagă rămasă pe trupul minții mele. Cât de eroic mă luptasem cu soarta. Tinerețea mea a fost un rug cu ierburi ale pasiunii care miroseau puternic. Nu am uitat niciodată parfumul Shanghaiului. Noaptea e dulce-amară, plină de lacrimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
dar tu de ce plângi? de ce plângi, mamă? * — ...Așadar, ceea ce la Început m-a emoționat și pe urmă m-a amuzat, am Început să o simt ca pe o corvoadă. Mă exaspera și când Îi vedeam scormonindu-și buzunarele după o bucățică de hârtie, după un pix cu mina uscată sau Întorcându-și pe dos bietele poșete Îndelung purtate, ca să găsească ceva pe care să noteze numărul de telefon, ca să mi-l dea. Acolo, cărțile de vizită sunt o ciudățenie. Iar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
numai de sunetele tamburinei, dar și de câteva sărituri în pași de dans. Generalul Kutuzov se simți, dintr-odată, deosebit de atras de gleznele ei fine și, încercând niște subtile evaluări de ansamblu, se declară satisfăcut și zâmbi încrezător. Era o bucățică bună. Partenerul domnișoarei Nanone, domnul Highland-Fling, un dansator destul de bun, de altfel, trecu aproape neobservat. Și dacă primi niște aplauze din partea publicului, acestea se dovediră a fi doar nerăbdătoare chemări pentru primadona serii. Dansatorul se grăbi să îndeplinească dorința spectatorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cabina primadonei, susținându-i ba mâna, ba talia, ba mângâindu-i fesa fierbinte, ușor umedă. Se hotărâse deja să-și petreacă noaptea cu primadona și nu vedea nici un impediment. În război, mica pierzanie dă savoare victoriei, își spunea. Și apoi bucățica, desăvârșit înzestrată de la natură, îl făcea să se simtă ușor ca o pană purtată de o boare văratică. Nu se mai gândea la ea ca la un posibil agent francez, așa cum se întâmplase cu câteva zile în urmă. Era departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
la moarte o întreagă armată de ieniceri decât să le dea rușilor ceva din ceea ce îi aparține. De aceea consideră că deocamdată ar trebui să mai așteptăm și să lăsăm timpul să hotărască dacă se va ceda sau nu acea bucățică din Moldova. Deci, oficial, delegația este presată să temporizeze, să mai aștepte... Dimitrie își mușcă buzele. Nu-i convenea deloc alternativa așteptării. Știți cumva ceva despre intențiile lui Napoleon? Va ataca Rusia? Prințul respiră de câteva ori. Aerul rece îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cioburi, după obiceiul chefuitorilor, amănunt care stârnise entuziasmul femeii, cadânei, zicea omul. Bea, spărgea și cerea mereu alte și alte ulcele. Când vorbea despre cadână, omul se înfierbânta. ― Așa ceva n-am mai văzut. Pă crucea mea dacă vă minț! Strașnică bucățică! Să mă iertați! Hm, hm! Da’, zău, mă rușinez să spun tot ce-am văzut și-am auzit. ― Bine, bine! Ceva despre război, ceva secrete nu i-ai auzit vorbind? N-ai observat să fi schimbat ceva mesaje între ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
înțelege mai bine cum stau lucrurile în privința negocierilor de pace după ce vă voi spune și ultima noutate. Femeia se ridică și așeză paharul cu vinul nebăut pe tavă. Îi făcea plăcere să-l vadă pe Ledoulx așteptând, ca un cățel, bucățica din mâna stăpânului. N-ar fi o idee prea rea să înlocuiți vinul acesta de protocol, Excelență... ― Cum? ― ...dacă țineți într-adevăr la prestigiul Franței, își continuă ea ideea, după care zâmbi cu un subînțeles neremarcat însă de consul. ― Vinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ceva timp în urmă. Ei bine, ilustrul Laz-Ahmed Pașa înghițise pe nemestecate mica lui minciunică. Negocierile se încheiaseră, părțile fiind de acord asupra condițiilor finale ale tratatului și stabilind deja data semnării acestuia. Așadar, se putea mândri că înșfăcase o bucățică bună din Moldova și chiar o bucățică din Dunăre. Ospătarul reveni și îi așeză dinainte păstrăvii aburinzi, cu aripioarele crocante, exact așa cum și-i dorea. Generalul aspiră pe îndelete, etalând voluptatea unui rafinat gurmand. Nările lui tresăriră, stârnite de pătrunzătoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Laz-Ahmed Pașa înghițise pe nemestecate mica lui minciunică. Negocierile se încheiaseră, părțile fiind de acord asupra condițiilor finale ale tratatului și stabilind deja data semnării acestuia. Așadar, se putea mândri că înșfăcase o bucățică bună din Moldova și chiar o bucățică din Dunăre. Ospătarul reveni și îi așeză dinainte păstrăvii aburinzi, cu aripioarele crocante, exact așa cum și-i dorea. Generalul aspiră pe îndelete, etalând voluptatea unui rafinat gurmand. Nările lui tresăriră, stârnite de pătrunzătoarea mireasmă. Stoarse puțină zeamă de lămâie, luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pacea într-o grabă bezmetică doar ca să-i facă lui, amiralului Ciciagov, și împăratului în ciudă? Kutuzov îl întâmpinase cu zâmbetul victoriei pe buze. Mare brânză! Se fudulea că avea acum petit fossé, șănțulețul. Dar ce avantaje dobândea Rusia din bucățica aceea de Dunăre și dintr-o fărâmă de țară ruinată, prost administrată și cu o populație încă neasimilată? Cu totul nesemnificative. Îi asigura ea vreo oarecare securitate, vreo pace durabilă? Dimpotrivă. Amiralul se strâmbă. Bătrân nebun și orb! Cum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu brațul toate acele informații, își așeză coatele pe masă și își îngropă fața în palme. Trebuia să ajungă cât mai curând la Paris. Îi era dor de teatru, de operă, de farmecul convorbirilor cu Talma, dar mai ales de bucățica de om, moștenitorul lui. Tânjea după trupul acela micuț, cu miros de lapte, dorea să-i audă iar râsul care-i făcea, dintr-odată, lumină în suflet ori de câte ori îl sălta în brațe. Dincolo de imaginea copilului, însă, întrezărea o siluetă feminină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
vreme. Noi, Moldovenii, nu vorbeam de: Basarabia - Moldova avea o Țară de Sus, acolo, sus, fără să se țină seama de Prut; la fel, jos: Prutul nu conta, nu Împărțea, nu rupea În două Țara de Jos. La urma urmei, bucățica ceea căreia i s-a zis Basarabia (alții i-au zis; și pentru scurt timp) dacă avea 5 000 kilometri pătrați, Însă tu, Ivane-Hoțomane, ai tăiat Moldova pe nord-sud, pe albia unui râu interior, Prutul, ai botezat aproape 50 000
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-o pe Audrey întorcându-se cu soțul ei, Alasdair. Ascultă, nu vreau să te mai rețin azi, în ziua cea mare, a spus repede Fiona. Voiam numai să-ți dau numărul meu de telefon. Numărul era deja scris pe o bucățică de hârtie pe care femeia i-a întins-o lui Alison. —Mulțumesc. Alison nu era foarte sigură ce însemna asta, dar era recunoscătoare pentru gest. —Eu și câteva prietene avem un soi de club și m-am gândit c-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Unde o fi blestemata aia de cheie? Săpând adânc în buzunarul hainei, Susan a scos la lumină un ambalaj de la o caramelă, un tichet vechi de autobuz și o cutiuță cu ață dentară de care mai era încă lipită o bucățică antică de mâncare extrasă dintre molari cu cel puțin trei luni în urmă. Curățenia nu era punctul forte al lui Susan. La fel cum nu erau nici spiritul organizatoric, planificările făcute cu mult timp înainte sau orice altă formă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Julia când și-a dat seama că povestea Fionei se încheiase. Și eu care credeam că eu am probleme. Slavă Domnului că nenorocitul de James nu are copii. —Ai mai vorbit cu Jake de atunci? Susan și-a extras o bucățică zdravănă de friptură dintre cei doi dinți din față. Fiona a clătinat din cap. Nu, încă nu mi-am călcat pe inimă. David a vorbit, dar el nici măcar nu s-a certat cu el. Presupun că ar trebui să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a fi avut asemenea gânduri. Cu toate că ele erau adevărate. Femeia știa cât de devastator fusese pentru Jenny și Bill să-și piardă unicul copil, iar Milly, cu părul ei blond și ochii albaștri și mari, era leită maică-sa, o bucățică din Caitlin care supraviețuise. Susan nu-și dorea decât ca acești doi oameni să-și ducă tristețea fără să-i calce și ei sentimentele în picioare. Părinții lui Nick se retrăseseră în Malta în urmă cu doi ani, așa că vizitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
se intereseze de soarta lui. Fiona i-a întins soțului o felie de pâine unsă cu unt. Nu, încă nu. O să-l sun imediat. Bărbatul s-a strâmbat după ce a luat o îmbucătură, a scos limba și a cules o bucățică zdravănă de arsură. —Vreau să văd dacă învață pentru examene. Trebuie să facă eforturi la Engleză. Și la capitolul conversație, s-a gândit Fiona, fără însă să scoată nici un cuvânt. N-a făcut decât să-și muște limba, așa cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pregătească ea masa și să încerce să-i îndese pe gât niște pâine integrală. Până și Julia, pe care, în mod normal, poveștile cu copii o plictiseau de moarte, aștepta continuarea cu nerăbdare. Iar Milly a scuipat până și ultima bucățică de pâine. Ba chiar una dintre îmbucăturile cele mai mozolite a aterizat în poala lui Jenny! —Uraaaa! Ce fată ca lumea! Julia a început să bată din palme încântată. —Aș fi dat o căruță de bani numai ca să văd fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]