958 matches
-
căprioară ori țap? Ori poate făpturi fabuloase ca inorogul, țapricornul sau capricornul, în care se pot îngemăna atâtea calități? Zestrea de semnificație e fiecăruia este impresionantă. Bourul(Bos taurus primigenius L), zimbrul (Bison bonasus L.), niște bovidee sălbatice și taurul, buhaiul și boul nu pot fi confundate în plan zoologic, însă în plan mitologic pot implica travestiuri mitologice si contaminări. Taurolatria a dominat sudestul Europei încă din preistorie. Considerând bourul un animal sacru, dacii au atribuit imaginii acestuia valoare sacră, totemică
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
de școală din ăia negri sau cu pantaloni de atelier albaștri. De obicei, repetenți sau oameni care aveau nevoie de bani. Mergeau apoi în Câmpina printre blocuri și oamenii aruncau cu bani în ei de la balcoane. Mă mulțumeam cu un buhai dintr-o cutie de tablă din care ieșeau niște mațe, niște fire de care trăgeam până îmi rupeau mâinile și până la Sfântul Ion aveam bășici și mațe albe dintr-un material pe care l-am uitat, fire albe pe sub pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
și mațe albe dintr-un material pe care l-am uitat, fire albe pe sub pielea degetelor care trebuiau să reînvețe să scrie. Uneori, când ajungeam la nea Gică, ăstuia i se făcea milă și ne dădea niște sacâz să ungem buhaiul. Să ne protejăm. El zicea ca e Verde de Paris și noi îl credeam. Prezențe românești peste hotare Jean e un malac de vreo sută treizeci de kilograme și patruzeci de ani tocmai împliniți, ocazie cu care nu ne vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
cum trebuia, lam văzut pe caporal că se apropie de mine. Era bun de glume mehenghiul. „Domn’ plutonier, să vă spun una. Poate trece noaptea mai repede”. „Spune, măi Tânjală!” Și-a dres caprariul glasul și... „Satul meu se cheamă Buhai. Așa îi zice și pace. Într-o zi, pe o căldură mare, la fântâna din marginea satului se hodineau două femei. Una mai bătrână și alta tinerică foc. Dondăneau la umbra răchiților... Dinspre târg tocmai trecea un gospodar. Le-a
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
tinerică foc. Dondăneau la umbra răchiților... Dinspre târg tocmai trecea un gospodar. Le-a dat binețe, dar n-are ce face omul și întreabă: Unde ai fost, mătușă, pe o căldură ca asta?... Apoi... am fost cu nora mea la Buhai și amu’ ne întoarcem acasă... Gospodarul - mustăcind a râde - le-o căinat: Ei, dacă o trebuit, o trebuit! Nu te poți încontra cu nevoia!”... Am râs pe înfundate, comentând spusa babei. În cele din urmă, l-am luat peste picior
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
care cădea în valuri. Lângă felinar apărea o umbră. Răsuna, repezită, o strigare. Opustul începea să pârâie și să se miște. Aninat de un capăt de grindă, felinarul se clătina în șuvoirea ploii. - Lanțul ! răcnea un glas. Leagă-l la buhai Acuma, sloboade ! Zuruiau verigile de fier. Scrâșnind, stavila uriașă pornea năboiul. Jos, în lada opustului, apele bubuiau, astupând zvonul vântului ș-al ploii. Prin golul porții căscate vârtejul amesteca vreascurile cu spume. Morarii mutau lanțurile de la un buhai la altul
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
-l la buhai Acuma, sloboade ! Zuruiau verigile de fier. Scrâșnind, stavila uriașă pornea năboiul. Jos, în lada opustului, apele bubuiau, astupând zvonul vântului ș-al ploii. Prin golul porții căscate vârtejul amesteca vreascurile cu spume. Morarii mutau lanțurile de la un buhai la altul. Slabă, lumina le scotea fețele din întuneric : cu căciulă neagră, unul încleșta din măsele iar sprâncenele i se zburleau. Sub căciula care albea posomorât, jumătate din obrazul celuilalt se arăta bărbos. - Mai dăm drumul la unul ! răcnea el
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
amnistia generală din iulie 1964. De la Crăciun la Bobotează, se derula cea mai îndrăgită perioadă a iernilor, vacanța de iarnă, fiind o sărbătoare a cadourilor, a meselor bogate și a musafirilor așteptați sau nepoftiți. De la Sfântul Nicolae, pregăteam colindele, urăturile, buhaiul, harapnicul și clopoțeii, împreună cu frații Cimpoieșu, neuitând să bifăm toate vizitările din lunga listă prețioasă de adrese, care practic în teren uneori era demoralizant de sumară și ieftină. Prin clasa a VIII-a, am fost admis într-o echipă îpartie
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
mănăstiri podoabe și așezături fiindcă l-au apucat moarte... ne-am nevoit și am împodobit și o am întemeiat... cu de toate... până întru desăvârșire... Dat-am... danie... satul Ustie... și cu vecini, și satul Zălucenii,... la ținutul Orheiului, și Buhai, la ținutul Dorohoiului, și satul Popenii și Sârbii... și cu vecini... cu patru roți de moară și cu zece pogoane de vie la... Nicorești; la ținutul Tecuciului, și zece sălașe de țigani, și un locu de dugheni aicea, în târgu
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
se pripășise un hoț pe care l-au poreclit Cataroi. Apărea și dispărea când nu te așteptai. Îți intra în casă și nu-l vedeai, dar el era acolo. Când le fura, găinile nu mai cotcodăceau, porcul nu mai țipa, buhaii amuțeau și mergeau ca mieii după el. Ca să nu-i spună pe numele Celui Rău, oamenii l-au botezat Cataroi. Potera nu putea să-l prindă. Sau nu voia. Într-o dimineață, au pus răzeșii mâna pe furci și topoare
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
reconstitui violul!” A doua zi, rețeaua de hoți a fost dibuită. Tâlharii erau conduși de un polițist din Galați și operau în patru județe. Printre ei, erau frații Șiulică și Jicî Cataroi. Aveau automobile, telefoane mobile, treceau prin sate, ocheau buhaii cei mari, vacile, apoi alții veneau noaptea cu un tir la locul prestabilit. Numai că procesul musai să se judece la... Parchetul Militar din Iași, pentru că unul din hoți era polițist. „Ne lăsăm păgubași, domnule... Când și cu ce bani
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
el să stea la o masă pe care se află când volume de versuri (pe care să le poată mângâia la răstimpuri), când un dosar de securitate folosit ca alibi pentru disidența lui. Poporul român nu are un glas de buhai cu care să-și acopere mereu interlocutorul și nici reaua credință necesară pentru a face imposibilă orice discuție. Poporul român nu recită, acompaniat la chitară, versuri tâmpite care să-i meargă la inimă poporului român educat în spiritul kitschului naționalist
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
acasă: pe postul Antena 1, la Tucă Show ("sînt Marius Tucă de la Tucă Show", se prezintă modest autorul emisiunii), Păunescu și Vadim discută despre... intrarea României în NATO! Păunescu e pro, Vadim e contra. "Cornele, spune Păunescu cu voce de buhai, Cornele, e vorba de un ideal pentru care au murit părinții noștri în închisorile comuniste, Cornele!" ― " Și cum, Adrian, vrei să-i părăsim pe cei cinci milioane de români din Basarabia, pe frații noștri?" ― "Bine, Cornele, dar cum vrei să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să trag de frânghiile aduse pe dinăuntrul ei”. „L-am scos mort!” încheie dânsul. „Dar unul a scăpat”, susținui satisfăcut. „L-am vândut măcelarului, că era bou”, mai spuse Johann Tzindl, strigând în urma mea, că vaca e iar bătută de buhaiul primăriei, de același taur, prea mare și căpățânos, din pricina căruia vita era pe ce să-și dea sufletul. „Fără să-ți dai seama, în cartea despre carne se amestecă și sufletul, ca o lighioană strecurată fără motiv și de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
e acoperit de nori - n. A.O.], boii, fiindcă li-e greu, mai slobod din apa ce o cară în buți mari, și atunci zicem că plouă” (9, p. 55). Norul negru, de grindină, este „în chip de bou” sau „de buhai” (taur) sau este tras de Sf. Ilie „cu un bou” (20, pp. 144-145). De asemenea, în popor, la negură („norul lăsat pe pământ”) i se mai spune și „buhaiu”, iar în cimilituri negura sau pâcla e desemnată printr-o „vacă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
țara noastră prin localitatea Suharău, satul Oroftiana, din județul Botoșani, iar Siretul intră prin localitatea Vășcăuți, din comuna Mușenița din județul Suceava, iar în județul Botoșaniprin satul Rogojești din comuna Mihăileni. Ca afluenți în județ îi are pe Moința și Buhaiul. Prutul are ca afluenți pe Ghireni, Volovăț și Baseu cu afluentul Sărata. În preajma satului Hilișeu-Horia din comuna Hilișeu-Crișan izvorăște afluentul Prutului Jijia, cu o lungime de 287 km, care are ca afluent pe Sitna ce izvorăște din comuna Leorda, având
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
țara noastră prin localitatea Suharău, satul Oroftiana, din județul Botoșani, iar Siretul intră prin localitatea Vășcăuți, din comuna Mușenița din județul Suceava, iar în județul Botoșaniprin satul Rogojești din comuna Mihăileni. Ca afluenți în județ îi are pe Moința și Buhaiul. Prutul are ca afluenți pe Ghireni, Volovăț și Baseu cu afluentul Sărata. În preajma satului Hilișeu-Horia din comuna Hilișeu-Crișan izvorăște afluentul Prutului Jijia, cu o lungime de 287 km, care are ca afluent pe Sitna ce izvorăște din comuna Leorda, având
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
ce găsise și, poteră de nenorocire se pregăteau să deschidă un nou front antisovietic. Dar n-a fost cazul. Din șartul uliței, mândru și împăunat venea Petre. Uite mamă, a deschis pumnul, mi-au dat soldații fire de coadă pentru buhai. Stăteam cu mâna ridicată, palma deschisă a lovitură, numai bună însă de primit trofeul cabalin depus ca o ofrandă de către copil. Din nefericire pentru mine dar și pentru săteni, școala a fost ocupată de trupe, ceea ce însemna gândul unei staționări
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
confunda așa de ușor. - Nu guițați degeaba! Gata, fac lumină! M-am săturat de tot tărăboiul! Vreau să vomit. Sunt prea multe obiecte și cel puțin câteva tăioase în calea ta când nu ai direcție, când țeasta-ți sună ca buhaiul de Anul Nou. Și, nu știu cum, ai uitat cu desăvârșire pe unde-s răspândite, acum te-agăți de toate și le răstorni. Nu suntem nici marionete, nici manechine, ci doar niște excrescențe, niște licheni în simbioză cu debaraua și dulapurile, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Văii, că venise într-o daravelă cu niște buci pe care să-i tragă Zoița la piepteni. Și a poftit să-l vindece de nevoile bătrâneții, că era căzut de tot... BABA RADA: Și-acu' cică umblă moșneagul ca un buhai pe ulițele satului, de nu mai poate trece nici o muiere de răul lui... BABA LUȚA: Iară baba i-a murit anțărț, de Schimbarea la față... PITAC: Zice că-l cheamă Sisoe și că vine de-a dreptul din Rai. NIȚĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Și te pune-ntr amândoi, C-așa-i jocul pe la noi, Uite-așa și uite-așa, Joacă și nu te lăsa!” Veselia generală fu întreruptă pe neașteptate. Cu toții ascultau atenți. În pragul casei se auzeau pocnete de bici și sunetul buhaiului, împreună cu plugușorul cântat de o ceată de oameni mari. Era timpul când gospodarii porneau cu uratul pe la rude, pe la vecini, să se bucure împreună de sărbătoarea Anului Nou. Mama și tata i-au invitat pe oaspeți în casă, erau surorile
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
gară, s-au oprit într-un loc mai ferit, ca să se obișnuiască cu tot ce vedeau și ce auzeau... Ființa lor era încărcată doar cu mlaștini, putregai, gâlgâit de ape mâloase - acum înghețate bocnă - orăcăit de broaște și cu mugetul buhaiului de baltă... Și acum... Acum atâta zgomot! Fluier de locomotivă, scârțâit de frâne, pocnet de tampoane și nenumărate glasuri omenești!!! ― Stafidă frate, să sperăm că trenul pe care îl așteptăm ne va duce acasă, fiindcă atâtea trenuri ne-au dus
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
fi ger zdravăn. S-ar putea ca la noapte să ne cam zgribulim de frig, că de unde să mai dea locomotiva căldură, dacă abia are ea aburi ca să urce dealul. Uite că mi-am adus aminte de un sat numit Buhai, așezat pe un deal cu același nume - a vorbit unul care își sufla în pumni de frig. ― Da’ este un sat cu așa un nume, omule? - a întrebat unul căruia abia i se vedeau ochii de sub marginea unei căciuli țurcane
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
știe al câtelea țoi de rachiu mucalitul despre care spuneam. La o vreme, îl aud: „Mă fraților. Hai să vă spun una gogonată. Ia mai astă vară, cam pe vremea seceratului, într-o duminică, mergeam cu niște treburi în satul Buhai, sat cocoțat tocmai pe muchea unui deal. Era așa cam pe la prânzul cel mare. Și o căldură de se cocea oul la soare. Când ajung la jumătate de cale, mă întâlnesc cu o bătrână de la mine din sat, însoțită de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
palmelor nu alta! Bună ziua, mătușă Catrină - îi zic eu. Da’ unde ai fost pe așa potop de căldură? Pe deasupra ai mai luat și frumusețea asta de fată după matale. <Apâi cum altfel? Trebuia să mă duc cu fata asta la Buhai șî amu’ ni întoarcim acasî>. Bine, mamaie. Dacă o fost musai să mergi cu fata la Buhai, ce să-i faci? Când trebuie... trebuie. N-ai încotro”. Vorba unui ardelean pe care îl aveam în companie când am făcut armata de drept
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]