1,960 matches
-
pentru că fiica lui, studentă la Conservator, va ajunge în aceeași situație, el pregătindu-se să facă față acelei urgii a politicii externe economice. Cine-l putea crede? Scenariul lui jignea chiar și o inteligență precară, ca să nu mai vorbesc de bunul-simț. Am ajuns la „Suveica” și nu lupta de clasă și nici diferențele culturale, ideologiile incompatibile sau conflicte ireconciliabile funcționau, ci invidia cea mai lumească și suspiciunea. Eram, după insistențe făcute pentru a nu lucra în trei schimburi, muncitoare necalificată la
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
socială în lumina adevărului. Versul său e direct, dens și tăios ca o sentință. Ca și Grigore Vieru și Ion Vatamanu, V. a cultivat cu predilecție balada. Afiliat la mesajul moral al generației Labiș, refuză inerția, somnul, lâncezeala. Raportarea la bunul-simț de sorginte populară, la firesc generează o ardoare etică în spiritul Glossei eminesciene sau al poeziei gnomice argheziene: „Nu e Rău și nu e Bine,/este bine, este rău,/Tu să pleci când altul vine/mai semeț în locul tău”. Pildele
VODA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290619_a_291948]
-
prin grilă marxistă, deși limbajul critic este mai relaxat. Discutând proza unui contemporan în monografia Alexandru Ivasiuc. Înfruntarea contrariilor (1980), V. susține că fenomenalul are în proza acestuia o situație precară, pentru ca - stăpânind concepte și procedând la asocieri teoretice de bun-simț - să examineze apoi funcția de recuzită a decorului, să urmărească necategorialul (conflictul real - imaginar), lipsa de contur a personajelor. În comentariu reia un capitol întreg din Semnele romanului, dar și sistematizează motivele literaturii lui Ivasiuc, vorbește despre conștiința dubitativă și
VITNER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290590_a_291919]
-
de la existența unor probleme personale de natură financiară, prin îmbolnăvirea unor membri ai familiei, ca urmare a unor mofturi pe care nu-și permit să le satisfacă sau dorinței de a trăi pe picior mare. Totuși, pe ultima sută, operează bunul-simț. După ce „șterpelesc” o jumătate de milion de dolari, pentru o foarte lungă perioadă de timp, se opresc. Detractorul este un adevărat hoț informatizat și lucrează în domeniul prelucrării automate a datelor. În majoritatea cazurilor, detractorul este un bărbat în jurul vârstei
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
dragă Doamne”, „o bătăiță ca aceea”), au ceva din dicțiunea Amintirilor din copilărie ale lui Ion Creangă. Un personaj care revine, într-o schiță sau alta, ca partener de „taifasuri” este moș Gheorghe. Un țăran deștept, circumspect, hâtru, cu un bun-simț ce îl face să-și deschidă urechea la argumentele prin care mai tânărul consătean caută să-i împrăștie ignoranța. Reapare, nu chiar cu aceleași trăsături, în nuvela Moș Gheorghe la Expoziție (Din psihologia celor mulți), apărută în volum în 1912
POPESCU-23. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
în primul rând o comedie de moravuri, ce vizează din nou mediul provincial într-una din ipostazele lui caracteristice: familia funcționarului mărunt, marcată deopotrivă de lipsuri materiale și de absența oricărei perspective. Dar dacă Spirache Necșulescu, om cumsecade și cu bun-simț, acceptă cu resemnare, cu placiditate chiar, neajunsurile, ceilalți membri ai clanului sunt roși de egoism, agitându-se în deșert, făcându-i lui Spirache reproș după reproș. Și deodată survine lovitura: o moștenire. Proaspăt îmbogățiții vor să-și depășească condiția, iar
MUSATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288326_a_289655]
-
și lucid, el se dovedește și un abil regizor, ce știe să își lase „personajele” să evolueze fără permanenta lui intervenție. Comentariul succint (uneori chiar laconic), entuziast sau ironic, sentimental ori sarcastic, punctează, atât cât e necesar, atitudinea omului de bun-simț. Amintirile lui Harap Alb (subintitulate Confabule, 1983) reamintesc nonconformismul afișat - aproape bătăios - din primele cărți. Reacția critică față de poncife se manifestă aici prin modul extrem de original de a reciti basme demult intrate în conștiința publică, sensul lor fiind deturnat sau
NEACSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288380_a_289709]
-
sau naturalistă. O atare „artă poetică” urmărește în fond o democratizare absolută a universului poetic: la nivelul limbajului propriu-zis, al temelor, al atitudinii față de ele. Vizate sunt aici în primul rând sentimentalismul minor, purismul, intimismul. Stilul adresativ liber șochează, bruschează „bunul-simț”. Violența este nelimitată. Lira „stiliștilor” îi pare lui P. „foanfă” și „rablagită”, aceștia sunt niște „maimuțoi”, „marțafoi”. Umanismul invocat teoretic are o solidă acoperire estetică. Tematica însăși e grandioasă. Este cântată în general germinația universală, cu substitutele ei: maternitatea, rodirea
PARASCHIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
este el însuși om cu idei și inițiative. Și-a brevetat, de altfel, o invenție, măruntă dar ingenioasă, numită „condei portăreț, fără sfârșit, alimentându-se însuși cu cerneală”, un predecesor al stiloului. Scrisorile profesorului sunt ceremonioase, pline de modestie și bun-simț, cu fraze lungi și uneori greoaie, având câteodată o tentă cronicărească. Sunt, pe alocuri, și izbucniri vehemente, de mânie, care dau o anumită tensiune acestor epistole. În 1871, în forul academic, P. dă citire discursului de recepție Giorgiu Lazăr și
POENARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288863_a_290192]
-
Heliade, pe care, mai înainte, îl privise ca pe un reformator (dovadă, Corespondență între doi rumâni, unul din Țara Rumânească și altul din Moldova, din „Muzeu național”, 1836). Un diletant este N. în părerile lui despre folclor, dar unul cu bun-simț și intuiție. Considerând laolaltă aspectul muzical, coregrafic, etnografic, literar, împarte cântecele populare în mai multe categorii - cântecul ostășesc sau istoric, religios, erotic, de nuntă, cântecul codrului sau voinicesc. Ocazional, face și critică literară. A scris, cu un evident talent portretistic
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
teoretic, prin asocierea unei explicații a procesului de producere. În lipsa acesteia, ea poate rămâne o simplă curiozitate. Să ne gândim la corelația descoperită de Émile Durkheim (1960): în perioadele de avânt economic, numărul sinuciderilor crește. O asemenea relație, surprinzătoare pentru bunul-simț, ar fi părut un efect straniu și accidental al cine știe cărei combinații de factori, dacă sociologul francez nu i-ar fi asociat o teorie care explică mecanismul producerii sale. Dezvoltarea economică duce la o creștere mult mai rapidă a nivelului de
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
legi de funcționare. Pentru aceasta, el ar trebui să dețină o cunoaștere psihologică și sociologică completă. Istoricul tradițional, în mod special, nu deținea asemenea teorii explicative asupra propriului său comportament. El are însă o cunoaștere de tip intuitiv, la nivelul bunului-simț, a cunoașterii comune, asupra propriei sale comportări. El poate să intuiască modul cum va reacționa în anumite condiții, sau invers, dacă a acționat într-un anumit fel, de ce a făcut-o: ce a simțit, ce a gândit acționând în maniera
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
putea ca unii studenți să fi fost atrași de domenii ale științelor sociale tocmai ca să scape de grafice și formule. Sper să demonstrez în aceste cursuri că formatizarea abstractă reprezintă doar un mod simplificat de a exprima noțiuni elementare de bun-simț. Aceasta ajută doar la clarificarea viziunii și permite în continuare derivarea de propuneri într-un mod consistent cu principiile raționamentului logic. Foarte curând veți deprinde această manieră de exprimare și o veți găsi convenabilă și utilă. Unii ar putea fi
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
variabile prinse într-o rețea complicată. Dar nu sunt sigur că putem trage învățăminte din asta. Scopul cercetătorului este acela de a crea un echilibru între nevoia de simplificare și nevoia de explicare. Aici se aplică trei reguli generale de bun-simț. Prima este aceea a simplității. Un model elegant și clar care să specifice relațiile de bază este întotdeauna de preferat unui model dificil de descifrat, de înțeles și, în final, de estimat în mod plauzibil. A doua regulă este cea
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
mereu treburile la Poartă (de multe ori îndemnați de Cantacuzinii munteni sau de Brâncoveanu), nelăsând pe nimeni să realizeze ceva pentru țară. Pe lângă valoarea documentară, cronicarul dă scrierii sale, prin evaluarea faptelor, un evident sens etic. Îmbinând morala omului de bun-simț, moștenită din bătrâni, cu preceptele creștine, el crede într-un sistem justițiar în care rolul suprem îl are divinitatea. De-a lungul cronicii sunt consemnate, imediat după relatările unor crime sau greșeli, pedepsele care au urmat. Totodată autorul insistă în
NECULCE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288395_a_289724]
-
pragmatica unui „curtean” baroc: smerenie, vizionarism, orgoliu, voința de a fi „propriul tău ideolog”, grija de a-ți construi o imagine. Autorul Manualului... este un zoon politikon, un ideolog al propriei personalități, amintind de Baltasar Gracián prin aceea că elogiază bunul-simț, discreția, decența, distincția și generozitatea. P. se vrea și un Zarathustra, conștient de propria valoare, un învingător cu „sistem”, care vrea să se impună, să domine și să cucerească, dar un Zarathustra al iubirii, un războinic al binelui, un ortodox
PANŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288658_a_289987]
-
de vedere false adânc înrădăcinate reprezintă, de altfel, o trăsătură curat tinerească. Lenea bătrânească a minții, scleroza senilă a gândirii găsesc în el un adversar redutabil. O excelentă și binevenită punere la punct realizează criticul, în același timp plin de bun-simț și subtil (cu P. bunul simț - socotit îndeobște o calitate preponderent populară - se rafinează, se aristocratizează, poartă perucă și pantofi cu toc înalt, fără a-și pierde sănătoasa rumeneală a obrajilor), în legătură cu impresionismul, identificat în mod eronat de unii drept
PALEOLOGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288628_a_289957]
-
temeinic, format nu fără sistemă, dacă avem în vedere că la baza cunoștințelor sale se află filosofia, iar dascăl i-a fost prietenul său mai mare C. Noica, un pedagog de clasă. I. NEGOIȚESCU SCRIERI: Spiritul și litera, București, 1970; Bunul-simț ca paradox, București, 1972; Simțul practic, București, 1974; Treptele lumii sau Calea către sine a lui Mihail Sadoveanu, București, 1978; Ipoteze de lucru, București, 1980; Alchimia existenței, București, 1983; Souvenirs merveilleux d’un ambassadeur des Golans, Paris, 1990; ed. (Minunatele
PALEOLOGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288628_a_289957]
-
a păstrat ceea ce ar fi urmat să fie un volum de versuri, Soare stâns, și unul de proză, Cartea cu chipuri. Publicistica lui M., prin care adie o boare de lirism, poartă pecetea firii lui contemplative. Ceea ce o caracterizează este bunul-simț, ca și, în comentariul politic, scrupulul moralității, semn de oarecare donquijotism, în pofida unui spirit de observație care ratează rareori. Cronicile literare sunt scrise prietenos, cu o mână de poet gata să-și înflorească textul cu metafore gingașe. Era elev în
MILCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288137_a_289466]
-
o atitudine comună, de la număr la număr, mai puțin de la un colaborator la altul, o trăsură de unire inclusă celor mai multe texte, în afara valorii lor literare și a intenției satirice. Este vorba de ceea ce s-ar putea numi o cenzură a bunului-simț, aplicată cu detașare „teatrului social al epocii” de cetățeanul simplu, de pe stradă. Sub ochiul lui atent și pătrunzător, tarele societății apar în toată urâțenia lor, după cum insul social este dezgolit de veșminte și măști, iar râsul devine astfel, voluntar sau
MOFTUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288205_a_289534]
-
nici mai multe tractoare. Noi nu avem animalele comasate ca ei în ferme mari. Ei au canalizare și străzi asfaltate în sat, noi nu avem infrastructură. Câteva persoane vorbesc și despre avantaje: La noi oamenii sunt primitori, sufletiști și cu bun-simț; sunt mai puțini stresați, mai liniștiți; sunt duși la biserică, sunt mai credincioși. Alții au altă părere. Ei spun că unii dintre români sunt hoți, că nu avem coloană vertebrală, încercăm să facem bani muncind cât mai puțin. Trăim de
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
mult lucrurile este dimensiunea populației rurale din România: practic, jumătate dintre români locuiesc la țară. O campanie care să atingă 10 milioane de oameni oricum e dificil de realizat, chiar fără a lua în considerație toate necunoscutele enumerate mai sus. Bunul-simț ne spunea că societatea rurală nu este omogenă (lucru confirmat ulterior de nenumărate ori, în timpul campaniei), dar nu știam care ar fi cele mai bune criterii pentru identificarea grupurilor cu comportamente similare, pentru a simplifica efortul de comunicare cu o
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
priorități înaintea traducerii complete a mineielor sau a literaturii patristice în limba localnicilor. O broșură care ar prezenta cele mai importante charisme ale credinței creștine, alături de un cod prescurtat de conduită evanghelică în lume, ar fi pentru început suficiente. Aplicând bunul-simț și măsura, ortodoxia n-are de ce să refuze retorica decentă a publicității, purtând toate simbolurile reconcilierii. Încercând să nu fie piatră de poticneală, apostolul Pavel voia să placă „tuturor în toate”, necăutând folosul său, „ci pe al celor mulți, ca să
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ar cuveni să le ofere cetățenilor săi, Biserica pare chemată să revină la o pedagogie „verticală”. Numai astfel păstorii ei ar putea vorbi nestingherit lumii, oferind familiilor creștine șansa unei catehizări de tip liturgic, cu rigoare teologică, inteligență culturală și bun-simț artistic. O Biserică ce înțelege sensul euharistic al cunoașterii duhovnicești, precum și dimensiunea mistagogică a oricărei apartenențe individuale la Trupul lui Hristos, nu poate întârzia redescoperirea catehumenatului. În sfârșit, într-un context politic marcat de supremația liberalismului, Biserica Ortodoxă - prin cler
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
necatehizate. Am vorbit cu prea mulți doctoranzi încercând mariajul imposibil între Derrida și mistica dionisiană ori între Levinas și creștinism, pocind în cele din urmă ambele subiecte? Tu îmi spui de riscurile tezismului ideologic și despre valoarea (chiar literară) a bunului-simț în credință. „De-aia e genial Dostoievski, fiindcă e uman: cadavrul sfântului Zosima se împute, Alioșa are și el penibilismele lui, bețivul cartofor de Dimitri are pasiuni sublime, recele și intelectualul Ivan are pasiuni joase, chiar și Smerdeakov e capabil
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]