2,180 matches
-
și din lumea modernă. "Scriind sub semnul unei inspirații profetice, nota un istoric contemporan 48, Le Bon a început prin a plasa masele în centrul oricărei interpretări posibile a lumii contemporane". Este evident că are față de ele cunoscutul dispreț al burghezului pentru plebe și al socialistului pentru sub-proletar. Dar masele sînt un fapt, iar un savant nu disprețuiește faptele, ci le respectă și încearcă să le înțeleagă. În fața acestui fapt, Le Bon nu visează la o restaurare a monarhiei sau a
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Pannekoek, îi reproșează cu vehemență faptul că atribuie mulțimilor o dinamică proprie fără nici o legătură cu perioada istorică și independentă de conținutul lor de clasă. Pe scurt, că ignoră faptul că o mulțime e compusă fie din proletari, fie din burghezi. Pentru el, n-ar fi vorba decît despre epifenomene iar partidele muncitorești s-ar cuveni să nu țină seama de ele. În fața unei diversități a caracterului fundamental (de clasă), afirmă autorul, contrastul dintre masele organizate și masele neorganizate nu este
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
157. Sau Maurice Thorez, care proclamă că "14 Iulie este sărbătoarea națiunii reconciliate cu ea însăși, unită împotriva celor două sute de familii"158. Cele două sute de familii, banca semită iată expresii mult mai colorate decît cuvintele simple de capitaliști sau burghezi. Să nu vă-nchipuiți că Le Bon propune o manipulare calculată, cu sînge rece a mulțimilor. Ar fi împotriva intențiilor sale și datelor științei: nu convingem mulțimea de ceva dacă noi înșine nu sîntem convinși de acel lucru, chiar fascinați
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
este chiar calitatea ei distinctivă: dezinteresul, altruismul. Mulțimile sînt mai capabile de sacrificii și acte dezinteresate decît individul. Astfel de modificări ale dispoziției colective se produc cu atît mai rapid cu cît situația este mai critică: Guitard de Floriban, un burghez parizian, martor al decapitării lui Robespierre și a tovarășilor săi, nota în jurnal: "Și au fost conduși, și au trecut pe strada Saint-Honoré, și peste tot au fost insultați de poporul indignat că s-a văzut trădat. La orele cinci
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
constituie în semn distinctiv al claselor sociale și al civilizațiilor. Grecii și romanii bogați aveau una. Și începînd cu veacul al XIV-lea al erei noastre, italienii și francezii, imitîndu-i, au creat salonul. De inventat, l-a inventat aristocrația, dar burghezii sînt cei care au contribuit la răspîndirea lui, transformîndu-l în camera centrală a casei, indiferent cît de mic va fi fost. (Dispariția salonului și înlocuirea lui cu camera de zi, care e un simplu spațiu în care au loc de
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
știe că, pour épater le bourgeois, romanticii literaturii au înțeles să răspundă frontal idealurilor iluministe, stabilind polemic un set de opoziții: originea nobilă față de prezentul decrepit, mitul peren față de creația trecătoare, universul oniric față de realitatea fizică, eroul revoluționar față de filistinul burghez, vizionarismul anarhic față de calmul rațiunii etc. Melancolia precipitată a lui Novalis (1772-1801) sau Lamartine (1790-1869), evaziunile narative în lumea grecească din poetica lui F. Hölderlin (1770-1843) sau Friedrich von Schiller (1759-1805), J. Keats (1795-1821) ori G. de Nerval (1808-1855), recuperarea
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
schimbare de regim politic de la monarhie la republică -, iar pe de altă parte, elaborarea unui nou sistem constituțional, cu trecere de la pluralismul democratic de tip liberal la totalitarismul comunist. Organizarea militară a fost total schimbată prin distrugerea armatei de tip burghez și făurirea armatei populare, prin succesiunea a trei constituții: 13 aprilie 1948 (nașterea Republicii Populare Române, după abolirea monarhiei la 30 decembrie 1947); 24 septembrie 1952 (subordonarea României intereselor politice și militare sovietice, cu prezența consilierilor militari sovietici în structurile
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
de ordin așa-zicînd estetic, vizînd insubordonarea radicală față de convenția literară, ci angajează și statutul social al scriitorului de avangardă, cu repercusiuni Într-o psihologie specifică. Neliniștea este opusă, la acest nivel, „confortului” și suficienței creatorului, dar și (mai ales) publicului burghez mărginit, ca un alt nume al revoltei avangardiste. Pericolul cantonării Într-o formulă estetică este, din acest unghi, și al supunerii față de „oficialitate”, al Încadrării Într-o „ierarhie” a valorilor admise. Nimic nu-i repugnă mai mult poetului decît o
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
văzduh, balega armăsarului ritmînd fanfara de bîlci cu penița făraș pentru jarul onorurilor oficiale”. Aceasta, Întrucît „admirația unanimă” contravine din principiu idealului avangardist al dinamicii absolute a spiritului creator, dar și pentru că a se lăsa recunoscut, oficializat, de un public burghez prin definiție limitat spiritualicește, prizonier al „codurilor de maniere”, ar Însemna o gravă abdicare de la Însăși etica scrisului. Imaginea despre receptor, conturată de Ilarie Voronca, va apărea, de aceea, oarecum schematizată, prin reducția la cîteva trăsături considerate tipice pentru conformismul
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
să tropăie insolent. Spectatorul trebuie deci siluit. Cu chipul acesta, arta e salvată de platitudinea necurmat amenințătoare”. Se poate deduce de aici că pentru Voronca - și pentru avangardă În genere - publicul este privit la modul generic, prin modelul negativ al „burghezului” - categorie spirituală, nu neapărat limitativ-socială. În a sa Dezumanizare a artei, Ortega y Gasset observase că: „ceea ce e caracteristic artei noi din punct de vedere sociologic este că Împarte publicul În aceste două clase de oameni: În cei ce Înțeleg
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
și Înțelegerea turmei [...]”. E un „elitism” specific avangardei, pe care Voronca Îl afirmă orgolios În această primă etapă a reflecției sale literare (ce se va nuanța și modifica pe parcurs), provocat de cvasigenerala ostilitate a „receptorilor” Înscriși sub emblema conformismului burghez. Tot ce ține de proiectul pozitivist-utilitarist este astfel respins. „Nu e voie să rîzi sau să plîngi decît Într-o gamă a solfegiului de monede” - notează decepționat poetul, opunînd acestei interdicții „scrisul dumnezeiesc de liber”. Încît e de Înțeles de ce
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
mari, coaja epocelor, călcînd În echilibru peste munți ca peste umeri, acrobați pe funia inteligenței invizibil subțiată, dărîmători sau constructori de formule tîrziu devenite passe-partout tuturor. [...] Prin definiție, aceștia sînt incomprehensibili, păstrați admirației unui număr restrîns”. Divorțul „elitist” față de publicul burghez apare astfel deopotrivă ca voit și nevoit, programatic și condiționat de realitatea de fapt. Voința radicală de Înnoire, presupunînd răsturnarea tuturor convențiilor și regulilor admise, Închide implicit, În mare măsură, accesul „mulțimii” instalate În confortul intelectual și sufletesc la creația
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
a putut observa că „liricizarea masivă a unei părți a prozei [...] este contemporană [...] cu triumful deplin al naturalismului”, În mediile avangardiste mai recente un proces similar are loc, prin absolutizarea divorțului dintre poezie și existența „fără poeme” a secolului mercantil burghez, În care convenția utilitaristă Înăbușe liberul flux al trăirii, atrofiind facultățile imaginative ale omului și interzicînd astfel accesul la „miracolul” universal („Nu e voie să rîzi sau să plîngi decît Într-o gamă a solfegiului de monede” - citim În Pădurile
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
anihilat și amuțit. Nu este de mirare că instalarea comunismului va însemna un paradox: pe de-o parte, avem de-a face cu anularea tuturor celorlalte ideologiixe "„ideologie" și politici ca antimuncitorești și retrograde, cu tratarea explicită a feminismului ca burghez, iar pe de altă parte, cu recunoașterea formală a egalității între femei și bărbați, în toate domeniile (vezi Mihăilescu, Lexicon feminist, Istoria feminismului politic românesc, 2002, pp. 198-227). 2. Feminismul valului IItc "2. Feminismul valului II" 2.1. Evoluții politicetc
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
privată) încetează să existe, Engelsxe "„Engels,Friedrich" afirmând explicit că familiile proletare sunt egalitare în relațiile între soți. În familiile monogame burgheze, bărbatul conduce în virtutea puterii sale economice (dreptul de proprietate), stabilind față de soție o relație analoagă cu cea dintre burghez și proletar. Prin urmare, exploatarea femeilor se va sfârși doar o dată cu dispariția proprietății private. Emanciparea față de bărbați este condiționată de: a) independența economicăxe "„independență economică" a femeilor prin participarea lor directă la munca productivă; b) preluarea publică (de către statxe "„stat
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
s-au mai interesat de problema exploatării de gen. Motivul principal este acela al primatului luptei de clasă asupra tuturor celorlalte categorii de probleme. Lui Leninxe "„Lenin,V.I.", ligile feministexe "„feminist" ruse i-au părut mereu suspecte prin caracterul lor burghez. Reprezentantele lor, femei emancipate în sens occidental, au căzut victime ale politicii revoluționare sau au reușit să emigreze. A prelua o agendă feministăxe "„feministă" reprezenta, potrivit lui Leninxe "„Lenin,V.I.", o abatere de la problema revoluției proletare. În acest mod, problemele femeilor
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
largă la emancipareaxe "„emancipare" femeilor sovietice. Cum, în astfel de situații, femeile descoperă genuin că au interese și solidarități comune care pot „scăpa” ideologiei oficiale, Jenotdel a fost desființat din cauza „deviaționismului feminist”, acuzație la fel de gravă ca și cea de „deviaționism burghez”. Această lecție relevă pregnant că partidele comuniste nu au tolerat nici o formă de organizare necontrolată sau care putea devia de la politica lor măcar prin diferență specifică, și că feminismul a fost tratat ca periculos chiar și în forma în care
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
lichidat prin varii mijloace. Un mijloc central, regăsibil și în celelalte țări comuniste mai târziu, este cel al marii purificări de clasăxe "„purificărideclasă". Au fost eliminați, în genere, prin deportare în gulaguri, în mod special cei socotiți „dușmanii de clasă”: burghezii, chiaburii, intelectualii „șovăielnici” (a se citi nedogmatici și care nu doreau să devină colaboraționiști), preoții. Aceasta a însemnat adesea separarea și distrugerea familiilor „dușmanilor de clasă”12. Relațiile de rudenie cu persoane din aceste categorii, mai ales căsătoriile, deveneau stigmate
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
tânăr, poate că instinctul este bun, ce motiv avem s-o contrariem?" "Cum așa? Fata noastră alături de...?" "Ioanide, ești foarte nostim. Cine nu te cunoaște ca mine te crede cel mai extravagant dintre oameni, tată denaturat. În realitate, ești un burghez care vrei să-ți măriți fata cu cine vrei tu, după socotelile tale..." Nu e adevărat! strigă Ioanide, în gând, atins într-un punct vulnerabil. Nu mă amestec în treburile copiilor dacă se conduc singuri bine. Dar dacă se prăbușesc
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
epatare facilă a ochiului,care n-ar avea nici un efect dacă pereții ar fi acoperiți cu tapet sau cu o zugrăveală. Dimpotrivă, suprafața solidă, regulată, comentată din loc în loc de margini de bună calitate, piatră, lemn greu, oferă un efect minunat. Burghezii uzează acum calcio vecchio, care e o insultă adusă ochiului, o lepră cu pretenții... se mânjesc cu el sălile de restaurant sau cocioabele în ruină. În România n-avem meșteri florentini, nici spații murale somptuoase, expuse soarelui arzător. Rezultatul e
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vehicul, dădea telefoane, trimitea servitorii și în cazuri desperate aștepta în fața porții, în speranța prinderii vreunui amic cu mașină, ceea ce se întîmpla prea adesea. Încolo, Gaittany ducea viață ponderată, în felul ei, dormind suficient, mâncând bine, fără exces, ca orice burghez, îmbrăcîndu-se confortabil și înnoinduse fără a deteriora și arunca constumele vechi. O chibzuială discretă prezida în economia lui. Interiorul său era distins, combinat din piese de familie și mobile noi, dozate cu gust și cu evitarea aspectului de anticărie și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu spuse Manigomian - și nu din inefientă, ci pentru că i se părea o chestiune fără interes pentru alții - este că printre unii armeni cu greutate, rămași încă legați de Orient și recent stabiliți în România, mijea aspirația unui stat armenesc burghez. În conjunctura unui nou conflict, se punea problema politicii de urmat pentru atingerea acestui țel. Nu-i improbabil ca un îndemn secret să fi venit din partea diplomației germane naziste către armenii cu instincte capitaliste de a se agita în vederea unei
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sensul unei complete separații. Sentimentul acesta de incertitudine și oboseală îl observ și la francezi, care par a fi animați de un dor de sinucidere, proclamând inutilitatea coloniilor și oroarea de război, fie și defensiv. (Nota lui Ioanide: "Prostii! Poate burghezii putrezi au gust să se sinucidă, nu cred eu că adevăratul popor francez voiește să moară!" £Cît despre colonii, odată și odată vor trebui să dispară. Ciudat! Doru are instinctul, pe care îl credeam perimat, de a stăpâni sclavi.") Cred
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe urmărirea strictă a filiației, cu împiedicarea oricărei mezalianțe cu elemente inferioare. În concepția noastră și cei din clasa sclavilor (de altfel din punct de vedere material apărați de orice mizerie, mizerabili numai moralmente) ar fi fost mai fericiți decât burghezii actuali, fiindcă ar fi simțit bucuria amară a condiției lor tragice, inexorabilitatea sclaviei lor, din care n-ar fi putut scăpa decât prin sinucidere. Un coleg de universitate căruia îi spuneam aceste lucruri în formă de badinaj, ca să văd cum
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
excesivă, spre a da dovadă că are simțire "rumînească" și profitând de bătrâneță și de ținuta ei autoritară. Vulgaritatea ei era făcută, un naționalism de chermesă. Max avea moravurile cele mai democrate și se cobora în medii pe care un burghez obișnuit le-ar fi evitat. Avea prieteni prin mahalale, pe la tară, mai ales de când cu Mișcarea, intra prin locuințe sordide, mânca la masă chiar și cu o spălătoreasă, fără nici o Netrebnicule! (fr.). G. Călinescu încruntare, cu un firesc extraordinar. Nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]