5,695 matches
-
anul 1933. Citise undeva că acea carte salvase pe frontul rusesc un tânăr subofițer: glonțul tras dintr‑o pușcă cu lunetă se oprise Între paginile ei, tocmai În dreptul inimii. Cartea aceea Îi insufla siguranță. TIMBRE ROȘII CU CHIPUL LUI LENIN Cântarea cântărilor STIMATE DOMN, În cadrul unei conferințe pe care ați susținut‑o În rue Michelet, ați pus următoarea Întrebare: „Ce s‑a Întâmplat cu corespondența lui Mendel Osipovici?“ admițând totodată că Operele complete publicate de Editura Cherkov House pot fi socotite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
1933. Citise undeva că acea carte salvase pe frontul rusesc un tânăr subofițer: glonțul tras dintr‑o pușcă cu lunetă se oprise Între paginile ei, tocmai În dreptul inimii. Cartea aceea Îi insufla siguranță. TIMBRE ROȘII CU CHIPUL LUI LENIN Cântarea cântărilor STIMATE DOMN, În cadrul unei conferințe pe care ați susținut‑o În rue Michelet, ați pus următoarea Întrebare: „Ce s‑a Întâmplat cu corespondența lui Mendel Osipovici?“ admițând totodată că Operele complete publicate de Editura Cherkov House pot fi socotite incomplete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
iar semnificația ei devine evidentă doar În contextul conviețuirii noastre). „În fiecare cuvânt al meu, În fiece punct, te afli și tu, precum polenul“, spunea el. „Tot ce am scris și chiar ce am tradus se află sub semnul tău.“ Cântarea Cântărilor a fost tradusă de el În 1928, deci În perioada În care Între noi nu mai existau sfâșieri (și este o inepție afirmația lui Ianikovski cum că acea traducere ar suna distonant). Anumite inadvertențe erau În mod deliberat strecurate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
semnificația ei devine evidentă doar În contextul conviețuirii noastre). „În fiecare cuvânt al meu, În fiece punct, te afli și tu, precum polenul“, spunea el. „Tot ce am scris și chiar ce am tradus se află sub semnul tău.“ Cântarea Cântărilor a fost tradusă de el În 1928, deci În perioada În care Între noi nu mai existau sfâșieri (și este o inepție afirmația lui Ianikovski cum că acea traducere ar suna distonant). Anumite inadvertențe erau În mod deliberat strecurate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
aliniați în fundal, cu Luana proțăpită în fața lor în chip de dirijoare. Ea spuse tare: În cinstea verișorului și prietenului nostru Dan, vă oferim acest spectacol. Din nou, aplauze. Luana intonă încet două-trei cuvinte, își agită mâinile și "corul" începu cântarea. Dan, mai afon decât toți afonii la un loc, cânta tare, tot mai tare, pe măsură ce mâna stângă a Luanei se agita înspre el, nicidecum cu intenția de a-i spori elanul. Văzând că nu pricepe, "dirijoarea" flutură mâna dreaptă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de slabă și plăpândă, băieții o ajutau până și să urce scările. I-au dat maculatoarele să-și copie lecțiile, au ajutat-o la teme. Singurul care și-a păstrat poziția de ingrat a fost Rosti. Luana se pregătea pentru Cântarea României și stătea după ore cu Victor pentru repetiții. Câteodată, fetei nu-i plăcea cum sună chitara. Victor încerca zadarnic s-o convingă că e bine. Exasperată, fata striga: Aici vreau să sune ca un pian, înțelegi? Vreau pian. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pe geamuri și tremură ca o perdea groasă de gelatină. Văzduhul e plin de cocori. Rânduiți în unghi, cocorii își încep pribegia. Desigur, vama nu se deschide numai pentru cocori. În țările calde mai pleacă sticleții, graurii, rândunelele și alte cântări ale codrilor. Nopțile se fac din ce în ce mai lungi și zilele din ce în ce mai scurte abia s-a crăpat de ziuă, că și începe să se întunece. Astfel, nici nu bagi de seamă când a trecut toamna și vine imediat Crăciunul cu un văl
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
drum spre casă și spre grijile lăsate pentru o vreme În afara pieței, Grațian se străduia din răsputeri să Înțeleagă sensul mereu schimbător al durerii care Îi bântuia trupul, precum și plânsul fără motiv al lui Flavius-Tiberius Moduna. Capul lui Flavius-Tiberius nu cântarea nici atunci mai mult decât sulul de afișe pe care, o dată pe săptămână, le purta pe umăr prin oraș: străzile Horea, l Mai, Piața Libertății, strada 23 August, Piața Gheorghiu Dej, strada Scânteii și, prin piața de alimente, din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se sacrificau, se întâlneau cu strămoșii și familiile-memoriile lor în eterne lumi-viziuni recreate din generații întregi de cunoștințe și experiențe împărtășite. De fapt, fiecare rechin ludovician a ajuns să fie privit cu venerație ca o „viață de apoi“ autonomă, vie. Cântările magice anunțau odinioară care dintre strămoși a trecut în care dintre cei șapte mari pești ai viselor, însă acum se crede că acestea sunt trunchiate sau pierdute. Din fericire, această practică deviantă și macabră nu mai există. În timp ce mintea îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
În schimb, citim în zaț de cafea, în bobi, în Tarot. Ca universitara Ioana Holda. Cineva spunea despre țoapă că iese dintr-o cultură și nu intră în alta, nu ajunge în alta. Rămîne suspendată între ele. Am ieșit din "Cîntarea României" și din "Daciada" ca să... Lupt și eu cu țoapa din mine: la început, m-a cam biruit. Am înghițit o telenovelă-două, m-am uitat la filme proaste, mi-am cumpărat pant-ofuri turcești, am citit vreo două Sandre Brown. Prostul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în "lașul", pînă la ultimul număr. Literatura noastră trebuia "fertilizată", altoită miciurinist cu cea sovietică. Numai un "ticălos" putea crede că nu existau capodopere despre viața în colhoz și pe șantier. Toți semnatarii erau extaziați de Gribacev (sau Gribaciov) cu Cîntarea colhozului, de Prevențev, de Carangozov, de Vorovschi, de Vera Vîstoscaia, de Scorohadov, de Scipaciov mari forțe scriitoricești. Un "popor de hibrizi", asta voiau Sovietele să facă din noi. Mircea Eliade, el a spus-o. Hai să ieșim în grădină, Șichy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
taie cartofii paille), dar trăiam mai ales telepatic, din biografiile altora. E mai simplu să-ți închipui vieți decît s-o trăiești pe-a ta. Greu e să-l faci pe cititor să creadă că povestea e reală. În plină Cîntare a României, încercam o Des-Cîntare. Iar un capitol bun, odată încheiat, mă ridica de la pămînt ca un covor fermecat. Aveam sentimentul că acoperișul casei de pe strada "Trompeta" sprijină cerul. Poate și pentru că n-am putut să fac ce-am vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
sonde, fum, / Termocentrală, soare, / Ce n-au fost pân-acum.“ (Petru Boroianu, poezie datată 1979, dar inclusă într-un volum apărut recent) Așa cum există autori care, după 1989, continuă să-l proslăvească, în bine-cunoscutul stil rudimentar-imnic de pe vremea Festivalului Național „Cântarea României“, pe Nicolae Ceaușescu: „Cu sudoarea frunții și cu brațe tari, / De la Cernavodă până la Agigea, / Construiau în arșiți bravii militari, / «Epocii de Aur» îi zideau «Efigia»! / ... / Prin tot ce-ai pătimit și făurit, / Popor reînviat, trăi-vei în istorii... / Pierit
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Cu ale lui grădini, / E plin de veselie, / De muncă în uzini. // Bârladul și Galațul / Ne cântă imnuri noi, / Mărăștii-ntinde brațul / Cu bravii lui eroi. /... / Pe Trotuș e amploare / Șosele, sonde, fum, / Termocentrală, soare, / Ce n-au fost pân-acum.“ (Cântare Moldovei) În 1981, el își imaginează ce simte un transfug care, după ce lucrează ca gunoier în Occident, se întoarce, cu părul albit la tâmple, în România. Transfugul își dă seama, bineînțeles, că în țara lui se trăiește mai frumos ca
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
atâția poeți care simulează, cu efect artistic, stilul reportericesc). În cazul acesta însă, nu se mai justifică înfrumusețarea simplistă, printr-o retorică imnică, a îndeletnicirii de miner. Versurile par scrise pentru a fi recitate pe o scenă a Festivalului Național „Cântarea României“. Stilul lor este bombastic-răsunător, ca muzica de fanfară. Autoarea eroizează convențional munca minerilor: „Mineri!, în această oră înaltă / aduceți lămpașele, uitate în colbul vremii, / să îndulcească veghea motoarelor... Aduceți lămpașele, peste apele pașilor... // Lângă pragul tăcerii, obelisc, / trăiește o
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Nu conteaz’ / de e treaz / ochiul, și-nspre soare zbori, / sus să fie,-n oblic, ori... Cât ai stat să scrii la teme / nici gândit-ai a te teme / că te-or prinde în placente / meteori cu gaze lente / și-n cântările cu teme / ți-or înscrie căi viclene, / și tardiva ta ofensă / înghiți te-va, imensă, / căci roșeața cea de sfeclă / de pe cer nu-i foc, ci e clă... / bucul vrăjilor de ledă / al himerei Nimeni, ce dă / în grădini fosforescente
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
publicat o carte cu titlul Chipurile Oltului (Cu inima pe drumul soarelui) la Editura Ghiozdan din Râmnicu Vâlcea? Iată ce scrie George Achim, cu pixul, pe prima pagină a acestei cărți de un vizibil amatorism, amintind de vremea Festivalului Național „Cântarea României“: „Matematicianului și poetului Florentin Smarandache - cel frumos și nebun întru înțelepciune aci și acasă, această nouă «Carte a Oltului» dimpreună cu stima autorului.“ Alte celebrități care i-au oferit cărți cu dedicații inventatorului „paradoxismului“ sunt Ioan Baba, Veronica Balaj
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
focul se identifica într-o bucată de cremene, când cărămida își resuscita memoria. Petru era piatră dintr-o zidire fără nume. Mucegaiul, ca o floare de nuntă în piept. Isaia dănțuiește, cresc muguri pe cruce! Cunoștea pe de rost toate cântările. Viața o repetiție continuă în câteva "Ceasuri Împărătești". Învierea, o promisiune amânată, legată nod de batistă. La 16 ani, viața pe orizontală era o curgere domoală. Petru era decorul. Cu ochii închiși, cu bărbia căzută, cu genunchi tociți, cu palmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
4 dimineața, visele se coc pe toate părțile, prind culoare, miros, gust. Dimineața poți atinge în vis, poți pipăi, poți îmbrățișa; în vis se întâmplă prima lecție de dragoste. Dimineață poți vedea cu ochi închiși până dincolo de orizont, poți asculta cântările heruvimilor, poți inspira toate câmpiile în luna mai; dimineața visul este o prelungire a imaginarului abandonat seara ca o pereche de ghete rupte: Subconștientul picioarelor goale seamănă cu magazia bunicului stau visele arhivate pe poliță după nevoi, după mărimi, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
depărtarea, absența, moartea. Mergi în cimitire și pune urechea peste morminte: ascultă cântecul oaselor acolo unde oasele știu să cânte sau ascultă-le liniștea acolo. Pământul, într-o orizontală definitivă, a îngropat frunza cu tot cu cer. În Grădina Copoului, sângele repeta cântarea despre o iubire desăvârșită: "Orice știință de aș cunoaște și orice credință de aș avea cât să mut munții din loc, iar dragoste nu am nimic, nu sunt. Și de aș împărți toate avuțiile mele și de aș da trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
copacul, cu frunze, cu tulpină, cu rădăcină cu tot! Genia zâmbea, se alinta, radia de fericire. Genia țopăia peste un șotron imaginar. Tu ești vânt răcoros, eu sunt frunza ta. Tu ești pământ afânat, eu sunt copacul tău. Tu ești cântare de fluier, eu sunt pădurea ta. Tu ești cuib de pasăre, eu sunt zborul tău. Tu ești izvor călător, eu sunt inima ta. Tu ești cerul meu, eu sunt cerul tău. Eu sunt... Stai!.. Nuuuuuu!.. Nuuuuuu!.. Nuuuuuu!.. Doamne, nuuuu! Doaaaaaaamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nu se mai poate" prin raportarea la egoismul "nu este", iar alții, pur și simplu, justifică cerul din suflete ca pe o invidie a lui Dumnezeu pe propria creație. Nefericirile lui Petru întregeau ca un puzzle fericirile altora. Epistolele Corintenilor, Cântările Heruvimilor, Filocaliile, Viețile Sfinților, Grațiile Epitalamurilor justificări ale lașități de a rămâne pe o margine de șotron. Iluziile antrenau bătăile inimii. Ermetică ca o cutie de chibrituri, povestea lui Petru, căsuță cu zăvoarele trase pe dinăuntru; lumina bătea la ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sângele se va elibera din strânsoare și va lega cărămida precum cuvântul lui Dumnezeu!" Manole, pe atunci, suferea ca orice pământean de naivitatea lui Adam, de egoismul lui Noe, de trufia lui Moise, de orgoliul lui Iisus. Solemnă, pădurea îngâna cântare: "Toată grija lumească să o lepădăm, cu taină să o lepădăm!" Umbrele sălciilor, precum niște femei la necurăție, umpleau pridvorul; plopii făceau închinăciuni ca-n vreme de furtună, vântul îndoia genunchii; stejarii legau nod în frunze pentru o veșnica pomenire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fii al altora? Dragostea îndelung rabdă, dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește." Dragostea mea este felia de pâine și paharul cu vin din sâmbăta morților. Beau și mănânc pentru cei plecați. Veșnica pomenire este cântarea care îmi place cel mai mult. "Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nu am nevoie de mâini! Fecioara privește cerul prin acoperișul bisericii, prin frunze, prin nori. Astăzi am văzut soarele fără să deschid ochii. Doamne, ce limpede este lumina, când sângele nu întunecă intenția lui Dumnezeu! Fecioara mă îndeamnă să ascult cântările îngerilor, cor de heruvimi în acuarela pictorului grăbesc învierea. Unde să vii Petre? Moartea asumată este o explozie a firii, nebunia de a visa nu împiedică gravitația pleoapelor. Închide ochii, în lume, culoarea resuscitează fotografiile, aici Dumnezeu stabilește ordinea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]