2,562 matches
-
consoartă... De nevastă nu vă temeți?“ „Și dacă mă tem, ce te privește?!“, răspunse Ippolit pe un ton calm, care nu prevestea Însă nimic bun. „Am o nevastă aprigă, care nu-i de lepădat. La unii, nevasta e o simplă cârpă sau o mătură, care deretică prin casă fără să scoată un cuvânt. La mine, nevasta e nevastă. Chiar dacă face gură, o respect“, adăugă el cu o privire cufundată Înlăuntrul său. „He-he, dar uneori mătura te mai și altoiește“, chicoti un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de arestați ai penetenciarului Rahova nu cunoșteau odihna. Sărmanii, Îmbrăcați rudimentar cu haine militare ce proveneau din secolul trecut, cârpite grosolan cu petice de altă culoare pe alocuri legate cu sârmă, Încălțările la fel zdrențuite, desperechiate, cu pingele improvizate din cârpe ori ziare, Îndurau vitregia dezlănțuită a iernii...! Barăcile din lemn erau construite grosolan impropiu ființei umane, unde deținuții serveau masa se prezentau deplorabil. Vântul, zăpada, pătrundea cu așa o forță În interiorul lor Încât arestații erau nevoiți să mănânce În picioare
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În Shula-Slawa. Venea să-i deretice-n cameră. El trebuia să stea cu bereta și cu haina pe el, căci ea avea nevoie de aer curat. Venea cu materiale de curățenie În sacoșă - amoniac, hârtie menajeră, Windex, ceară de parchet, cârpe. Ieșea pe pervaz să spele geamurile, lăsînd cadrul ferestrei În jos până la coapse. Micile tălpi de la pantofi Îi erau Înauntrul camerei. Între buze - o rafală de senzualitate de un roșu aprins, asimetrică, sceptică și cărnoasă, de afacere-și-vis - țigareta mocnind la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
le aibă. Când era partizan În pădurea Zamoșt, degerând, ochiul mort ca o bilă de gheață În cap. Invidiind bețe căzute pentru apropierea lui de starea lor. Într-o pătură de cal Înghețată și putregăită și cu picioarele Învelite În cârpe. Domnul Sammler purta o armă. El și alți oameni Înfometați rozând rădăcini și ierburi pentru a sta În viață. Se scurgeau din noapte pentru a arunca În aer poduri, a scoate șine și a ucide nemți rătăciți. Sammler Însuși, Împușcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
un zgomot de apă, o ușoară mișcare Într-o cadă plină. Un lipăit. Întinse mâna Înăuntru, cu Încheietura Îndoită, alunecând pe peretele acoperit de faianță până găsi comutatorul. La lumină o văzu pe Shula Încercând să-și acopere sânii cu cârpa cu care se spăla. Cada uriașă era numai pe jumătate ocupată de trupul ei scund. Tălpile picioarelor albe, observă, triunghiul feminin negru și umflăturile albe cu inele mari maro roșiatice. Venele. Da, da, aparținea clubului. Clubul de gen. Aceasta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
o parte pe scaunul de toaletă pentru a ajunge la clapa buzunarului. Shula, urmărindu-l În tăcere, zâmbea și ea, ținându-și brațele Încrucișate peste piept, cu degetele Încleștate peste Încheieturile mâinilor ca să Împiedice halatul să se deschidă. Sammler, În ciuda cârpei cu care se spăla, văzuse sfârcurile maro-roșiatice cu vene care săreau În ochi. În colțul gurii, acum că făcuse năzbâtia, stăruia un surâs nevinovat de triumf. Părul negru, creț, turtit era acoperit, Înfășurat În prosop, cu excepția, ca Întotdeauna, a șuvițelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
precum aerul, soarele și frunzele din copaci. — Chiar așa simplu? — Ortega y Gasset crede așa. Ei, ia să mă duc să văd care sunt pagubele și să aduc femeia care face curat. — Ai putea să dai și tu cu o cârpă. Să nu lași să stea așa bălțile toată noaptea. — N-am nici cea mai vagă idee despre spălatul pe jos. Nici nu cred că am ținut vreodată În mână o cârpă. Dar aș putea să pun ziare pe jos. Reviste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
curat. — Ai putea să dai și tu cu o cârpă. Să nu lași să stea așa bălțile toată noaptea. — N-am nici cea mai vagă idee despre spălatul pe jos. Nici nu cred că am ținut vreodată În mână o cârpă. Dar aș putea să pun ziare pe jos. Reviste Time vechi din pivniță. Însă mai voiam un lucru, unchiule. Ce lucru? — Să nu mă displaci pentru asta. Nu te displac. — Ei, nu mă privi Într-o lumină proastă - nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
la care sunt supuși băieții de vârsta lui. Dar ceea ce ea numește „ten măsliniu“ mie mi se pare mai mult a fi prăfuit. De câte ori m-am uitat la fața băiatului ăstuia, mi-a venit să-i frec obrajii cu o cârpă fierbinte. Pe banca lui Connolly, Sheba a văzut un catalog de reduceri de la magazinul Harrods. Avea pe copertă o schiță foarte stilizată, făcută în peniță, o femeie cu o capă de blană, cu talia de viespe și cu acea tipică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ordinea care domneau peste tot. Suprafețele din imitație de lemn ale modulelor din bucătărie erau complet goale. Pătratele de faianță albă străluceau. Chiar și dunga de ipsos dintre faianțe era impecabilă. Singura indicație că bucătăria fusese folosită recent era o cârpă de culoare roz frumos pliată pe robinetul de oțel strălucitor de la chiuvetă. Connolly i-a oferit o ceașcă de ceai. Sheba a zis că ar prefera un pahar cu apă. El avea un aer absent. Când s-a aplecat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
chiar acolo, nu-l vezi ? Nu-i auzi pașii care scârțâie a ud pe covor ? Nu vezi bălțile unde a stat pe loc și apa i s-a scurs din păr ? Jina ștergea trupul scăldat de transpirații al copilului cu cârpe răcorite și-și mușca buzele ca să nu-l întrebe cum de știa de bărbatul respectiv când ea nu-i pomenise nimic despre râu, nu-i povestise ce i se întâmplase lui taică-su. În primii ani, Jina a dormit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
libertatea în tandem vin dragostea și ura. Oare? Quid est veritas? Întreabă Motanul Negru. Prințesa din basme, berberica, Așteaptă sărutul și verbul. Ochii aud întunericul, Auzul ucide moartea, Periculos, perifericul Își scrie cărțile, Cartea. Plictisul, verde parfum Naște monștri de cârpă, Doar Bergerac face-un drum Spre Lună să nu se surpe. Simplu, fals suicid Trece prin gând și se stinge, Noi parodiem neiubind Viața, prinosul de sânge. A obosi trăind? O întrebare, Un glonț în ochiul stâng și strâmb, Care
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
suspin îmi adun mereu sufletul risipit Desfrunzesc copacii a toamnă și lacrimile ploii curg printre cuvintele mele care vin șerpește târându-se prin iarba azurie a sufletului mă adulmecă îmi sar de gât îmi ling rănile și mă înfășoară în cârpe albe de mătase. Sub o pală de vânt cuvintele mele în cămeșe de tort înmuguresc pe buze și înfloresc în zbor spre cerul inimii tale. În dimineața asta Învârt de zor caimacul gândurilor care-și așteaptă rândul cuminți ăsurând trecerea
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
De ce faci asta? l-am întrebat nedumerit. Fiindcă așa e normal, mi-a răspuns. Nu aveam timp să caut un pansament în valiză așa că m-am folosit de ce aveam eu la îndemână. Era un tricou scump... E o bucată de cârpă, dacă stai să te gândești mai bine, apoi o să-l spăl și o să fie iarăși ca nou. Îmbracă-te cu ceva, să nu creadă lumea că vrei să ne iei pe toți la măciuci! Am râs cu toții de inepția pe
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
parcă În cinstea unui festival ce se lăsa mult așteptat. Luminile palide, dreptunghiulare, care se reflectau În ferestre, lăsau impresia că ar fi abandonat de mult ideea unor astfel de festivaluri. VÎntul mă sufla dintr-o parte, ca pe-o cîrpă udă. Mi-am ridicat gulerul paltonului și mi-am văzut de drum... Dacă era să cred tot ce Îmi Îndrugase ea sau tot ce Își spusese ei Însăși - atunci, pe parcursul acestor treizeci și doi de pași, pe EL Îl așteptase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
fost deliberată... Vorbi În șoaptă, lăsîndu-și capul În jos și lovind anvelopa cu vîrful pantofului. — În această problemă părerea mea nu coincide cîtuși de puțin cu a surorii mele. Ea e femeie. Nu-i convine să fie tratată ca o cîrpă. Ea are nevoie de o explicație... Doar e femeie. Dacă ar fi În stare, poate ar accepta e poveste inexplicabilă... Dar poți să-i explici ceva ce nu se poate explica? E prea mult. Îi Înțeleg foarte bine sentimentele... Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mea nu mai văzusem pe cineva zguduindu-se de plîns În halul ăsta. Cred că l-a impresionat demonstrația. Era cald și mult praf și lacrimile ce-i curgeau pe bărbie În jos erau negre ca apa stoarsă dintr-o cîrpă murdară. Cred că Înnebunise, bietul de el, dacă a ajuns să se simtă atît de trist și singur cînd i-a văzut pe oamenii ăia trecînd pe-acolo. — Hai să mergem În altă parte să bem și noi ca lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ca niște vrăji, invitînd parcă la o zi festivă ce avea să nu mai vină. Lumina palidă dreptunghiulară de la fereastră părea să se fi consolat de mult cu gîndul acesta... O rafală de vînt mi-a izbit obrazul ca o cîrpă udă și, ridicîndu-mi gulerul, am rămas pe loc. Mi se spusese că pe-aici pe undeva fusese văzut pentru ultima dată EL. Dacă EL ar fi stat atunci, acolo, În locul meu - presupunînd că ar fi venit pe furiș, protejat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Încetul cu Încetul, din fotografiile În a căror studiere atentă mi-am pierdut două seri consecutive. — Camelia... cafeneaua ? Mi-am scos pardisiul și haina; mînecile și gulerul cămășii Îmi erau Îmbibate de sînge. În timp ce Încercam să scot petele cu o cîrpă din bumbac pe care mi-a adus-o ea și pe care am Înmuiat-o Într-un vas cu apă, i-am explicat pe scurt ce s-a Întîmplat. Prefăcîndu-mă că-mi era mai rău decît se părea, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
experiență a copiilor este că gustă întregul ambient: strâng păturica între gingii, își mestecă mânuțele, se bucură frecându-și picioarele. Ceva din iubirea asta cosmic materială se simte în percepția ta despre femei. Îmi amintesc o inscripție superbă, de pe o cârpă de bucătărie, din cele cusute și atârnate deasupra mesei. Avea în ea o generozitate cosmic-culinară: „De-ar fi cerul o plăcintă și pământul un brânzoi / M-aș gândi numai la tine, să le mâncăm amândoi”. Pe scurt, nu te înfierez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
felie de pâine prăjită, unsprezece boabe de struguri, opt pastile și o cifră record de șaizeci de grăunțe de cereale cu orez - pentru că trebuia s-o conving cât de mult îmi revenisem. În timp ce mă spăla - un proces neplăcut ce presupunea cârpe de șters și un lighenaș de apă călâie și îmbâcsită - am atacat problema. —Mamă, m-am hotărât să mă întorc la New York. —Ei drăcie, termină cu prostiile. Și a continuat să mă clătească. —Cicatricele mele se vindecă, genunchiul meu face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
munții Ziz, numiți astfel deoarece un râu cu acest nume izvorăște de acolo. Locuitorii regiunii aparțin unui trib berber de temut, Zanaga. Sunt oameni robuști; poartă o tunică din lână pusă direct pe piele și își înfășoară în jurul gambelor niște cârpe care le servesc drept nădragi; și vara, și iarna umblă cu capul descoperit. Nu-i pot totuși descrie pe acești oameni fără să amintesc de un lucru de necrezut ce poate fi văzut la ei și care îmi pare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lui e gravă. A pierdut mult sânge. Fă din nou focul și încălzește niște apă. Ai grijă ca focul să fie mare. Nu vezi că tremură de frig? Cuvintele care-i ieșeau de pe buze sunau ca niște porunci. Adu-mi cârpe curate. Nu-i mai era teamă. Mâinile lui delicate se mișcau hotărât. Deschise traista și scoase din ea o legătură pe care o puse pe masă, în fața focului; apoi alinie mai multe flacoane, borcănașe, săculeți din pânză și din piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lor și sclavii se îngrămădiră la fereastră. Nu puteau să audă ce le spuneau Valens și oamenii lui gărzilor acolo, în fundul curții, dar vedeau gesturile lor agitate. Întotdeauna Valens a adus nenorociri, zise bucătarul-șef ștergându-și degetele cu o cârpă. Am dreptate? — Întrebați-l pe Capito! râse Lucilius. Vreți să iasă din pământ și să vă spună cum l-a ucis Valens? — După mine, Valens e un om curajos - ajutorul de bucătar agită lingura de lemn și începu să amestece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
zeilor că mulți folosesc latrinele. Unii își aruncă excrementele pe geam, direct în stradă, în ciuda sancțiunilor... Noaptea trecută, când mă întorceam acasă, aproape că... — Pe căldura asta chiar trebuie să vorbiți despre mizerie? interveni bucătarul-șef, ștergându-și fruntea cu cârpa cu care curăța cuțitul. Detest Roma și palatul ăsta plin de sclavi. Toată adunătura asta mă neliniștește, și pe zi ce trece zeii mi se par tot mai îndepărtați. Puse cuțitul pe masă. — Și apoi, în Germania eram doar noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]