1,128 matches
-
însuși devine primul obstacol în calea iertării. Corupția este o boală de care omul trebuie să se vindece: boala trebuie recunoscută ca atare pentru a putea căuta un medic și o vindecare. Poarta de ieșire a corupției este cererea iertării, căința. Și pentru aceste persoane, al cărui păcat este așa de mare în ochii lui Dumnezeu încât să merite blestemul, există o cale de ieșire, există o poartă de ieșire pentru corupți care îi determină să nu moară „cu inima coruptă
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
pentru aceste persoane, al cărui păcat este așa de mare în ochii lui Dumnezeu încât să merite blestemul, există o cale de ieșire, există o poartă de ieșire pentru corupți care îi determină să nu moară „cu inima coruptă”: este căința. Într-o pagină a Primei Cărți a Regilor (21,17-29), comentează episcopul Romei, „Ahab și-a sfâșiat hainele, s-a îmbrăcat în sac și a postit. Se culca îmbrăcat în sac și umbla cu capul plecat. A început să facă
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
efemere În care se simt Împliniți nu, doamne-ferește, definitiv, dar, cu siguranță, mereu Încă o dată. Iar cîinele cu coada covrig este simbolul lor patent pentru că el le trăiește spontan și impenitent, fără să simtă nici anticipat, nici post factum vreo căință sau remușcare. Ce poți contrapune acestei bucurii rebele, refractare, Îndărătnice? Ceva care să pară că Îngenunchează orice Încercare de Împotrivire. Ceva care să se impună simțurilor printr-o amplitudine suverană necontestată de nimic. Și nimic nu este mai covîrșitor În
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
le mai răspundem. După cum nu merită să răspunzi nebunilor, tot așa nici celor care spun că nu este Dumnezeu”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Despre mărginita putere a diavolului, omilia I, 8, în vol. Despre mărginita putere a diavolului. Despre căință..., p. 26) ,, După cum noi câștigăm din două părți, tot așa necredinciosul este vătămat din două părți: și prin aceea că are să fie pedepsit mai târziu, din pricină că nu crede în înviere, și prin aceea că a căzut doborât de necazurile de
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
și puterile. Acestea / Ți-au luat, Alonso, fiul, și-ți vestesc / Sfârșit încet, mai crud ca cel năprasnic, / Pândindu-te, în fiecare clipă, / În tot ce faci; urgia ce v-așteaptă / Pe insula aceasta oropsită / N-o poate-ndepărta decât căința / Și-o viață preacurată.“ Și, procedând așa, chiar le stârnește remușcările și pocăința. Numai în acest fel putea Ariel apoi să îl determine pe Prospero să-i ierte. Și tot el le rătăcește mințile, ca să îi facă vrednici de îndurare
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
și puterile. Acestea / Ți-au luat, Alonso, fiul, și-ți vestesc / Sfârșit încet, mai crud ca cel năprasnic, / Pândindu-te, în fiecare clipă, / În tot ce faci; urgia ce v-așteaptă / Pe insula aceasta oropsită / N-o poate-ndepărta decât căința / Și-o viață preacurată.“ Și, procedând așa, chiar le stârnește remușcările și pocăința. Numai în acest fel putea Ariel apoi să îl determine pe Prospero să-i ierte. Și tot el le rătăcește mințile, ca să îi facă vrednici de îndurare
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
cu regularitate, când ne pregătea fasole frecată și el însuși, mânca cel puțin două farfurii, plăcându-i fasolea la nebunie, părintele Ioan îl lua în răspăr, și lăcomia e unul din păcatele mari, frate Rafael! ce rost ar mai avea căința, răspundea el râzând cu fața lui rotundă, dacă n-am avea nici un fel de păcat! și părintele Ioan îl absolvea la spovedanie de acest greu păcat ce-i apăsa sufletul rugându-l și pe bunul Dumnezeu, la care părintele avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Augustus - profitând de impasibila lipsă de atenție a Mașterei - avusese toată viața legături cu femeile, cum a fost relația lungă și scandaloasă cu soția prietenului său Maecenas. Când a îmbătrânit, asemenea multor libertini faimoși care sublimează înaintarea în vârstă în căință și austeritate, a hotărât să însănătoșească obiceiurile romanilor și să apere unitatea economică și socială a familiilor aristocratice, prețioase pepiniere de generali și senatori. S-a gândit la o lege extrem de dură cu privire la moralitatea privată. A scris cu propria-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
spere că totul se va rezolva. Erau acele momente în care mama ei semăna cu cea de dinainte de accidentul cerebral, momente în care Kara uita tot, precum o soție abuzată care își iartă soțul la cel mai mic gest de căință. Firește, doctorii au negat orice șansă ca totul să fie iar ca înainte. Dar ei nu au fost de față cu câteva luni în urmă când mama ei s-a trezit brusc și a spus: - Bună, iubito. Am mâncat toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
la alta îi aud glasul pe timpul flămând de speranțe. De la o zi la alta, realitatea îmi întunecă sufletul ce sâgerează pe genele eclipsei unde rămân un element abstract de gânduri. Sfâșietor de sincer mă dezbrac de ispită și-n pustietatea căinței îi rostesc numele ce mi plouă prin săruturile stelelor îmbrățișându-mă cu lacrimile din adevărata-mi sărăcie iertată de noapte. TRUPUL OBOSIT DE ATÂTA IUBIRE DE LUME în amintirea prof. Iancică Dobriță Să înțelegi lumea și să o iubești cu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Tarkovski, cărora li se scot ochii În pădure. Și mai crudă decît la Tarkovski, tocmai pentru că nu e explicită. Sau, altfel, pentru că surprinde, pune semnul mirării În pupila lui Mitică. Neavîndu-și rostul Într-o asemenea lume. Ar mai fi și căința românească a lui Vișan Înfricoșat de gîndul morții În bucătărie, rugăciunea spusă disperat printre oale, cu fața ascunsă de castroane, Îngenuncherea care nu poate fi nici ea decît falsă, de suprafață, doar pînă trece durerea de burtă luată drept otrăvire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să disprețuiască și disprețuia cu cât dorea mai mult. Începând cu el însuși. Îi acorda trupului ceea ce îi cerea, disprețuindu-l și îndată uitând sau întorcându-se la muncă, și graba aceasta prea semăna a dorință de uitare și a căință. Înțelegea ca pe o pierdere clipa acordată trupului, necesară, își zicea, totuși o pierdere pentru spiritul ce trebuie să recupereze. Într-o altă epocă a istoriei, ar fi fost un bun ascet. Ceva asemănător călugărilor medievali obsedați de o credință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dacă am interpretat corect situația - ați fi putut ajunge la o încântătoare intimitate. Îmi poți oare ierta acest jalnic și reprobabil comportament? Nu pot decât să sper că sinceritatea mea de acum ar putea fi măcar considerată un act de căință. Acum să trecem la propunerea de care vorbeam. Mi se pare evident că amândoi, acționând independent unul de celălalt, am ajuns cât am putut fiecare de departe cu cercetările noastre. A sosit momentul să ne unim forțele. Dă-mi voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
considerați o perioadă de doliu prelungit - teorie sprijinită, dacă era nevoie, de eseul lui Freud pe această temă, „Doliul și melancolia“. Mama lui nu prea părea convinsă de acest apel la autoritatea științifică, dar pe măsură ce seara înainta și vedea sinceritatea căinței fiului ei, atmosfera începea să se îmblânzească. După ce au ajuns acasă și și-au făcut două cești de Horlicks, Michael își făcu curaj să pună câteva întrebări despre tatăl pierdut. — L-ai mai văzut vreodată, după aceea - după ziua când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
zăcuse nemișcat, în cimitirul singuratec, de la marginea orașului, constrâns de încătușarea gerului, orbit de o impresie confuză și de căldura imensă, a unui soare virtual, clocotind în simțurile celor ce mor înghețați, care-i umplură de plăcere inima copleșită de căință, convins fiind că ajunsese, undeva, în Cetatea Ierusalimului. Albert și ancestralul său amor "Il faut que le plus grand nombre possible de gens ait la posibilité de connaître les conquêtes de la science." Albert Einstein 12 Ghidul-șofer, un bărbat mijlociu, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Totul e să nu ai nimic a-ți reproșa, necum ceva grav sau ireparabil cînd ești chemat să-ți faci datoria. Conștiința trebuie să opereze atunci, În clipa aceea, ulterior, e zadarnic. Tot ce vine după aceea este mulțumire sau căință, care Înseamnă recunoașterea În tine a greșelii, singura cale de eliberare, micul sau marele tău purgatoriu. - Mă gîndeam Într-o zi - așa Într-o doară - cum ar fi fără noi? - Simplu, răspunse. Imaginează-ți, prin reducere la absurd, ca-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
sânt în stare a-l compromite în ochii liberalilor. Generalul are totdauna o îmbrăcăminte îngrijită, pe când liberalii nu-și pot permite acest lux decât atunci când sânt la putere. Daca și aserțiunea aceasta e o crimă contra libertății, o mărturisim cu căință, dar nu ne putem îndrepta. E vina generalului dacă nu poate semăna, nici în privirea arătărei sale esteri oare, nici în privirea culturei și manierelor, cu d-nii radicali, ba că s-a-nfruptat într-atîta de blestemata de civilizație încît după ce s-a
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de desfrâu, o arunc pe-aia și trăiesc cu a bună!... Le vezi cum vin la biserică la bătrânețe și se mocăie în fața sfintei fecioare să le ierte pentru viața lor când nu le păsa că o să vină și ceasul căinței. Tot e bine, altele nu vin deloc și pe-alea le lauzi tu! "Ei, și la ce le folosește căința?" zise tata. "Păi nu le mai folosește, dar căința, dacă vine, cum să scapi de ea? Trebuie să te căiești
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se mocăie în fața sfintei fecioare să le ierte pentru viața lor când nu le păsa că o să vină și ceasul căinței. Tot e bine, altele nu vin deloc și pe-alea le lauzi tu! "Ei, și la ce le folosește căința?" zise tata. "Păi nu le mai folosește, dar căința, dacă vine, cum să scapi de ea? Trebuie să te căiești, că n-ai încotro." "Și tu nu te căiești?" o ispiti tata furios. Mama tăcu. Dacă răspundea că nu, ar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
viața lor când nu le păsa că o să vină și ceasul căinței. Tot e bine, altele nu vin deloc și pe-alea le lauzi tu! "Ei, și la ce le folosește căința?" zise tata. "Păi nu le mai folosește, dar căința, dacă vine, cum să scapi de ea? Trebuie să te căiești, că n-ai încotro." "Și tu nu te căiești?" o ispiti tata furios. Mama tăcu. Dacă răspundea că nu, ar fi dat dovadă de trufie, dacă spunea că da
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fatalistă, îi spusei, nu trebuie s-o ai chiar dacă faptele ți-o sugerează. Dimpotrivă, trebuie să gândești că nimic nu e pierdut, atâta timp cât lucrul fundamental, nevinovăția ta, nu ți se șterge, Doamne ferește, din memorie și să dorești să ispășești prin căință. Atunci nimeni nu te mai poate ajuta, nici măcar eu, fiindcă o să te apuci să desminți ceea ce eu o să afirm."' " Nu mă căiesc! zise el cu o voce dură. Dar gândul că acest omor o s-o determine pe ființa pe care
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
oficială a statelor naționale față de propriul lor trecut. Un întreg cortegiu de regrete exprimate oficial, penitențe publice și declarații de nostra culpa s-au succedat în sfera publică internațională în ultimele decenii. Cazuistica este bogată, iar protagoniștii acestor acte de căință diverși. Papa Ioan Paul al II-lea și-a exprimat în 1992 regretele în numele Bisericii Catolice față de tratamentul inchizitorial la care a fost supus Galileo Galilei, prin care a deschis lungul șir al regretelor formale pe care avea să le
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
este dată de existența unui ethos european al aducerii aminte înlăuntrul căruia rezidă imperativul moral al "politicii regretului" (Nienass, 2013). Politica românească a regretului. Restructurări ale memoriei naționale. Statul român s-a racordat cu întârziere la noua cultură europeană a căinței, exprimându-și regretele formale prin două documente menite să reconcilieze societatea românească cu trecutul său problematic. România s-a alăturat galeriei de "state ale părerii de rău" (Lind, 2008: sorry states), împărtășindu-se astfel din cultura căinței, odată cu asumarea Raportului
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cultură europeană a căinței, exprimându-și regretele formale prin două documente menite să reconcilieze societatea românească cu trecutul său problematic. România s-a alăturat galeriei de "state ale părerii de rău" (Lind, 2008: sorry states), împărtășindu-se astfel din cultura căinței, odată cu asumarea Raportului Final elaborat de Comisia Internațională pentru Studierea Holocaustului în România (Wiesel, 2004). Raportul, comisionat de președintele Ion Iliescu în 2003 și finalizat un an mai târziu, reprezintă ieșirea statului român din lunga stare de amnezie istorică cu privire la
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
nu știi în ce te-ai băgat... la o adică, sunt și eu un prost laolaltă cu tine! se dezmetici și tresări brusc Rogojin, fulgerat de privirile Nastasiei Filippovna. E-eh! Am dat greș ascultându-te, adăugă el cu profundă căință. Studiind chipul descompus al lui Rogojin, Nastasia Filippovna izbucni deodată în râs. — Optsprezece mii, mie? Uite cum se vede mujicul din el! adăugă ea brusc cu familiaritate vulgară și se ridică de pe canapea, parcă pregătindu-se să plece. Ganea urmărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]