KorAP: Find »[drukola/base=călăreț & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...36 37 38 ...101 >

2,510 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628

incredibile În raportul de forțe. Căpitanul Tudor Jurj, care preluase comanda vânătorilor domnești după căderea spătarului Mihail, sesiză momentul de ezitare al dușmanilor și ridică sabia, strigând: - După căpitanul Oană, Înainte! Zdrobiți-i! - Moldovaaa! se ridică strigătul de luptă al călăreților lui Ștefan. - Ce se Întâmplă? Întrebă Oană, care nu deslușea mișcările de trupe. - Călărimile atacă În forță pe direcția deschisă de Apărători! spuse Erina. Organizarea tătarilor slăbea. Grupuri răzlețe de războinici se desprindeau din tumen-uri, Încercând să creeze o breșă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
și coboară pe firul apei! - Atacul e deviat spre sud! Dar asta nu e tot! Se Întâmplă ceva mult mai departe, În fața noastră, adică În spatele armatei lui Eminek! Erina privi o vreme cu atenție, dar nu văzu nimic. Mii de călăreți tătari Întorceau caii, renunțând la luptă. Pierduseră peste zece mii de oameni, dar mai aveau destui ca să continue bătălia. Moldovenii trecuseră la șarjă pe ambele flancuri, spulberând din goana cailor sute de războinici dintre care unii Încercau să reziste, iar alții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
În fața rugăminții de sânge și de lacrimi a călărimilor țării și le Îngădui un răgaz de trei săptămâni În care să-și vadă casele, să-și Îngroape morții și să-și strângă recoltele. De vor birui la malul Prutului, toți călăreții sunt liberi de grijile războiului până la sfârșitul lunii iulie, În prima noapte cu lună plină. Atunci, dacă Domnul nostru Dumnezeu mă va lăsa În viață, Îi voi aștepta În locul numit Bradu Strâmb, nu departe de ținuturile Sucevii. Iar dacă acel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
dar nu puteau să schimbe soarta războiului. 6 iulie 1476, ora 6.00, Bivolari pe Prut Măria ta, Voi Îndeplini Întocmai poruncile primite, dar numai după ce Întreaga hoardă a Crimeii va fi alungată din Moldova. Am aproape douăsprezece mii de călăreți care gonesc de o săptămână aproape zi și noapte.După lupta de la Ștefănești am avut alte cinci ciocniri cu tătarii lui Eminek. Toate câștigate de Moldova. .Mengli Ghirai a pierdut până acum peste douăzeci de mii de oameni și tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
cu tătarii lui Eminek. Toate câștigate de Moldova. .Mengli Ghirai a pierdut până acum peste douăzeci de mii de oameni și tot ce a jefuit Între Nistru și Prut. Continuăm urmărirea. De-ți este cu putință, Învoiește o mie de călăreți de la cetatea Hârlău să lovească hoarda dinspre Apus. Cosmin Oană 6 iulie 1476, Răcătău, malul Siretului Căpitane Oană, Măria sa mi-a poruncit să-ți transmit prin rețeaua noastră următoarele porunci: nici un călăreț nu iese din cetatea Hârlăului și din nici o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ți este cu putință, Învoiește o mie de călăreți de la cetatea Hârlău să lovească hoarda dinspre Apus. Cosmin Oană 6 iulie 1476, Răcătău, malul Siretului Căpitane Oană, Măria sa mi-a poruncit să-ți transmit prin rețeaua noastră următoarele porunci: nici un călăreț nu iese din cetatea Hârlăului și din nici o altă cetate. Cele două corpuri de vânători domnești și regimentul cavaleriei de Neamț continuă urmărirea lui Eminek, dar nu mai departe de vadul Nistrului.Din ziua În care tătarii au ieșit de pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
fugiră În primul rând, puseră un genunchi la pământ și scoaseră săgețile. La marginea pădurii se ivi un grup de aproximativ cincizeci de luptători călări. Arcașii lăsară săgețile În jos, căci recunoscuseră, pe mantiile lor albe, semnul scutului și spadei. Călăreții coborâră tăpșanul la trap, se aliniară și Își duseră toți, cu o singură mișcare, pumnul drept În dreptul inimii. - Apărătorii... murmură, admirativ, unul din plăieși. Io credeam că-i numa’ o legendă... Da’ iacătă-i... Unul din călăreți avansă până În dreptul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
scutului și spadei. Călăreții coborâră tăpșanul la trap, se aliniară și Își duseră toți, cu o singură mișcare, pumnul drept În dreptul inimii. - Apărătorii... murmură, admirativ, unul din plăieși. Io credeam că-i numa’ o legendă... Da’ iacătă-i... Unul din călăreți avansă până În dreptul voievodului și spuse: - Să trăiești, măria ta! Sunt arcașul Simion, cu cincizeci de luptători. Am ordin să veghez asupra măriei tale. Am vegheat și până acum. Dar acum am nevoie de Încuviințarea măriei tale, căci oastea țării

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Moldova se bătea mai departe, așteptând semnul mântuirii? - Adevărat, măria ta... spuseră plăieșii. Doară nu credeai că ne-om da bătuți... Vocile se amestecară Într-o rumoare acoperită de alte tropote de cai. Dinspre Apus sosi un alt grup de călăreți purtând semnul scutului și spadei. - Căpitane Gâlcă! exclamă voievodul. De unde vii? - De peste munți, măria ta! Doamna Maria se află În siguranță În cetatea Clujului! Iar românii din munții Apuseni se ridică la luptă la chemarea lui Vlad! În două sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
la Bradu Strâmb, se află Însuși Domnul țării. În clipa următoare, Întreaga cavalerie a vânătorilor domnești ieși, perfect aliniată, pe latura dreaptă a poienii și În josul ei, iar pădurea fremătă de cai, de voci și de clinchete de arme. Un călăreț se desprinse din formație și sosi, la trap, În fața voievodului. Descălecă, puse genunchiul drept la pământ și spuse: - Comisul Tudor Jurj, comandantul corpurilor unu și doi de vânători domnești, la porunca măriei tale! - Ridică-te, comise! spuse Ștefan. Și spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
mai poate dura mult și voia să distrugă cât mai serios materialul de luptă și forțele umane ale otomanilor. Cu o seară Înainte se petrecuse, chiar, un fapt uluitor. Poarta cetății se deschisese și pe pod țâșnise un grup de călăreți care spulberase un regiment Întreg de ieniceri. Înainte ca cineva să-și dea seama ce se Întâmplă, călăreții reveniseră În cetate. Era primul atac al moldovenilor după Înfrângerea de la Valea Albă, iar Oană Înțelese că el reprezenta mult mai mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
otomanilor. Cu o seară Înainte se petrecuse, chiar, un fapt uluitor. Poarta cetății se deschisese și pe pod țâșnise un grup de călăreți care spulberase un regiment Întreg de ieniceri. Înainte ca cineva să-și dea seama ce se Întâmplă, călăreții reveniseră În cetate. Era primul atac al moldovenilor după Înfrângerea de la Valea Albă, iar Oană Înțelese că el reprezenta mult mai mult decât o lovitură dată otomanilor. Era o răsturnare În starea de spirit a celor asediați. O dovadă că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Oană Înțelese că el reprezenta mult mai mult decât o lovitură dată otomanilor. Era o răsturnare În starea de spirit a celor asediați. O dovadă că pot avea inițiativa luptei și că problema capitulării nici nu se pune. În cetate, călăreții fuseseră primiți cu ovații. Era o victorie. Mică, nesemnificativă, dar o victorie. Trei sute de călăreți lăsaseră În urma lor peste o mie de ieniceri morți. Aceste cifre căpitanul le auzi de la cei care treceau În fugă prin dreptul cortului. Întâmplarea Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
răsturnare În starea de spirit a celor asediați. O dovadă că pot avea inițiativa luptei și că problema capitulării nici nu se pune. În cetate, călăreții fuseseră primiți cu ovații. Era o victorie. Mică, nesemnificativă, dar o victorie. Trei sute de călăreți lăsaseră În urma lor peste o mie de ieniceri morți. Aceste cifre căpitanul le auzi de la cei care treceau În fugă prin dreptul cortului. Întâmplarea Îi confirmă bănuielile. O mare contraofensivă se pregătea undeva În munții Moldovei, iar Cetatea Sucevei avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
era adevărat, atunci Ștefan se afla la Bradu Strâmb, adică la numai două zile călare. Iar călărimile domnești care fuseseră lăsate să-și culeagă roadele se Întorceau la luptă. Dar, chiar și așa să fi fost, cu cincisprezece mii de călăreți soarta războiului nu putea fi schimbată. Fulgerător, o umbră intră În cort și, Înainte ca Oană să-și dea seama ce se Întâmplă, tăie cu un singur gest funia care Îi ținea legate mâinile și dispăru. Căpitanul rămase nemișcat, așteptând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
capcană, desigur. Prima dintr-un lung șir de capcane. Spahii trebuiau atrași spre munți. Până aici, spătarul Înțelegea. Mai departe, Însă, nu. Voievodul părea a aștepta ceva. Un semn. Iar semnul acela Întârzia să vină. Dinspre dealurile Sucevei se iviră călăreți În goană spre codrii Ilișeștilor. - Spahii... murmură Costea. Pentru o clipă, Ștefan se simți singur. Nu era o mare bătălie, dar era, poate, cea mai grea. Nu mai erau, lângă el, nici spătarul Albu, nici boier Stanciul, nici vornicul Bodea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
lui de libertate și putere a țării și că, de acum, Semiluna avea să-și Întindă umbra asupra acestor ținuturi. - Retragerea! porunci voievodul. Pedestrimea, Înapoi cu două mii de pași, În semicerc, pe două flancuri, adânc În pădure! Cinci sute de călăreți În avangardă, atac fals asupra spahiilor, cu retragere rapidă. Cinci sute de arcași la liziera pădurii, cu săgeți aprinse pregătite. Ordinele Îi reaprinseră speranța. Era singur, dar vreme de aproape două decenii Învățase tot ce se putea Învăța despre luptele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Arcașii trag doar atunci când dușmanii ajung la șase sute de pași, spătare Costea, continuă Ștefan. Țintesc În spatele lor, iar linia de foc le va Împiedica retragerea. Imediat după aceea, arcașii trag În plin, iar domnia ta, spătare, ataci cu cinci mii de călăreți. Ai surpriza și ai avantajul numeric. În jumătate de ceas, n-ar mai trebui să fie nici un spahiu În viață. - Am Înțeles, măria ta! Iar apoi... - Apoi vom vedea dacă Mahomed devine curios să vadă cine i-a desființat avangarda

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
voiai să spui, nu? - Oarecum... - Observ că nu ești doar un pictor de viitor, ci și un lingvist eminent. - Eminent, nu. Poate... iminent. Cum e și atacul spahiilor asupra micii cavalerii moldovene. Pe dealul care cobora spre șleahul Sucevei, detașamentul călăreților moldoveni atacase coloana spahiilor și, Înainte ca aceștia să organizeze apărarea, se retrăseseră. Fără să stea pe gânduri, turcii porniră În urmărire. După un galop de aproape o mie de pași, voievodul dădu semnal arcașilor. Dușmanii intraseră În raza de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
de sânge, al primei bătălii. Dar ei, vânătorii domnești, erau elita cavaleriei moldovene. Ei, și nu altcineva, trebuiau să arate că turcii puteau fi Învinși. Lângă linia vânătorilor se auzi un tropot ușor. Comisul Jurj Întoarse privirile, uimit. - Măria ta... Călăreții Întoarseră și ei capetele. Într-adevăr, Ștefan plecase de la postul de comandă din centrul oștirii și venise printre ei. În jurul lui se vedeau mantiile albe ale Apărătorilor. - Vitejilor... spuse Ștefan, fără să ridice vocea, ca și cum ar fi vorbit cu un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
frontal detașamentele de spahii. Forța atacului fusese mai mare decât se așteptase Stefan. În ea era nu doar viteza cailor și panta dealurilor, care erau condiții pur strategice, ci era mult mai mult. Era sufletul și speranța nebună a fiecărui călăreț, era stema Moldovei și chipul luminos al voievodului, era furia Înfrângerii și setea de răzbunare. Comisul Jurj simți că are lângă el o forță imensă, care mătură totul, indiferent de ordine, indiferent de strategii. Simțea că nimeni nu mai gândește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Spahii se mișcă mai greu În păduri. Cât de mulți? - Greu de numărat. Mulți. Sunt peste tot. - O mie? Cinci mii? - Nu... Regimente Întregi... Pe toate văile... Poate douăzeci de mii, poate treizeci de mii... Nu știu... În urma lor sosesc călăreți. Departe, spre Cetatea de Scaun, sunt niște care. Cred că aduc artilerie. Căpitanul privi În depărtare, dar nu văzu decât ceață. O ceață care Începea să devină, parcă, roșie. Avea o senzație ciudată, inexplicabilă. - Spune... Erina Întârzie răspunsul. Se ridicase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
citi cu voce tare: Cinci sute de mongoli În goană nebună spre codrii Ilișeștilor. Au eliminat cinci patrule de spahii până aici. Posibil să fie conduși de Amir Baian. - Oare toate astea se Întâmplă cu adevărat?... , murmură Alexandru. * Cei doi călăreți urcau panta abruptă care ducea spre unicul vârf din care bătălia putea fi văzută În Întregul ei. În sinea lui, Oană spera să găsească o cale de a ajunge la voievod. Dacă asta nu era posibil, atunci voia, cel puțin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Nu, asta era deja o nebunie. Și totuși. Dacă nu cumva chiar el adusese ceața. * - Măria ta... spuse Alexandru, mi-ai promis ceva după ce am plecat de la chilia Sihastrului... - Da, Alexandru. Dacă prevestirea lui se adeverește, ai o mie de călăreți să Începi atacul pe flancul stâng. Dar, deocamdată, trebuie să scăpăm din cleștele lui Mahomed. - Vom scăpa, Doamne. Răzeșii se bat pe ambele flancuri. Cavaleria a ajuns deja pe noile poziții, În luminișul Ursului, pe versantul muntelui. Dă-mi călăreții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
călăreți să Începi atacul pe flancul stâng. Dar, deocamdată, trebuie să scăpăm din cleștele lui Mahomed. - Vom scăpa, Doamne. Răzeșii se bat pe ambele flancuri. Cavaleria a ajuns deja pe noile poziții, În luminișul Ursului, pe versantul muntelui. Dă-mi călăreții. Lasă-mă să atac când Îmi spune sufletul. Voievodul cântări o clipă rugămintea lui Alexandru, apoi făcu semn spătarului Costea să se apropie. - O mie de călăreți din corpul de oaste al Neamțului intră sub comanda lui Alexandru Oană. Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]