1,435 matches
-
ale vieții, mai ales genul de cină la care participase Amanda. Cocteil de creveți și pui de cauciuc serviți împreună cu alți mii de ziariști, din câte înțelesese el. — Ideea este, a concluzionat Amanda dându-și capul pe spate în timp ce-l călărea, că acum îmi doresc cea mai grozavă experiență de viață. Copii. Împingându-se în sus, către ea, Hugo a încercat să nu se gândească la copii. Sau, mai curând, să nu se gândească la părerea lui despre ei. Copiii vomau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
s-a uitat în jos la Hugo. Cu câteva clipe înainte, chipul îi radiase din cauza dorinței satisfăcute. Acum, însă, căpătase o expresie calmă și serioasă. Ce s-a întâmplat? a întrebat Hugo, punându-și mâinile pe șoldurile slăbuțe, care-l călăreau în continuare, și simțind cum zona genitală i se trezește din nou. Știi ce s-a întâmplat, Hugo. Noi doi. Tu și cu mine. Amândoi suntem căsătoriți. Și avem copii. —Ăăă, da. Așa e. Voiam să discutăm despre asta. —Foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
generează lupta dintre Cain și Abel (Gen 4). Calul negru al celui de-al treilea sigiliu și călărețul care ține un cântar reprezintă puterea economică care creează bogați și săraci, născând exploatarea și opresiunea. Calul verde (și cel care îl călărește) se numește Moarte și în urma lui vine Locuința morților, ce reprezintă destinul umanității păcătoase. Autorul vrea să sugereze că blestemul care se configura prin creșterea păcatului ca război, foame și moarte, are o putere limitată pentru umanitatea care rămâne în
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
atunci... de ce a trebuit s-o supăr?!... Și, așa, frângându-și sufletul, o auzi, parcă, murmurând un cântec cu glas tremurat abia șoptit. ”... Mi-ampărăsit mama singură, Intr-o casă pardosită cu necazuri și lut, In noaptea aceea cu zăpadă. îngerii călăreau pe umerii mei Vocea mamei îngheța pe pârău. Si nu vedeam sfârșitul în față. îngerii căzură în urmă pe drum... Mi-am părăsit mama, singură acasă Intr-o casă pardosită cu necazuri Oaspeții au venit să-mi vadă părinții Dar
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
blestemul ei m-a ajuns..!”. Spunea ea printre lacrimi, cu presimțământul vinovăției. Noaptea... după miezul nopții, se trezea și murmura plângând încet... ”...Mi-ampărăsit mama singură acasă Intr-o casă pardosită cu necazuri și lut, In noaptea aceea cu zăpadă. Ingerii călăreau pe umerii mei Vocea mamei îngheța pe pârâu. Si nu vedeam sfârșitul în față, îngerii căzură în urmă pe drum... Mi-am părăsit mama, singură acasă Intr-o casă pardosită cu necazuri...” Incet... tot mai încet, murmura cântecelul de jale
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
a și cunoscut În altă viață, având În vedere că Grigore Caraza acreditează teoria metempsihozei. Iată ce scrie, În această privință, la pagina 339: „Trăiesc mereu cu gândul c-am existat În mai multe vieți la rând... Mă văd adesea călărind În apropierea lui Ștefan, la Lipnic, alungând tătarii, la Podul Înalt și, În sfârșit, mă văd la Războieni, Împotriva turcilor, Încerând să-l opresc pe domnitorul nostru, care era călare de unul singur Înspre dușman, voind să moară.” Ne place
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
norvegiană și, firește, nici pe cea daneză: mama lui Thomas cobora dintr-o veche familie din Odense. Metisarea aducea un plus de vigoare, Thomas, uneori, dovedea prea multă, altfel nu și-ar fi risipit o bună parte din ea tot călărind motocicleta, Încăierîndu-se cu alții pe măsură și schimbînd mereu drăguțele; din acest surplus donase o parte clinicii H&V-Cryos, s-ar fi putut spune. Așa judecînd, și despre donatorii de sînge s-ar fi putut zice că mulți dintre ei
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Dacă i-ar fi știut, Thomas ar fi alergat alături de ei, i-ar fi Învățat multe, motocicleta era ceva periculos, iar ei erau fiii lui. Și cîteva fiice s-ar fi dovedit Îndrăznețe, amazoane moderne; nu mai Încălecau armăsari adevărați, călăreau bidivii metalici, ascultau muzică metalică, respirau, odată cu aerul, metale grele. I-ar mai fi ferit, cît ar fi putut, pe urmași de drogurile dure. Ce să le mai spună despre cele ușoare, de vreme ce planeta era tot mai măcinată de cele
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Fetele, tot mai multe, nu vroiau să ajungă În ghiveciul visat cîndva de mamele și bunicele lor, nici măcar o seră nu le mai era destul, creșteau și din asfalt. CÎmpiile cu poteci de bitum erau pline de automobile, de motociclete călărite de o mulțime de Thomași, armăsari pe două roți, focoși, nepretențioși; nu cereau unor ființe tinere și nepregătite pentru așa ceva mîncare gătită, rufe spălate, călcate, rînduială și curățenie În casă. Efemeride, la scara cosmică; cele mai multe Își trăiau ziua dată Într-
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
se spăla Îndelung, frecîndu-și cu grijă fiecare centimetru de piele; adormea, uneori, În cadă. S-ar fi putut ca ideea lui cu heringii să se fi născut din spleen-ul unor zile neprielnice. CÎnd Își revenea, o lua iarăși razna, călărind bezmetic armăsarul de fier și femei ce credeau că ele Îl călăreau, era un fel de care pe care, În paturi Întîmplătoare, cele conjugale, era convins, eunucizau. În dormitorul domestic se instalau impotențele, frigiditatea nevestelor. Din obișnuință, repetiție. Datorie. Din
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
În cadă. S-ar fi putut ca ideea lui cu heringii să se fi născut din spleen-ul unor zile neprielnice. CÎnd Își revenea, o lua iarăși razna, călărind bezmetic armăsarul de fier și femei ce credeau că ele Îl călăreau, era un fel de care pe care, În paturi Întîmplătoare, cele conjugale, era convins, eunucizau. În dormitorul domestic se instalau impotențele, frigiditatea nevestelor. Din obișnuință, repetiție. Datorie. Din tot mai puțină plăcere. În paturile conjugale, cuplurile deve neau tot mai
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Dar Adanil putea fi găsită și-n rai, trecuse poarta paradisului În mai multe rînduri, cu vreo doi sfințișori ce studiau teologia, Învățau acolo cum să Îndrepte lumea, Adanil le Îndreptase spinările, Îi culcase, pe rînd, În patul ei, Îi călărise, le luase mințile, Îi făcuse, s-ar fi putut zice, oameni de rînd, se dusese tot harul, atît cît adunaseră pînă atunci. Adanil bîntuia peste tot, chiar părea ubicuă, unii jurau că o văzuseră În același timp În baruri aflate
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
și lucrurile ar fi fost date Înapoi. O spoială și așa, pentru că, nu după multă vreme, anatema ar fi fost ignorată, totul ar fi fost Împins Înainte de aceeași plăcere, plăcere, plăcere, asta era, se pare, esența stirpei. Și cîinii se călăreau, gîfÎind, pentru a lăsa urmași, porcii la fel, maimuțele; nu stricăciunea le mîna pe dobitoace; aveau anumite perioade, În restul anului parcă nici nu mai aveau sex. La om, se pare, mîncărimea În zonele pubiene, anale, bucale devenise aproape insuportabilă
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
sau votcă și beau din ele; Îngăduitor, moșul trăgea un whisky - numai whisky de la o vreme -, o țigară-două și, seara, mai totdeauna, lua cu el, la plecare, cîte o Crăciuniță. Cu una a fost găsit de poliție tocmai cînd o călărea Într-un parc; a scăpat cu o amendă; neranchiunos, le-a dăruit oamenilor legii o mînă de cauciucuri parfumate. Barba i se cam dezlipise, atîrna strîmb, chiar a picat pînă la urmă, tipa i-a lipit-o la loc, degeaba
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
peste nouăzeci de ani când a murit și nici n-a murit de moarte bună. A mers într-o toamnă, cam pe vremea asta, dar ceva mai târziu, la vânătoare spre Pitești, în sus, călare și cu pușca la umăr. Călărea bine și se ținea drept, cu toate că era bătrân. Calul a simțit ceva lângă o pădure și s-a speriat, și cum moșul se rezemase cu mâna de un copac, înțelegi, calul a G. Călinescu rupt-o la goană și moșu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Procletul. Auzi-i cât de tari sînt! În cel mai înalt grad! " Te ia cu amețeală. Ăștia nu se joacă. E însuflețiți... Și, continuând să atace la curățenie, se porni să cânte din nou pe nas, apăsat popește, dumicând și călărind vorbele cu o voce caldă, motănoasă, de hepatită: -Borfalină, borfalină, Da-te-te-aș cu vaselină P-unde stai tu în mașină... ...Horla! 19 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI decât toți acești veleitari literari!... Care nici n-ar merita, nici ce știți
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Sonor. Cel al dublului album al formației Pink Floyd, de toate gheorțăiturile și gâfâielile cuiva obișnuit să reguleze, mai de grabă într-un taxi, decât într-un Cabinet. Și atunci, muzica o făcu să se simtă de parcă ar fi fost călărită de însuși Alexandru cel Mare. 136 DANIEL BĂNULESCU Și apoi muzica o mai făcu să surâdă, într-un cotlon al impudoriilor ei, că, uite, în sfârșit, fusese pusă la "Zid". Și apoi nici nu se mai miră... acum, când, iată
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
face și mai ingrată misiunea ce ne revine. Domnul Robin, deși foarte artist, era o persoană nespus de serioasă. Pinky oftă. - Și ce mai făcea domnul Robin? - O mulțime de lucruri. Nu puteai să spui exact ce nu făcea. Boxa, călărea, canota, superviza afacerile unui birou de avocatură. Era un bărbat bogat și de stirpe aleasă. Ar fi putut deveni un moștenitor și mai bogat. Dar mai presus de aviatică, străfulgerări și sevicii galante, avocatură, moșteniri, proprietăți... Avea onestitatea de a
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-ți fie frică... Na... - Lasă-l, boala dracului, că-ți face bine... Moș Leu își îndemna armăsarii trăgând cu furie dintr-o lulea, în care ardea un miez roșu de tutun aprins: 57 - Împroașc-o, Surule! Nu te lăsal Așa, Ilie, călărește-o, dă-i bine! Aha, ha, acum, na, slobozește-te, aha, hi, nu... Cârlane, n-o lăsa, ai ostenit, ai, calu tatii, așa, dumicatul cui te-a făcut, ei, așa... Pe urmă iepele fură gonite să pască. Armăsarii încă nechezau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
el ce bănuise. Ăsta era om al dracului, se vedea după cum pune mâna. Nu se înșelase nici de data asta. Paraschiv vorbea îndîrjit, privind groapa adâncă, sălbatică: - Mi s-a făcut sete, Treanță, să stăpânesc numai eu peste hoți, să călăresc Grivita și Filantropia, să văd ce e-n Obor și Mandravela și să-i fur Stăpânului pe Didina, să v-o dau vouă s-o mârliți și s-o batjocoriți, că 1-a lăsat pe Sandu și s-a dus
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lumina lunei și sfâșia aerul nopții, pe când cremenea de munte de sub copitele de fier a calului zburând scânteia trosnind și trezind ecoul cel adormit al munți lor. Calul mă ducea mereu, astfel încît în urmă neci să părea că aș călări, ci că aș pluti între cer și pământ, dus de-un geniu nevăzut, mereu înainte, răpit de-un bălaur din poveste, de-un smeu, c-o falcă-n cer și una-n pământ. Cât oi fi zburat astfel nu știu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
vaietelor celor osândiți la focul Gheenei. M-aruncai pe cal disculț cum eram și, izbindu-l în coaste, începui să iau drumul înapoi pin oraș, flacărele erau mai domoale, stradele - pustii, și cadavrele erau pe - alocurea așezate claie pe grămadă. Călării repede până ieșii din oraș afară, unde, la drumul împărătesc, luîndu-mi lancea din șanț, scoțîndu-mi pana roșie din căciulă și dînd-o vântului, o apucai călare îndărăt spre munte, deși nu-nspre satul meu. Dedei de-o cale de munte pe care
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
solarieni 19, deci, la care te tot referi, iubite fra' Tommaso, sunt chiar așa de nemaipomeniți? Chiar așa, domnule Baron; fapt e că ei folosesc, și-aici Tommaso își schimba glasul ca un bufon, numai ce sunt în stare să călărească, o lance, două pistoale de cea mai bună calitate, cu țeava subțiată, ce vin de hac oricăror armuri, și-n plus au și o spadă lungă. Alții poartă o bâtă, ăștia sunt baza, căci neputând ei să străpungă o armură
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ca înainte. Oftă și cotrobăi prin geantă, scoase portofelul, apoi cartea recuperată, ca să le reașeze în ordine. El râse iarăși, luând cartea lui de pe marginea mesei și punând-o alături de-a ei. — Beigbeder ! exclamă ea. — Dragostea durează 3 ani... ! Călărim aceiași dragoni... Citim aceeași carte... Și mai ce ? — Mi-e și frică să întreb, încercă ea să glumească, fără a putea ascunde cât de tulburată era. — Rămâne să aflăm. Cosmina își dădu șuvițele de pe frunte. El arătă spre ecusonul cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
om, pentru a visa nestingherit. Dar jumătatea cealaltă se însoțise în visul lui, căci sforăia cu un fornăit mulțumit de gustul ovăzului proaspăt, iar gleznele îi tresăreau. Când tălpile păreau că se desprind de pământ, cele două jumătăți se întâlneau, călărindu-se pe sine, visul absolut. Bunelu, ca orice om foarte bătrân, nu mai putea dormi. Își întorsese ochii pe dos, ca să-și poată privi visele în stare de veghe, ca la cinema. Visele creșteau acolo unde trupul își regăsea miezul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]