2,351 matches
-
margine să le taie capetele fostului Domn, lui Moțoc și lui Spancioc, întrucât Tomșa constituia un pericol pentru părțile dinspre Moldova ale regatului. Cei trei își fac testamentele și, în ziua de 6 mai 1564, capetele lor cad sub securea călăului în piața din centrul Lvovului, așa cum suna porunca regală. „Fără judecată, fără pravilă, fără nimic” - ar fi zis cronicarii noștri, care n-ar fi trecut cu vederea faptul că unul din cei trei era „vasul lui Dumnezeu” și că, în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
al Moldovei, din care învinuiri reieșea nerespectarea tratatelor și a alianțelor (nu depusese omagiul regelui Poloniei), violarea corespondenței, incendierea și jefuirea unor sate de margine, pedepsirea unor nobili poloni 150. Același rege a dat și porunca de decapitare și execuția (călăul - spun martorii - a ucis un ins derutat, disperat, care cerea îndurare) a avut loc la 28 septembrie 1582. Văduva, Maria „Janculina” (în care unii istorici văd o descendentă a Paleologilor), și copiii, au mai rămas o vreme în Galiția. Ea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
înainte de tragicul său sfârșit, Constantin Brâncoveanu obținuse învoirea de la înalta Poartă să-l însoare pe Radu (Raducan), al treilea băiat al său (1690-1714) cu fiica lui Antioh Cantemir (cu care fiul lui era logodit), aflată atunci în capitala sultanilor. Sabia călăului n-a mai îngăduit împlinirea acestei aliențe (care, cu siguranță, l-ar fi deranjat pe Ion Neculce). Celorlalți copii Constantin Brâncoveanu le-a găsit soți și soții între odraslele marilor boieri din țara Românească și Moldova. Constantin (1683-1714) s-a însurat
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
social și libertatea conștiinței morale a individului. Din moment ce asupriții și asupritorii își împrumută doar măștile de la caz la caz, frica și supunerea rămân, în esență, aceleași stări fundamentale, metamorfozându-se, în contexte istorice diferite, doar formele lor de manifestare. Personajele - călăi și victime - sunt ademenite și prinse în amplul păienjeniș al rețelelor socialului și suferă o răsturnare (în variație liberă) a raporturilor dintre ele, transferul producându-se pe nesimțite, la fel cum se întâmplă în Bătrâna și Hoțul (inclusă în volumul
SAVIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289521_a_290850]
-
în chip neașteptat, ca un Hamlet sangvinar care ucide dintr-o stranie necesitate, ca urmare a pactului semnat cu Mephiticus, însăși viața fiindu-i condiționată de săvârșirea zilnică a unui omor. Acest Sisif al morții mereu amânate, în același timp „Călăul lui Satan”, înzestrat însă cu conștiință, ajunge, înspăimântat, să își negocieze propria sinucidere, pedeapsă și expiere totodată. În Don Juan apocalipticul, „comedie neagră cu balet, măști și cântecele”, destinul lui Hitler apare ca bufonadă tragică a simulacrului, nebuniei și morții
SEVER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
și de alte rude ale mamei, la Lămășeni, apoi de un cumnat din prima căsătorie a Mărioarei, Constantin Ladà, negustor bogat în București, care îl dă în grija unui dascăl grec („nu era de cuviință a se numi dascăl, ci călău”), Panaioti Corfioti, ce deschisese o școală la hanul lui Filaret. După moartea lui Ladà, în 1816, V. intră slujbaș la Nazlâm, un negustor lipscan, iar mai târziu se stabilește în ținutul Hotinului. Capătă o slujbă de funcționar: „scriitor de limba
VARNAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290437_a_291766]
-
tente de fabulă. În Fantasme din lumea cealaltă (2002) același spirit hipercritic se manifestă într-o poezie care vizează din nou tarele lumii occidentale. „Nicăieri și peste tot acasă” (Ubi bene), emigrantul constată că „nicăieri nu se înțelege mai bine călăul cu victima/ Ca în străinătate” (Scrisoare din Offenbach), peisajul țării adoptive reprezentând „tot un deal și o vale a plângerii...” (Peisaj căpcăun). SCRIERI: Fiul risipitor, București, 1994; Turnul Babel pe Main, București, 1995; Gegenschauspiel - Spectacol împotrivă, ed. bilingvă, tr. Horst
VASILACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290444_a_291773]
-
s-a îndoit și nici n-a tăgăduit, a continuat să mărturisească, cu aceeași senină fermitate, credința și încrederea lui de totdeauna. Ce știm cu toții ne e de ajuns ca să înțelegem cât de totală i-a fost victoria. Victorie împotriva călăilor, desigur, dar mai ales victorie împotriva Morții. Pentru că știm cum a murit! Iar ultimul lui mesagiu din temniță, adresat fiecăruia dintre noi, a fost acesta: „Să nu ne răzbunați!” MIRCEA ELIADE Între limitele generației sale, printre care a numărat destui
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
curriculumului americantc "14.6. Atacurile „perfidului Albion” asupra curriculumului american" Curriculumul modern american nu a murit de „moarte bună” în anii ’70, dar s-au găsit „asasini” gata să-l „ucidă” pe gratis. Singura mângâiere a rămas faptul că acești călăi nu erau americani. „De ce un nord-american nu poate fi mai mult decât un britanic?” Această interogație parafraza pe un ton glumeț frământarea eroului lui Bernard Shaw, Mr. Henry Higgins: „De ce o femeie nu poate fi mai mult decât un bărbat
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
acea suprafață socială pe care acționează individual, apare iluzia biografică de care amintește Pierre Bourdieu. Tonul martirologic propriu țărilor postcomuniste în confruntarea cu trecutul comunist- ce a dat naștere unei literaturi victimologice bogate, cu excepția germanilor estici, care au preferat studiul „călăilor”, al aparatului de represiune - apare aproape total calmat de o viziune mai largă în timp (nu ne-am născut o dată cu comunismul), ce explică de ce astăzi suntem cum suntem și de ce am fost cum am fost. Ieșiți din totalitarism, românii, indiferent
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ființă liberă. Această sacrificare se plătește cu diluarea creativității, a încrederii în ceilalți - oricât de apropiați -, cu trunchierea permanentă a gândului, cu nemărturisirea victoriei și a păcatului. În final, rămâne povara sufletului greu marcat de gratiile și sârma ghimpată ale călăului mereu amenințător în fața voinței de a scutura ceva din ceea ce simți apăsător. Să vezi negru și să-l declari alb, să știi binele și să spui contrariul, să vrei ceva și să declari lipsa dorinței - toate instaurează lehamitea, neîncrederea în
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
schingiuirea la care erau supuși o formă de umilire a virilității. După încheierea anchetei, apoi a procesului și la multă vreme după evenimente (la ceasul mărturiei), câteva foste victime nu s-au sfiit să își clameze dorința de răzbunare asupra călăilor de odinioară, tocmai fiindcă resimțeau încă trauma anchetei: „Pe tipul ăsta, pe anchetatorul meu, tare mult aș vrea să-l întâlnesc într-o zi, să-i sucesc gâtul” sau „Pe monștrii ăștia, i-aș împușca pe toți, fără să clipesc
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
sa: „Am constatat cu stupoare că ceea ce se întâmplase cu noi era, de fapt, o mostră, desigur, la scară foarte redusă, a ceea ce se cunoaște ca fiind «experimentul Pitești»” (Filichi, 1994, p. 57). Această transformare a victimei în instrument al călăilor, de nu cumva în călău, este pusă pe seama unor „forțe satanice” care au acționat asupra celor fragili psihologic. Concluzia dă fiori: „Mă cutremur gândindu-mă ce-ar fi însemnat să stăm în anchetă sau în pușcărie nu trei săptămâni, ci
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
că ceea ce se întâmplase cu noi era, de fapt, o mostră, desigur, la scară foarte redusă, a ceea ce se cunoaște ca fiind «experimentul Pitești»” (Filichi, 1994, p. 57). Această transformare a victimei în instrument al călăilor, de nu cumva în călău, este pusă pe seama unor „forțe satanice” care au acționat asupra celor fragili psihologic. Concluzia dă fiori: „Mă cutremur gândindu-mă ce-ar fi însemnat să stăm în anchetă sau în pușcărie nu trei săptămâni, ci trei luni sau trei ani
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ceva, trebuie s-o afirmi, să te distanțezi, pasivitatea și tăcerea acuză, iar cel care nu este revoltat de un act de agresiune sexuală față de un copil poate fi considerat, psihologic vorbind, un pedofil latent. Cum masa poate deveni din călău și o victimă, ea parcurge, ulterior faptelor de „măreție”, un fenomen de trecere spre faza de martir, își va apăra nevinovăția și implora dreptul la viață. Aderarea nu a fost numai un fenomen de participare la crime politice care să
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
pentru „nuvele” ori „romane” precum Radu al III-lea cel Frumos (1864), Meșterul Manole sau Fundarea monastirei Curții de Argeș (1882), Fata de la Cozia (1887), Maria Putoianca (1892), Bătălia de la Călugăreni (1894), Junețea lui Mihai Viteazul (1895), Mihai Viteazul și călăul (1895) ș.a., ori Războiul pentru Independență din 1877, „exploatat” în Amazoana de la Rahova (1879), Prizonierul român de la Plevna (1879), Santinela de la Grivița (1889), Căpitan Buzdugan (1890), Primul rănit (1890), Botezul de sânge (1892), Peneș Curcanul (1892), Sora de caritate (1892
POPESCU-17. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288938_a_290267]
-
Maria Putoianca, Brașov, 1892; Peneș Curcanul, București, 1892; Războiul dintre haiduci și ruși, București, 1892; Sora de caritate, București, 1892; Radu Anghel, I-II, București, 1893; Bătălia de la Călugăreni, București, 1894; Junețea lui Mihai Viteazul, București, 1895; Mihai Viteazul și călăul, I, București, 1895; Isprăvile tâlhărești ale lui Nicolae Grozea, Dumitru Lungu și Ioniță Tunsul, București, f.a. Culegeri: Carte de basme, I-IV, București, 1892. Traduceri: Émile Gaboriau, Crimele misterioase, București, 1880. Repere bibliografice: Pop, Conspect, II, 28-30; Sadoveanu, Opere, VI
POPESCU-17. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288938_a_290267]
-
La fel ca în picturile lui Chagall, îngerii se strecoară epifanic printre case rustice nămețite („și trece îngerul în fiecare seară călare/pe-o rază de aur și nani, nani/ îmi așez pe frunte coroana// adorm cu capul pe butucul călăului/ și butucul înverzește/ zăpezile înalte au stins lămpile din pereți” - p.s.), animalele planează prin aer, elementele primordiale învăluiesc protector ființa („să-ți iei aerul ca zid de apărare/ și-o stea să-ți iei apoi s-o faci femeia ta
PREDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289003_a_290332]
-
în categoria ucigătorului de frate, a cărui spiță urcă până la Cain. În aceeași tipologie se încolonează, prin complicitatea la crime sau la asasinat moral, Marcovici, Paramon, Gotlieb, Zoli și Tibor Antal, procurorul care, fără intenția expresă de a-l preda călăilor, a deconspirat ascunzătoarea unui tânăr hăituit pe nedrept. Omologi ai acestor fratricizi sunt paricizii Loga și Beldeanu, medicii în stare, prin intrigă și calomnie, prin teroare morală permanentă, să grăbească moartea superiorilor (Iuliu Hațieganu, Sebastian Voiculescu) spre a le lua
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
trup și aerian la simțire, judecător vinovat de-a pururi, Jumătate „trăiește în Țara Necesității”, cum se arată într-o pagină de eseu din Cartea numelor (1975). Danemarca medievală este o imensă pușcărie, unde nu există decât șapte personaje: Victima, Călăul, Falsul călău, Femeia, Judecătorul, Directorul închisorii și, în fine, moartea însăși, adică Ghilotina. Și victimele, și călăii sunt neputincioși. Jumătate nu cunoaște viața decât prin intermediul jumătății de moarte, adică prin el însuși. Împerechere de Urmuz și Shakespeare, el trăiește un
MUGUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288267_a_289596]
-
aerian la simțire, judecător vinovat de-a pururi, Jumătate „trăiește în Țara Necesității”, cum se arată într-o pagină de eseu din Cartea numelor (1975). Danemarca medievală este o imensă pușcărie, unde nu există decât șapte personaje: Victima, Călăul, Falsul călău, Femeia, Judecătorul, Directorul închisorii și, în fine, moartea însăși, adică Ghilotina. Și victimele, și călăii sunt neputincioși. Jumătate nu cunoaște viața decât prin intermediul jumătății de moarte, adică prin el însuși. Împerechere de Urmuz și Shakespeare, el trăiește un perpetuu travesti
MUGUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288267_a_289596]
-
arată într-o pagină de eseu din Cartea numelor (1975). Danemarca medievală este o imensă pușcărie, unde nu există decât șapte personaje: Victima, Călăul, Falsul călău, Femeia, Judecătorul, Directorul închisorii și, în fine, moartea însăși, adică Ghilotina. Și victimele, și călăii sunt neputincioși. Jumătate nu cunoaște viața decât prin intermediul jumătății de moarte, adică prin el însuși. Împerechere de Urmuz și Shakespeare, el trăiește un perpetuu travesti. E rege nebun („mori de vânt cu o mie de aripi, cocoși, pitici sălbatici, trâmbițe
MUGUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288267_a_289596]
-
contemporani, pref. trad., București, 1978; I. Che˛cinski, Conacul cu stafii, București, 1979 (în colaborare); Ryszard Klyș, Ucideți oaia neagră, București, 1979; Kornel Filipowicz, Prizonierul și fata, București, 1980; Tadeusz Nowak, Și de vei fi crai, și de vei fi călău, pref. trad., București, 1987; Tadeusz Dolega Mostowicz, Vraciul. Profesorul Wilczur, I-II, pref. trad., București, 1991; Witold Gombrowicz, Ferdydurke, postfață trad., București, 1996, Pornografie, postfața trad., București, 1999, Trans-Atlantic, postfața trad., București, 1999, Cosmos, postfața trad., București, 2000; Andrzej Stasiuk
PETRICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288795_a_290124]
-
mori pentru o idee și să devii un martir sau să trăiești cu prudență și să încerci să impui adevărul? Galilei se apără zicând că lumea nu are nevoie de victime și că numai diletanții pot avea voluptatea suferinței: „Urăsc călăii, însă nu mi se pare important să-i urăsc ca victimă; prefer să-i urăsc contestându-i prin strigătul meu de bucurie; acest strigăt poate fi mai elocvent decât flăcările unui rug.” Cel ce se opune lui Galilei e de
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
aspre în ton apostolic; „Și, acceptând să fiți sfetnicul lui Nero, ați acceptat ca filosofia să fie sfetnica unui ucigaș. Chiar dacă ați vrut în felul acesta să-l temperați, împuținând numărul victimelor. În loc ca Nero să condamne numai în numele unui călău, în numele unui nebun, el a condamnat, cât timp i-ați fost sfetnic, și în numele filosofiei. Și ce rost mai are filosofia dacă ea se recunoaște neputincioasă în fața ucigașilor?; dacă recunoaște că singura ei șansă e să limiteze crimele, fără a
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]