1,472 matches
-
mulți pelerini erau măcelăriți, uneori cu sutele, pe drumul de la Jaffa, situat pe coastă, în Țara Sfântă. În jurul anului 1119, cavalerul francez Hugues de Payens și ruda sa Godfrey de Saint-Omer, veterani ai primei cruciade, propun crearea unui ordin monastic (călugăresc) pentru protecția acestor pelerini. Regele Balduin al II-lea al Ierusalimului a acceptat această cerere, oferindu-le drept cartier general Muntele Templului, în moscheea Al Aqsa care fusese capturată. Muntele templului avea un aer mistic, deoarece se credea că se
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]
-
mai avea un câmp de luptă clar, adică un adversar acceptabil și pentru restul societății. Această situație a mărit tensiunile cu o parte a nobilimii europene, în contextul în care templierii se arătau interesați în fondarea unui propriu stat monastic (călugăresc), după cum făcuseră cavalerii teutoni (germanici) în Prusia după 1226. În 1305, noul papă, Clement al V-lea, aflat în Franța, a trimis scrisori Marelui Maestru templier Jacques de Molay și celui ospitalier Fulk de Villaret pentru a discuta posibilitatea fuziunii
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]
-
a fostei mănăstiri a fost transportată la Arbore și de acolo la Dragomirna. În locul vechiului iconostas, a fost adusă catapeteasma de la Mănăstirea Dragomirna care a fost refăcută în 1885, când icoanele au fost pictate de către Epaminonda Bucevschi. Trapeza și chiliile călugărești au fost distruse în 1871 de un incendiu, iar stăreția a fost dărâmată în timpul primului război mondial. Între anii 1901-1902, au fost efectuate lucrări de restaurare generală a bisericii din Solca sub coordonarea arhitectului austriac Karl A. Romstorfer, modificându-i
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Solca () [Corola-website/Science/321144_a_322473]
-
Moga) Opera antumă foarte vastă a lui Onisifor Ghibu are ca subiecte principale: pedagogia și educația, problemele școlare, unirea celor două biserici românești, politica religioasă și minoritară a statului român față de politica dușmănoasă și revizionistă a unor organizații laice și călugărești, problemele basarabene. Bibliografie realizată postum (1974-2010) Prin grija în special a fiilor săi, Octavian și Mihai Ghibu, s-au publicat postum, până în 2010, 33 de volume mari, din manuscrisele rămase după moartea lui Onisifor Ghibu. Între acestea: Amintiri despre oameni
Onisifor Ghibu () [Corola-website/Science/305079_a_306408]
-
în tradiția scolastică, fără discuții în timpul orelor, ca în toate liceele catolice. Ultimul călugăr piarist este considerat Való Ferenc (d. 2005), preot la capela liceului. După cel de-al Doilea Război Mondial, în urma interzicerii de către autoritățile comuniste a activităților ordinelor călugărești ale Bisericii Romano-Catolice, activitatea liceului piarist a încetat. În anul 1946 clădirile liceului și a internatului au fost atribuite Școlii Politehnice Timișoara. Doar capela și-a putut păstra destinația inițială. În 1946 în clădirea liceului a fost mutată Facultatea de
Liceul Piarist din Timișoara () [Corola-website/Science/313023_a_314352]
-
practicat-o cu smerenie și umilință toată viața, fiind convins că face voia lui Dumnezeu, ceea ce îi dădea o liniște sufletească inexplicabilă. Renunțarea la orice posesiune materială l-a făcut ca timp de 35 de ani să poarte aceeași haină călugărească. "„În anul 1585 va fi transferat în mănăstirea „Sfînta Zămislire” din Napoli, unde va lucra ca infirmier pînă la sfîrșitul vieții. Părea născut pentru această activitate. Pentru el bolnavii reprezentau "părți suferinde ale lui Iisus" și se apropia de ei
Ieremia Valahul () [Corola-website/Science/314808_a_316137]
-
său iconografic, bolnița se integrează perfect în întregul ansamblu al mănăstirii gândit în sens teologic și spiritual de Arhimandritul Ioan și în sens aulic de Constantin Brâncoveanu. Schema iconografică vădește trăsăturile unei arte care se adresează în primul rând mediului călugăresc, temele alese fiind menite să fie un exemplu pentru întreaga obște călugărească. Ideile conducătoare ale acestuia gravitează în jurul ideii de întrupare și înviere. Altarul este consacrat, conform tradiției, întrupării prin tema Platyterei și întărită în semnificații prin prezența celor doisprezece
Biserica Bolniței Mănăstirii Hurezi () [Corola-website/Science/320538_a_321867]
-
în sens teologic și spiritual de Arhimandritul Ioan și în sens aulic de Constantin Brâncoveanu. Schema iconografică vădește trăsăturile unei arte care se adresează în primul rând mediului călugăresc, temele alese fiind menite să fie un exemplu pentru întreaga obște călugărească. Ideile conducătoare ale acestuia gravitează în jurul ideii de întrupare și înviere. Altarul este consacrat, conform tradiției, întrupării prin tema Platyterei și întărită în semnificații prin prezența celor doisprezece profeți care au vestit-o, Iacov, Moise, Aaron, Ghedeon, David, Solomon, Isaia
Biserica Bolniței Mănăstirii Hurezi () [Corola-website/Science/320538_a_321867]
-
a fost o binecuvântare” (21 iulie 1988). Reîntors în România, la 30 august 1988, a revenit la Mănăstirea Sinaia, unde și-a reluat activitatea sacerdotală și muzeografică, finalizând redactarea tezei de doctorat. După nouă luni petrecute în acest prestigios așezământ călugăresc, pe care-l iubea nespus de mult și-l numea ,paradis pământesc”, patriarhul Teoctist l-a numit, la 9 iunie 1989, preot slujitor la Catedrala Patriarhală din București. I s-au încredințat, totodată, numeroase ascultări de ordin administrativ-bisericesc, pregătindu-se
Irineu Pop () [Corola-website/Science/308640_a_309969]
-
Maria i-a încredințat generalului ordinului carmelit, Simon Stock, "scapularul" însoțit de făgăduințe deosebite pentru toți cei care-l vor purta. De aceea, sărbătoarea se mai numește și "a scapularului" ("Scapularul" este o piesă de îmbrăcăminte prezentă la unele ordine călugărești, care se poartă pe deasupra hainelor, atârnând în față și în spate până la glezne). Sărbătoarea a fost inclusă în calendarul romano-catolic în 1726. În Sfintele Scripturi este lăudată frumusețea Carmelului, unde prorocul Ilie a apărat puritatea credinței lui Israel în Dumnezeul
Fericita Fecioară Maria de pe Muntele Carmel () [Corola-website/Science/303279_a_304608]
-
spre finele secolului al XII-lea, istoricul american William Birney n-a reușit să găsească numele niciunui călugăr copist menționat pentru copierea de literatură latină, iar Merryweather, autor deja amintit și care s-a aplecat cu multă simpatie asupra tagmei călugărești, nu menționează nici el vreunul care să fi trăit și copiat literatură latină până în anul 1178. Scriptoria mânăstirilor erau, de altfel, locurile unde se copia literatura religioasă necesară clerului creștin, iar faptul semnificativ că în mod sistematic căutătorii renascentiști de
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
cărți de cult, însemnări care se constituie într-o adevărată cronică a Mitropoliei Proilaviei Logofeți Dascăli Atanasie Patelarie s-a născut în anul 1580 în orașul Rethimno din insula Creta, primind la botez numele de Alexios. A intrat în viața călugărească ca frate la Mănăstirea „Sf. Ecaterina” din Muntele Sinai, unde a fost călugărit cu numele de Anania. Tot aici este hirotonit ieromonah, primind numele de Atanasie. În anul 1626, o veche scriere grecească arată că Atanasie Patelarie se afla în
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
cu 1104, țineau de arhiepiscopul din Lund, iar altele țineau de danezi. Situația a rămas așa până la 1164, când Suedia a devenit provincie eclesiastică, cu un Ștefan drept primul arhiepiscop de Uppsala. Între 1100-1200, s-au înființat mai multe ordine călugărești. Mănăstirile Alvastra, Nydala și Varnhems erau cisterciene, iar dominicanii și franciscanii aveau mănăstiri la Visby și Skara. Personalitatea bisericească cea mai importantă a secolului al XIV-lea a fost, fără îndoială, sfânta Brigita de Suedia. Viziunea ei a avut o
Biserica suedeză () [Corola-website/Science/299716_a_301045]
-
Valea Călugărească este o comună în județul Prahova, Muntenia, România, formată din satele Arva, Coslegi, Dârvari, Pantazi, Rachieri, Radila, Schiau, Valea Călugărească (reședința), Valea Largă, Valea Mantei, Valea Nicovani, Valea Poienii, Valea Popii, Valea Ursoii și Vârfurile. </ref>. Valea Călugărească este o
Comuna Valea Călugărească, Prahova () [Corola-website/Science/301754_a_303083]
-
Valea Călugărească este o comună în județul Prahova, Muntenia, România, formată din satele Arva, Coslegi, Dârvari, Pantazi, Rachieri, Radila, Schiau, Valea Călugărească (reședința), Valea Largă, Valea Mantei, Valea Nicovani, Valea Poienii, Valea Popii, Valea Ursoii și Vârfurile. </ref>. Valea Călugărească este o comună în județul Prahova, Muntenia, România, formată din 15 sate, cel de reședință fiind Valea Călugărească. Comuna este așezată pe
Comuna Valea Călugărească, Prahova () [Corola-website/Science/301754_a_303083]
-
Valea Călugărească este o comună în județul Prahova, Muntenia, România, formată din satele Arva, Coslegi, Dârvari, Pantazi, Rachieri, Radila, Schiau, Valea Călugărească (reședința), Valea Largă, Valea Mantei, Valea Nicovani, Valea Poienii, Valea Popii, Valea Ursoii și Vârfurile. </ref>. Valea Călugărească este o comună în județul Prahova, Muntenia, România, formată din 15 sate, cel de reședință fiind Valea Călugărească. Comuna este așezată pe malul stâng al râului Teleajen, în zona cursului său inferior, partea de nord urcând pe niște dealuri de
Comuna Valea Călugărească, Prahova () [Corola-website/Science/301754_a_303083]
-
Rachieri, Radila, Schiau, Valea Călugărească (reședința), Valea Largă, Valea Mantei, Valea Nicovani, Valea Poienii, Valea Popii, Valea Ursoii și Vârfurile. </ref>. Valea Călugărească este o comună în județul Prahova, Muntenia, România, formată din 15 sate, cel de reședință fiind Valea Călugărească. Comuna este așezată pe malul stâng al râului Teleajen, în zona cursului său inferior, partea de nord urcând pe niște dealuri de circa 300-400 m. Satul de reședință se întinde de-a lungul șoselei DN1B (care leagă orașele Ploiești și
Comuna Valea Călugărească, Prahova () [Corola-website/Science/301754_a_303083]
-
întinzându-se de-a lungul unor văi către aceste dealuri, în a căror zonă înaltă se află satele Vârfurile și Schiau. Restul satelor, Arva, Rachieri, Pantazi, Dârvari, Coslegi și Radila, se află în zona de câmpie din sud. La Valea Călugărească, din acest drum se ramifică DJ101F, care duce spre sud către Dumbrava și Drăgănești. Prin comună trece, pe la sud de satul de reședință, și calea ferată Ploiești-Buzău, pe care este deservită de stația Valea Călugărească. Este recunoscută pentru podgoriile sale
Comuna Valea Călugărească, Prahova () [Corola-website/Science/301754_a_303083]
-
câmpie din sud. La Valea Călugărească, din acest drum se ramifică DJ101F, care duce spre sud către Dumbrava și Drăgănești. Prin comună trece, pe la sud de satul de reședință, și calea ferată Ploiești-Buzău, pe care este deservită de stația Valea Călugărească. Este recunoscută pentru podgoriile sale de vii, făcând parte dintre localitățile pe unde trece "Drumul Vinului", un traseu rutier turistic ce leagă mai multe localități din zona podgoriilor Dealul Mare și a celor din împrejurimi. În fiecare an, la sfârșitul
Comuna Valea Călugărească, Prahova () [Corola-website/Science/301754_a_303083]
-
ce leagă mai multe localități din zona podgoriilor Dealul Mare și a celor din împrejurimi. În fiecare an, la sfârșitul lunii septembrie, în localitatea de reședință are loc un festival al vinului. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Valea Călugărească se ridică la de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (96,23%). Pentru 3,34% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor
Comuna Valea Călugărească, Prahova () [Corola-website/Science/301754_a_303083]
-
reparată în 1871), una în Radila (reparată în 1892), una în Dârvari (fondată în 1824) și una în Coșlegi (fondată în 1826 de banul Constantin Bălăceanu). În perioada interbelică, comuna Coșlegi s-a regăsit în plasa Drăgănești, în vreme ce comuna Valea Călugărească — în plasa Cricov și apoi în plasa Urlați. În 1950, cele două comune au fost incluse în orașul regional Ploiești, reședința regiunii Prahova și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, comuna Coșlegi s-a desființat, fiind inclusă în
Comuna Valea Călugărească, Prahova () [Corola-website/Science/301754_a_303083]
-
Cricov și apoi în plasa Urlați. În 1950, cele două comune au fost incluse în orașul regional Ploiești, reședința regiunii Prahova și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, comuna Coșlegi s-a desființat, fiind inclusă în comuna Valea Călugărească, arondată județului Prahova, reînființat. În perioada comunistă, în localitate s-a înființat o fabrică de fosfați. Activitatea ei s-a încheiat în 1997, iar acum este o ruină. Singurul obiectiv din comuna Valea Călugărească inclus în lista monumentelor istorice din
Comuna Valea Călugărească, Prahova () [Corola-website/Science/301754_a_303083]
-
desființat, fiind inclusă în comuna Valea Călugărească, arondată județului Prahova, reînființat. În perioada comunistă, în localitate s-a înființat o fabrică de fosfați. Activitatea ei s-a încheiat în 1997, iar acum este o ruină. Singurul obiectiv din comuna Valea Călugărească inclus în lista monumentelor istorice din județul Prahova ca monument de interes local este situl arheologic din livada Grupului Școlar Agricol, unde s-au găsit urmele unei așezări din perioada Halstatt.
Comuna Valea Călugărească, Prahova () [Corola-website/Science/301754_a_303083]
-
, siglă "OSBM", (în , în ) este un ordin călugăresc greco-catolic. Membrii acestui ordin, călugării și călugărițele, poartă denumirea de "bazilieni" sau mai vechiul "bazilitani" ori "basilitani", respectiv "baziliene" sau "bazilitane". De notat faptul că în Biserica Ortodoxă, aproape toți monahii și monahiile urmează regula Sfântului Vasile cel Mare, iar
Ordinul Sfântul Vasile cel Mare () [Corola-website/Science/310594_a_311923]
-
format din următoarele monumente: Este situată la 34 km de Alba-Iulia și la 18 km de Teiuș. Este situată pe Valea Geoagiului și a "Mănăstirii", la intrarea în Cheile Râmețului din Munții Trascăului. este unul dintre cele mai vechi așezăminte călugărești din Transilvania. Ridicată în Munții Trascăului, pe lîngă râul Geoagiului (dacica Germisara) într-un loc numit de mocani „Valea Mănăstirii”, bisericuța cu hramul Izvorul Tămăduirii poartă ascunse în zidurile-i firave nu puține taine. Se cunoaște cu precizie că al
Mănăstirea Râmeț () [Corola-website/Science/310073_a_311402]