1,224 matches
-
să-și recapete forțele pentru ultimele etape ale războiului. Jim aproape că ar fi acceptat cu bucurie foamea, dacă ar fi văzut din nou lumina aceea ciudată pe care o aduseseră cu ele avioanele Mustang... În jurul lui, americanii Își părăseau cămăruțele și se Înghesuiau la ferestre. Demarest arătă spre coloanele de fum care se ridicau dinspre docurilor din nordul Shanghai-ului. Deși erau la peste șaisprezece kilometri depărtare, Jim auzi un huruit puternic peste orezăriile pustii, un tunet uitat care răsuna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
femeilor și despre părțile lor intime dădeau impresia că acești masculi terminați se provocau singuri, descriind ceea ce nu mai erau În stare să facă. Dar existau Întotdeauna expresii demne de Înregistrat și savurat pe care le auzea stînd culcat În cămăruța lui. CÎnd Jim se Întoarse la Blocul E aducînd cămășile lui Basie și rația lui de mîncare, se simți Îndreptățit să treacă pe lîngă Demarest și să se așeze la picioarele priciului. Îl urmări pe Basie mîncîndu-și terciul și mutînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
aceea, după ce terminase coaja cartofului de la Basie, Jim stătea culcat pe priciul lui și În cele din urmă deschise revista. Din păcate, În Reader’s Digest nu erau reclame, dar Jim privi fotografia liniștitoare cu limuzina Packard prinsă de zidul cămăruței sale. Ascultă familia Vincent vorbind cu voce scăzută și pe fiul lor tușind stins. CÎnd se Întorsese de la Blocul E, Jim Îl găsise pe băiat jucîndu-se pe podea cu broasca țestoasă. Avusese loc o scurtă confruntare Între Jim și domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
aceea. Stewardul de cabine era prea precaut, nu era niciodată primul care să Încerce un lucru nou sau să-și pună În joc modesta siguranță. Jim bănuia că auzise vreun mesaj de avertizare la aparatul secret de radio. Își abandonase cămăruța plină de comori adunate cu greu ani de zile, pantofii, rachetele de tenis și sutele de prezervative. Jim Își aminti că Basie vorbise despre deținuții unor lagăre de lîngă Shanghai care fuseseră mutați În altă parte. Oare Îl avertiza că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fier ale cărucioarelor pentru mîncare, ce arătau direcția spre bucătărie. Stătu În ușa camerei lui, puțin surprins văzînd tăieturile decolorate din reviste, prinse de perete deasupra priciului lui. În ultimul moment, Înainte de a se alătura marșului, doamna Vincent rupsese perdeaua cămăruței sale, satisfăcîndu-și o nevoie mai veche de a ocupa Întreaga cameră. Frumos Împăturită, perdeaua stătea sub priciul lui Jim, iar el fu tentat să o prindă iar la loc. Un miros puternic plutea În cameră, miros pe care nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
imagină că ea se Întorsese În lagăr. Jim se Întinse pe priciul doamnei Vincent și Își balansă cutia Spam pe frunte. Cercetă camera din acest unghi nefamiliar, un privilegiu care nu Îi fusese permis niciodată În timpul războiului. Ascunsă după ușă, cămăruța lui trebuie să fi semănat cu una din acele cocioabe pe care cerșetorii din Shanghai le ridică În jurul lor, din ziare și salteluțe de paie. Adesea, Îi păruse probabil doamnei Vincent un fel de animal Într-o cușcă. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
liniștit În dormitorul lui, la ultimul etaj al casei ireale din Amherst Avenue, care fusese cîndva căminul lui, dar acum părea o iluzie la fel ca filmele studiourilor din Shanghai. În timpul zilelor petrecute pe Amherst Avenue, se gîndea adesea la cămăruța lui din odaia familiei Vincent, din lagăr. La sfîrșitul lui octombrie, Îi ordonă lui Yang cel blazat să-l ducă la Lunghua. O porniră prin suburbiile de vest ale Shanghai-ului și curînd ajunseseră la primul punct de control fortificat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
britanici mai locuiau Încă În complexul bine păzit. Familii Întregi preluaseră fostele dormitoare din Blocul E În care construiseră apartamente cu pereți din cutiile cu rații americane, din containere parașutate și baloturi de Reader’s Digest necitite. CÎnd Jim, căutînd cămăruța lui Basie, Încercă să tragă o revistă din așa-zisul perete, fu gonit imediat. Lăsîndu-i pe deținuți cu neprețuitele lor comori, Îi făcu semn șoferului să conducă mai departe la Blocul G. Camera familiei Vincent era acum cartierul general al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
a zis lui Noe: "Sfîrșitul oricărei făpturi este hotărît înaintea Mea, fiindcă au umplut pămîntul de silnicie; iată, am să-i nimicesc împreună cu pămîntul. 14. Fă-ți o corabie din lemn de gofer (chiparos); corabia aceasta s-o împarți în cămăruțe, și s-o tencuiești cu smoală pe dinlăuntru și pe din afară. 15. Iată cum s-o faci: corabia să aibă trei sute de coți în lungime, cincizeci de coți în lățime și treizeci de coți în înălțime. 16. Să faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
să fim prieteni, am numărat tare, 1... cu pauză mare între, poate Păianjenul se face iar bun și râde, 2... cu pauză mare, eiii... nu zice nimic, e grav, grav și iremediabil, 3... și Pinochio plânge pe spate, culcat în cămăruța noastră de o persoană, e mai intim, spune proprietara, prietena voastră unde e? a plecat cu câinele la București, are examen la facultate și trebuie să învețe, ea îmi zâmbește, ce frumos că ați rămas singuri, și eu înțeleg și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
bine, spune el, n-am mai vorbit așa cu nimeni, am trecut la alt nivel, dar distanța e aceeași, gândesc, Pinochio îmi face părul cu gel înainte să ieșim să mâncăm și devine Păianjen, ne facem loc unul altuia în cămăruță, să luăm lucruri, să ieșim fără să ne mai atingem cumva, mergem la masă cu 2 prietene care fac parte dintr-o poveste trecută a lui, voi afla, și la Ovidiu stăm sub umbrele de stuf, tot cu o prietenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
vă țineați în brațe, era o dragoste drăgălașă, de la o zi la alta, nu m-am gândit la nimic... în orice discuție exista ceva sexual, sunt defect, nu mai vreau nimic... nu mai vreau nimic... stau lângă el întinsă în cămăruța de la mare și Pinochio a plecat, și Păianjenul a plecat, e doar el, întins pe spate, tu de ce ai nevoie de mine... tace, tu de ce ai nevoie de mine... tace, mă aruncă la kilometri distanță, trebuie să plecăm. Eu ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
scrin plin de hârtii îngălbenite de vreme, despre care se spune că ar închide în el enigma vieții; la subsol, ciudatul Portar care comandă luminii, deși aparține lumii întunericului. Crescut într-o mină, sub pământ, omul se simte bine în cămăruța lui, unde soarele nu pătrunde niciodată. Bătrânul locatar al podului îl compară chiar cu un rege al muntelui domnind peste elementele naturii. Dar nu este el oare - el, în a cărui „cușcă” se află o imagine a Nativității - cel ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
unor rituri obscure. Astfel, ritul devine, la Artaud, metafora unei noi vieți, a renașterii, a unei reclădiri din temelii pe care teatrul ar trebui să și-o asume. Imaginea teatrului visat de el nu e, așadar, departe de aceea a cămăruței subterane a templului din Emesa, cămăruța ferecată înăuntrul căreia sunt puse în libertate ciudate și imprevizibile forțe. Ceva asemănător se întâmplă și cu statuile din Mexic: în scobiturile pietrei din care au fost dăltuite dormitează zei gata oricând să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
la Artaud, metafora unei noi vieți, a renașterii, a unei reclădiri din temelii pe care teatrul ar trebui să și-o asume. Imaginea teatrului visat de el nu e, așadar, departe de aceea a cămăruței subterane a templului din Emesa, cămăruța ferecată înăuntrul căreia sunt puse în libertate ciudate și imprevizibile forțe. Ceva asemănător se întâmplă și cu statuile din Mexic: în scobiturile pietrei din care au fost dăltuite dormitează zei gata oricând să se trezească. Mâna sculptorului a știut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
o jignesc, cu toate că sunt singurul pensionar care nu vrea să priceapă ce dorește doamna Pipersberg. Câteodată vine să verse lacrimi, ca s-o întreb: „De ce plângeți, doamnă?...” Cunosc trucul... Și iarăși, după interval: „La drept vorbind, se mai găsește în cămăruța fără număr din fundul coridorului, o bucățică de bărbat, care nu face parte din colecția de masculi a doamnei Leny Pipersberg. E un caz de indiferență reciprocă. Cred însă că această lipsă de interes e manifestată mai mult din partea gazdei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ani de-a rândul, de două ori pe zi?” - mai ținea să știe Ianca, fiindcă, zicea, că în pat cu dânsa nu m-am culcat niciodată, și că bani nu avusese ca să-mi numere. Tot vorbindu-mi, Ioșca trecu în cămăruța vecină, unde ne așezarăm pe niște scaune cu picioarele curbate ca de rahitism. Aici, Ioșca aprinse un muc de lumânare, îl înfipse într-un sfeșnic de alamă, și apoi recăzu pe scaunul capitonat, alături de mine. „Să vezi, - reîncepu Ioșca, - niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
tablouri ce le-am oferit unui medic, care o cususe înainte de căsătoria ei cu un vechi și neobosit pretendent. Parcă o văd și acum, venind să-mi facă o vizită chiar a doua zi după noaptea nunții. Intrase indispusă în cămăruța mea îmbâcsită cu miros de ulei și de mizerie, azvârlindu-și pe canapea pălărioara bărbătească de fetru cafeniu, pe care și-o scoase cu vârful degetelor prinse de calota țuguiată. Trântită apoi, moale și picior peste picior, în faimosul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
am poftit să ne hodinim. Pe ceilalți cartofi îi vom pune mâine în pivniță. Acum fă bine și du-te în bucătărioară și adu coșul cel acoperit cu ștergar... Cu toate întrebările din lume în minte, m-am dus în cămăruța ce ținea loc de cuhne. Pe măsuță se afla un coș. Cu o curiozitate nestăpânită, am ridicat un colț al ștergarului. De sub el și-au arătat obrazul rumen plăcinte poale-n brâu, alături de care ședea într-o rână, între două
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
inflației galopante, cînd cîștigul zilnic al unui docher se ridica la șaptesprezece miliarde de mărci, iar oficiile unei prostituate versate se plăteau de trei ori pe-atît. (Marinarii hamburghezi Își țineau „mărunțișul“ În cutii de carton, la subraț.) Într-una din cămăruțele rozalii din prejma portului se stingea fulgerător din viață, de aprindere de plămîni, o prostituată pe nume Marieta. Ucraineanul Bandura, marinar și revoluționar, susținea că „se mistuise din dragoste“. Trupu-i divin nu se putea căptuși cu o chestie ordinară, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
piciorul ei Îl atinsese pe al său sub masă. Poate că nu fusese decât piciorul mesei. Greu de spus. În orice caz, l-a străbătut un fior. S-a Întrebat repede dacă va fi greu să obțină folosirea exclusivă a cămăruței de la etaj. COPII ÎN PĂDURE Evident că Isabelle și Amory nu erau inocenți, dar nu erau nici deosebit de obraznici. Mai mult, statutul de amator avea o valoare extrem de scăzută În jocul În care se prinseseră, un joc ce avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
că vorbise cu adevărat. Când a Închis, delicat ușa melodia a tremurat afară: „Lucesc razele de lună, Sărută-mă de noapte bună.“ „Ce cântec splendid!“, Își spunea ea. Totul era minunat În seara aceasta, În special scena lor romantică din cămăruță, cu mâinile lor Împreunate și cu inevitabilul Încântător de aproape. Viziunea vieții ei viitoare era alcătuită din astfel de scene, Înșiruite la nesfârșit: sub clar de lună, În lumina palidă a stelelor, pe bancheta din spate a unor limuzine Încălzite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a răspuns tot cu o apăsare, cum procedase cu alte douăzeci de mâini În seara aceea. Atâta tot. La ora două, după ce se Întorseseră la reședința familiei Weatherby, Sally a Întrebat-o dacă ea și Amory petrecuseră „câtva timp“ În cămăruță. Isabelle s-a Întors tăcută spre ea. În ochi i se vedea scânteia idealismului, a celui care are visuri neprihănite, ca Ioana D’Arc. — Nu, a răspuns. Demult nu mai fac chestii de-astea. El m-a rugat, dar l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
dansez cu plăcere. (Așa că ocolește Încăperea În pași de dans, pe melodia ce se aude de jos, cu brațele deschise ca să Îmbrățișeze un partener imaginar, În mână cu țigara care descrie arcuri de cerc.) CÂTEVA ORE MAI TÂRZIU Colțul unei cămăruțe de la parter, ocupat de un divan de piele extrem de confortabil. Deasupra, pe fiecare margine și În mijlocul Încăperii, arde câte o lampă mică, iar deasupra divanului atârnă portretul unui gentleman foarte bătrân și foarte demn, din anii 1860. De afară se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pe care slujbașii japonezi i-o dăduseră misionarului în Ogatsu se afla în vârful golfului, destul de departe de barăcile dulgherilor și ale clăcașilor. La fel ca și celelalte colibe, nu era decât o mână de bârne stivuite una peste alta. Cămăruța ca un șopron era în același timp și loc de culcare, și loc de rugăciune solitară pentru misionar. Încă de pe când era elev la seminar, avea obiceiul să-și lege încheieturile mâinilor înainte de a se culca pentru a nu cădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]