10,188 matches
-
domnul notar la falimentul firmei Tapis d’Ispahan. — Am intrat numai ca să-ți fac mizerie. O meriți. Lionel își scoate haina, o stoarce complet și i-o dă fetei mai mari. — Vă rog s-o țineți puțin. Își scoate și cămașa, pe care, după ce-o stoarce, i-o dă văduvei. Între timp, Liliane a găsit un mop în debara și, sprijinându-se în cârjă, încearcă să reducă din dezastrul pe care Lionel își dă silința să-l provoace. Fata mai mică
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
vestimentar, Lionel își cere scuze. În timp ce vorbește, se îmbracă. Sunt trist, Liliane. Vă rog să mă scuzați, doamnă, i se adresează el văduvei. Azi am vrut să mă sinucid, ca să nu se împlinească prezicerea ghicitoarei. Vreți să-mi țineți puțin cămașa, să mă îmbrac? Mulțumesc. M-am aruncat în râul Maine. Vă rog să mă scuzați, doamnă sau domnișoară, că nu-mi dau seama după cum arătați. — Domnișoară, îl ajută mezina și-i întinde pantalonii. — Nu știu să înot. M-am dus
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
plătiți acum și-l aveți acasă peste două ore. — De acord. Cât costă? Directorul se uită pe etichetă și mărturisește, jenat de enormitate: — 850 de euro. De acord, spune Lionel. Plătesc cash, nu vreau factură, dar vreau 30% discount, o cămașă de mătase, o cravată și o batistă, albe - cadou. Batem palma? Directorul își slăbește nodul de la cravată și se descheie la un nasture. Se hotărăște să accepte propunerea lui Lionel și să pună diferența din buzunarul propriu. Cu o voce
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
îl privește foarte calm. La fel și restul personalului, care, în frunte cu bucătarul-șef, s-a strâns în ușa bucătăriei. Lionel nu înțelege de ce sunt toți atât de calmi. Face o criză de nervi. Își dă jos ochelarii, haina, cămașa și maioul. Își pune o apărătoare pentru dinți - ca boxerii - și începe să țipe, cam înfundat: — Ce-o să-mi faceți? O să mă bateți? Bateți-mă, omorâți-mă, chemați poliția, oricum nu mai am mult de trăit! Ce mai așteptați, călcați
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ori este gabor, ori e prost de moare! Toți încep să sară, punând în pericol structura de rezistență a balcoanelor. Liliane sare într-un picior, drept care mai cade o dată. Între timp, s-a trezit și madame Agnès. Iese afară în cămașă de noapte, lăsând să i se vadă diverse. Nu-i pasă. O ridică de jos pe Liliane și o întreabă, cu lacrimi în ochi: — Am promovat în Ligue 1? — Am promovat, madame Agnès, am promovat! — Inch Allah, mulțumește Agnès cerului
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
pierdut al dragostei tale, pentru ca dragostea ta să fie mai pură, spălată pe picioare de preotul care îți va da mâna miresei tale, a prințesei luo na. șase în al patrulea loc: pe mijlocul șoselei te întorci, doar cu o cămașă albă pe tine, ca aceea din spitalele de nebuni, pe mijlocul șoselei pe care trec mașini furibunde cu două sute de kilometri pe oră, bară la bară, motociclete care urlă spart a tablă încinsă, camioane din care cad saci și bucăți
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
frumoasă dar năruită de tristeți și gravitație ca un castel de nisip, de aer, de meduze eu te hrănesc cu veștile sudului, cu viteza veverițelor cu miezul degetelor mele calde, puse la cuptor o vreme îți pun perfuzii cu pigmentul cămășilor mele roșii de suflet, armată și vânt îți dau cu lingurița urechile mele de cuvinte. nouă în primul loc: cele mai mari pericole pot fi evitate numai dacă închizi ochii și te hrănești cu dragostea din interiorul tău. nouă în
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
york și casa ledig la pieptul meu îți simt respirația, acum pot și eu, în sfârșit, adormi. nouă în primul loc: visezi că navighezi pe o mare calmă, la cârmă este abílio, marinarul portughez cu barbă albă, ochelari și o cămașă groasă de cânepă, pânzele late sunt întinse tocmai bine de vânt, se aude scârțâitul lemnului corabiei ca un ciripit prelung, cineva a pus masa, cu somoni mari și purceluși de lapte, cu vin roșu de douro, cu cartofi aurii strălucind
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
el de călindar..." (Pe acest vălmășag CORTINA care se ridică după câteva clipe. În prima odaie, așezați la masă, Popa Niță și Dumitraș cinstesc foarte veseli. În odaia din stânga, la altă masă, Sisoe scrie, foarte concentrat. Este îmrăcat cuviincios, cu cămașă albă si anteriu negru descheiat la gât, cât să se vadă cămașa. Are barba și părul tunse scurt. Aspect de gospodar aranjat) NIȚĂ: Fie, dom' șef, da' bun vin au finii dumitale! Acuma-mi pare bine că i-am cununat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
clipe. În prima odaie, așezați la masă, Popa Niță și Dumitraș cinstesc foarte veseli. În odaia din stânga, la altă masă, Sisoe scrie, foarte concentrat. Este îmrăcat cuviincios, cu cămașă albă si anteriu negru descheiat la gât, cât să se vadă cămașa. Are barba și părul tunse scurt. Aspect de gospodar aranjat) NIȚĂ: Fie, dom' șef, da' bun vin au finii dumitale! Acuma-mi pare bine că i-am cununat... DUMITRAȘ: Apoi am știut eu la cine m-am prins naș... (strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
brățară colorată strident. Podoaba care îi arată rangul. Poartă și o geacă. Pe dos. În unele culturi, asta arată că omul respectiv e în doliu. În cazul nostru, e vorba poate de neglijență. Șăfu’ cântă. „Supărarea când îmi vine/ Rup cămașa de pe mine.“ N-ar fi rău nici dacă ar întoarce-o pe față. Șăfu’ are o anumită aură care îl distinge. Nu e foarte greu să-l recunoști. Probabil bate cel mai bine în tribul lui. De aici onoarea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
îi spusese soției lui: Nu ai de ce să lucrezi. Cu leafa mea sunt în stare să întrețin o familie. Un mecanic de locomotivă e un om mereu obosit și negru de cărbuni până și în suflet. Am nevoie de o cămașă curată, de un așternut omenesc și de o mâncare caldă când mă întorc de pe atâtea drumuri de fier. Vreau ca soția mea să fie o bună mamă și să gospodărească cu chibzuință casa și ograda. Maria a înțeles că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
erau două evenimente periferice: unul în care se vorbea despre o așa zisă doamnă care, purtând pantofi cu tocuri prea înalte, călcase strâmb pe străzile încă neasfaltate, iar celălalt despre o amprentă a două buze intens rujate rămase pe gulerul cămășii unui funcționar de la starea civilă. Aceste preocupări cotidiene, minore, fără substanță, și altele asemenea, colorau viața oamenilor. Dar grijile celor mai mulți locuitori, care de fapt ocupau locul prioritar, era aprovizionarea cu alimente. Prin vecini, rude, gestionari ori vânzători, oamenii se interesau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
imaginația, îmbolnăvită și ea, le scosese de sub controlul normalului, făcându-le să călătorească în alte zone și dându-le senzația iluzorie că sunt pe deplin fericite. Când Simona se trezi a doua zi, văzu în jurul ei femei despletite, îmbrăcate în cămăși albe nefiresc de largi, făcând diferite gesturi obscene. Câteva se plimbau într-un du-te-vino continuu prin încăpere, în căutarea a ceva nedefinit. Una își farda din belșug obrajii cu un ruj strident după o știință numai a ei, alta își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
poartă miresele, și pe cap o diademă cu flori care aveau pe ele un fel de sclipici, ceea ce le dădea o anumită strălucire. În picioare trebuia să avem șosete albe ( sau ciorapi) și săndăluțe, tot albe. Băieții trebuiau să poarte cămașă albă și pantaloni negri. Mama mi-a pregătit din timp toate cele necesare, punând deoparte (cu mare greu), câțiva bănuți. Eu mă și imaginam o mică prințesă (așa cum citisem Într-o carte de povești) și abia așteptam să mă Îmbrac
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
o cremă de levănțică pentru masaj. După câteva ore de odihnă, eram pregătită s-o iau de la capăt. „Cu ce mă Îmbrac?” Mereu a fost o problemă găsirea celor mai adecvate ținute. Am răscolit garderoba și am scos mai multe cămăși, sacouri, fuste. Totul depindea și de vremea anunțată pentru ziua ce urma să vină. După ce mi-am băut cafeaua, am deschis televizorul pentru a afla vești despre vreme. Se anunța un cer ușor Înnorat cu câteva ploi de scurtă durată
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
lătrând. Imaginează-ți că intră cineva în casă. Eu stăteam nemișcată în pat, de frică nu puteam să zic nimic. Simțeam un cuget de a spune rugăciune, dar nu puteam. Erau mulți și toți bărbați. Îmbrăcați frumos, în costume și cămăși albe, cu cravate la gât. S-au oprit la ușă și au început să vorbească între ei: - Ea este, ea e vinovată! Nimeni până acuma nu a îndrăznit pe valea aceasta să râdă de noi, ea e prima! zise unul
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
bunicii. "Draga mamii, draga mamii de ce n-ai spus la nime?" Nu prea înțelegea ce spune bunica, dar frica o făcea să se agațe de gâtul ei. Frica, da, frica pe care n-o cunoscuse până atunci. Ce frumos mirosea cămașa bunicii, a busuioc și cumva a sevele pământului. "Draga mamii, draga mamii", îi mângâia părul cu mâna ei aspră. Când s-a ridicat, o baltă de sânge se împrăștia în prundișul văii. A plecat ochii. O clipă a văzut ochii
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
zice râzând: "Așa-i că vine moartă de beată, mă-ta?" Fetița zâmbește îngerește și o imită pe bătrână: "Motă beată". "Vezi, și copila asta știe, hai la mama să-ți dea ceva bun". Se scotocește în sân, scoate de sub cămașa soioasă, de pe la brâu, o bomboană lipită cu resturi de hârtie, cu fire de nisip. I se face rău. Vrea să se ridice. "Te duci? Până astară mai e mult, nu zâsăi că aștepți pe cineva?" Se uită la bătrână și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
rochie de mireasă, din coșciug se preling picuri de sânge ... bunica murmurând: "draga mamii, draga mamii". Cineva bate vârtos în ușă, poate doar visez, încă visez, îl aude pe tatăl ei bodogănind, îl vede ieșind, o siluetă albă, e în cămașă și în izmene, îl aude vorbind în șoaptă: "Da pe tine ce te aduce în puterea nopții aici?" Recunoaște vocea soțului ei, sare ca arsă din pat, se gândește la toate nenorocirile, iese, el se clatină zâmbitor în lumina lunii
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nevoie de imaginea lui domestică sau de cea cerească, de aceea în care omul și dumnezeu locuiesc în același trup, când omul nu știe de ce face unele lucruri dar le face la un îndemn interior, aș fi vrut să fiu cămașa de pe pieptul lui, să-i măsor bătăile inimii, aș fi vrut să fiu încălțămintea din picioarele lui, să mă plimb pe harta trupului său, aș fi vrut să fiu mireasma din săpunul de baie pentru a-i pătrunde în toate
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în ureche, nu înțelege nimic, deschide ochii cu greutate, este tot pe plaja de la Manly, un tânăr cam de 35-40 de ani, înalt, chipeș, zâmbește prostește în fața ei. Stă ghemuit, e îmbrăcat ca un funcționar public, în pantalon bleumarin și cămașă bleu deschis. Nu înțelege încă ce se întâmplă, se uită în jur, se uită la tânăr, se uită la ea, înfășurată în sarong, cu picioarele dezgolite, sarongul îi subliniază goliciunea umerilor, subțirimea taliei, carnația viguroasă, pielea bronzată, își dă seama
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
că venirea mea a impus un protocol pe care Ștefi ține să-l onoreze, de aceea mâncăm în sufragerie, deși mi-ar fi plăcut să luăm masa în grădină. Mă duc în baie, sunt îmbrăcată într-un pantalon și o cămașă de bumbac albe, foarte arătoase pentru România, privindu-mă aici în oglindă, le văd ponosite, prost spălate, prost călcate, prost cusute. În băile lui Ștefi nu e fir de praf, totul strălucește de curățenie, miroase bine și ochiul este desfătat
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
colegului său. Acesta are încă ochii lipiți de somn, la nouă dimineața, când cei de la C.A.P. sunt deja obosiți de treburile zilei. Alături de el, o femeie cam la 35 de ani, îmbrăcată ca un "neocolonialist", în pantaloni, cu o cămașă de in topit, bine mulată pe trup. Părul castaniu deschis, relativ scurt, cu o tunsoare rebelă. "'Neața", o întâmpină cu un aer vesel. "'Neața", răspunde Zinzin. Are ochii neverosimil de verzi în aerul de dimineață. "Mă bucur să vă cunosc
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
au căzut la pământ, doar trupul tatălui ei sta amenințător, cu brațele azvârlite în văzduh, strigând din toate puterile: "Ucigașiloooor!!!!!", ea s-a năpustit spre el, l-a prins înainte să cadă și s-au prăbușit, împreună, în colbul uliței, cămașa i se înroșea de sânge, îl vedea pe iubitul ei cu pistolul îndreptat spre ei, cu o față palidă de om mort. Stă lângă trupul mumificat al Mariei și o roagă să-i aline durerea, își simte trupul sfârtecat, s-
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]