18,277 matches
-
să intre în industria statului ori în cea particulară, ar fi putut face bani cu lopata, dar nu era chiar sigur, sigur. Intrînd în oștire au primit totuși niște garanții și o uniformă care le asigura o poziție socială. Un căpitan e cineva, chiar mai bătrîior fiind, e oricum mai mult decît unul care se învîrte toată ziua pe lîngă niște cuptoare de var ori pute a seu dacă e în branșa lumînărilor. O garanție e o garanție, de asta trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de păpădie în vînt. Desigur, ca orice adjutant disciplinat, a întocmit, în chiar aceeași seară cînd a avut conversația cumva lămuritoare cu cei doi bătrînei, a întocmit un raport către superiorii săi direcți din Comana, către comandantul companiei de jandarmi, căpitanul Viscreanu. A expediat raportul pe calea obișnuită, rugîndu-l adică pe domnul Iacobovici să depună la biroul de informații al unității plicul sigilat cu ceară roșie și șnur, conform regulamentului. Nu scrisese mare lucru, doar că în localitate și-au făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
seara în Cișmigiu sau la Șosea, cam în jurul Bufetului, mai trăgeau cîte o bere ori un țoi de mastică, făceau politică pe marginea drumului, toată lumea făcea!, ce puteau însemna toți ăștia, niște amărîți de maiștri militari, civili, doi-trei locotenenți, doi-trei căpitani, care în loc să umble după fuste umblau după aventură?! Cam așa s-ar fi putut prezenta oricui toată afacerea. Dar Mihai Mihail era chiar directorul și inventatorul Serviciului. Iar Serviciul prin firea lucrurilor nu avea cum să se oprească în a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
prim‑plan se Înalță un lăcaș de cult, catedrală sau geamie. Judecând după timbrele de un verde pal de pe cartea poștală, ar putea fi Aga‑Sofia. Pe ștampilă este imprimat anul douăzeci și unu. În hotel locuiește emigrantul rus Arcadie Ipolitovici Belogorcev, căpitan de cavalerie, În viața civilă inginer forestier. Trecutul său ne este insuficient cunoscut, căci el Însuși Îl evoca arareori. În corespondența sa pomenea despre climă, despre Dumnezeu, despre obiceiurile din Orient.) De când trăia În exil, serviciile făcute pe vremuri Ohranei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de muncitori Îi căutau În gură, descleștând‑o cu o bară metalică. Alții Îi controlau În anus și În organele genitale, căutând bani, diamante, aur. Dentiștii le smulgeau cu cleștele tot soiul de lucrări dentare, punți, coroane.“ În mijlocul lor stătea căpitanul Wirt. În buzunarul de sus al tunicii militare, În stânga, avea un exemplar al Conspirației legat În piele, tipărit la Editura Der Hammer În anul 1933. Citise undeva că acea carte salvase pe frontul rusesc un tânăr subofițer: glonțul tras dintr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
va sfârși prin suicid, În luna iulie a aceluiași an.“ (Leon Poliakov, Bréviaire de la haine, P., 1951, pe baza studiilor lui M.H. Krausnicka, Documentation für Massenvergausung, Bonn 1956.) Gernstein Își va consemna mărturiile În franceză, din reticență, poate, și din pricina căpitanului Wirt care‑i Întinase limba maternă. Povestirea Timbre roșii cu chipul lui Lenin, În ciuda afluenței de citate, este o fantezie, deși „niciodată n‑am Înțeles cui slujește să concepi cărți ori să fabulezi chestiuni care, Într‑un fel sau altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
sarcina de a construi un mare catamaran, cu care războinicii insulei să poată porni în aventură recuperării fetelor, a prințesei, a perlei sfinte și a centurii regale, primul lucru pe care il făcu fu să se întâlnească cu viitorul său căpitan, pentru a afla exact ce fel de vas dorește acesta. Să aibă vreo treizeci de metri lungime pe zece metri lățime, răspunse Miti Matái. Rapid atunci când este nevoie, dar cu o mare capacitate de transport. Carenele să fie în formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mică idee încotro s-o porniți. Asta este foarte adevărat, recunoscu interlocutorul sau cu glas apăsat. Și n-am uitat. Dar nu pot hotărî eu dacă ești sau nu îndreptățit să iei parte la expediție. Asta este treaba Consiliului. — Orice căpitan de vas are dreptul să-și aleagă membrii echipajului, observă băiatul. Face parte din atribuțiile lui. Nu și în cazul acesta. Este o expediție mult prea importantă, iar responsabilitățile mele nu încep decât în clipa în care vasul va traversa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
care rămăsese, la fel ca și restul celor prezenți, în așteptare. — A fost elevul tău? Bătrânul confirmă, evident plin de mândrie. — Da. De departe cel mai bun. Ei bine, de-acum e al meu. Se întoarse către membrii Consiliului. În calitate de căpitan al Mararei, îmi reclam dreptul de a-l include printre membrii echipajului, spuse. Și trag nădejde că într-o zi cunoștințele lui despre navigație să ajungă cel puțin la fel de bune precum retorica lui. N-am nici o îndoială că este puștiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
urcară pe un mic deal, de unde se vedea aproape în întregime laguna și strâmtoarea care ducea spre ocean și, în tot restul zilei, nu făcură altceva decât să cânte, să danseze, să mănânce și să urmărească evoluțiile Mararei, pe care căpitanul ei o supunea la tot felul de probe. Cât despre Tapú Tetuanúi, Chimé și Vetéa Pitó, aceștia alergară până la Punta Tereía, se aruncară în apă și traversară înot cei cinci sute de metri care îi separau de insulița Tevairoa, de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
care să le-ndulcească celor de pe vas ceasurile lungi. Cand veni ziua aleasă, ceremonia de selecție avu loc în Marae, incepand la lăsarea serii și prelungindu-se până spre răsărit, iar juriul era format, evident, din toți membrii echipajului, cu excepția căpitanului, cărora li se adăugau cei mai de seamă membri ai Consiliului și două matroane. Pentru început, fiecărei candidate i se puseră la dispoziție ingrediente similare, cu care să-și demonstreze abilitățile culinare. După ce membrii juriului gustară din preparate, veni momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fie! Așa să fie! Nu priviți înapoi! strigă Miti Matái, pe când traversau îngustă strâmtoare dintre recife. Bora Bora nu mai există. Acum nu mai există decât marea și misiunea pe care trebuie s-o îndeplinim. Era primul lui ordin în calitate de căpitan al Mararei și înțeleseră cu toții că trebuia respectat, căci aceste cuvinte nu erau un simplu ordin, ci o adevarată filosofie a ceea ce trebuia să devină viața lor din acel moment înainte. Oceanul, sub chile, se făcuse de un albastru închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
decât un semizeu. Începuse să se simtă ca un adevărat navigator al insulei Bora Bora. Ochii lui, obișnuiți cu întunericul, nu pierdeau nici un gest al lui Miti Matái, conștient fiind că, într-o zi, când va fi la rândul lui căpitan, va trebui să știe să dea și el, aproape fără să fie nevoie să pronunțe vreun cuvânt, comenzile care să facă vasul să înainteze fără dificultate în direcția dorită. Semnul discret al mâinii ștăngi, care îi arăta cârmaciului cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
față de intimitatea celorlalți, si neplăcerile provocate de contactul excesiv, cu o politețe deosebită în relațiile zilnice. Cea de a doua lege la bord era că fiecare trebuia să fie amabil cu toți ceilalți. Evident, prima fusese dintotdeauna supunerea totală față de căpitan. Chiar și agresivul Roonuí-Roonuí, atât de aspru și de respingător pe uscat, își schimbă atitudinea imediat după ce se îmbarca. În primul rând, în virtutea unei tradiții, vechi de secole, a amabilității marinărești și, în al doilea rând, deoarece era perfect conștient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
trebuiască să stai în picioare până când va apune ultima stea. Ești tânăr și trebuie să te hrănești. Apoi se depărta și se întinse pe una dintre rogojinile de la prova și, în curând, tăcerea puse stăpânire pe navă pe care, în afară de căpitan, cârmaci, marinarul de cart și „aruncătorii“ aflați în tură, toți dormeau. Tapú Tetuanúi era și el treaz, căci era fără îndoială una dintre nopțile cele mai importante din viața lui, prima noapte când se putea într-adevăr consideră un adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
până în asfințit, hărțuindu-le pe cele trei femei. Miti Matái era singurul care n-avea asemenea preocupări, în primul rând pentru că era un om obișnuit cu perioadele lungi de abstinenta și în al doilea rând pentru că, în calitatea lui de căpitan, trebuia să dea exemplu celorlalți. Pentru Tapú Tetuanúi, miticul Navigator Căpitan se transformă de la o zi la alta într-un fel de semizeu, împodobit cu toate virtuțile, fiindcă la bine-cunoscutul sau curaj și la incontestabilul sau talent marinăresc se adăugau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
singurul care n-avea asemenea preocupări, în primul rând pentru că era un om obișnuit cu perioadele lungi de abstinenta și în al doilea rând pentru că, în calitatea lui de căpitan, trebuia să dea exemplu celorlalți. Pentru Tapú Tetuanúi, miticul Navigator Căpitan se transformă de la o zi la alta într-un fel de semizeu, împodobit cu toate virtuțile, fiindcă la bine-cunoscutul sau curaj și la incontestabilul sau talent marinăresc se adăugau o profundă umanitate și o stăpânire a pasiunilor nemaiîntâlnite la alți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
convins: Iar asta poate reprezenta un grav pericol pentru noi. — Un pericol? se miră Roonuí-Roonuí. La ce fel de pericol te referi? Cu cât îi ajungem mai repede, cu atat mai repede ne putem întoarce. —Să ne întoarcem? repeta Navigatorul Căpitan, apăsând cuvintele. Ce șanse de victorie am putea avea dacă ne-am înfrunta în larg cu patru catamarane pe care se află cel puțin de două ori mai mulți războinici decât ai noștri? Clatină din cap convins. Nici una. Singura noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
În acest caz, am putea deveni stăpâni pe situație și ne-am crea o poziție de pe care să putem negocia. Le-am oferi femeile lor în schimbul ălor noastre. Se lasă o tăcere adâncă, și aproape toți păreau să cântărească propunerea căpitanului lor, care nu era de nerealizat. Era un plan care prezenta, printre altele, avantajul considerabil de a nu-i obligă să înfrunte numerosul grup de războinici înarmați până în dinți care conduceau cele patru ambarcațiuni. În cele din urmă, Roonuí-Roonuí își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
putea niciodată să-și conducă piroga dincolo de Al Doilea Cerc. O s-ajungem în călătoria asta pana în Al Cincilea Cerc, acolo unde apele se solidifica, transformându-se în munți albi, uriași? întreba entuziasmat Tapú Tetuanúi, pentru care călătoria legendară a căpitanului sau devenise aproape o obsesie. — În nici un caz, răspunse Navigatorul Căpitan, sigur pe el. Locul ăla este înspre sud, în timp ce noi ne-ndreptăm spre nordvest, astfel că, în curând, căldura va deveni atât de insuportabila, încât nici păsările nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ajungem în călătoria asta pana în Al Cincilea Cerc, acolo unde apele se solidifica, transformându-se în munți albi, uriași? întreba entuziasmat Tapú Tetuanúi, pentru care călătoria legendară a căpitanului sau devenise aproape o obsesie. — În nici un caz, răspunse Navigatorul Căpitan, sigur pe el. Locul ăla este înspre sud, în timp ce noi ne-ndreptăm spre nordvest, astfel că, în curând, căldura va deveni atât de insuportabila, încât nici păsările nu-și vor mai lua zborul la amiază, iar apele vor deveni complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
dispăruse cu totul. Încă o dată ramaseră cu toții pe gânduri, în tăcere, pana cand aceeași Vahíne Tiaré se hotărî să întrebe: —Ce-ai simțit când ai rămas singur pe o navă aflată în Al Cincilea Cerc? Nimic, murmura aproape printre dinți căpitanul Mararei. N-am simțit decât un gol uriaș și o dorință disperată de a muri. De-a lungul întregii zile m-am gândit să mă arunc în apă și să termin o dată pentru totdeauna, dar cum soarele bătea cu putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de la Pământul Infinit. După judecată mea, asta înseamnă că Bora Bora se află mai aproape de marginea răsăriteana, decât de marginea apuseana. Dar Bora Bora este buricul lumii, protesta Chimé din Farepíti. Toate insulele se considera buricul lumii, îi atrase atenția căpitanul Mararei. Și înrealitate fiecare insula este buricul lumii pentru locuitorii ei, dar asta nu înseamnă că trebuie să se afle exact în centru. Eu am călătorit mult, adaugă el, fără aroganță. Și am ajuns la concluzia că adevăratul centru al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și-l amintească Miti Matái! Miti Matái! Viteazul care fără nici un ajutor a-ngenuncheat vântul și a supus marea. — Mi se pare în continuare o prostie. În ziua când l-ai compus ar fi trebuit să-ți taie limba, concluziona, convins, căpitanul Mararei, în timp ce se ridică în picioare, bătând de două ori din palme și ordonând: Iar acum, la vâsle! Vâsliră toată noaptea. Și următoarea. Și cea de a treia. Și cea de a noua. Vâsliră până pierdură noțiunea timpului, pătrunzând tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
vasul de pe care a fost aruncat, ci, după câteva momente de șovăire, începea să înoate spre cel mai apropiat uscat, chiar dacă acesta se află la mii de mile distanță. Acest formidabil și inexplicabil simt de orientare al porcilor le permitea căpitanilor polinezieni să aleagă drumul cel bun, insă prezenta un inconvenient major: de cele mai multe ori, rechinii care dădeau târcoale prin preajmă sau chiar temutele baracude nu-i lăsau suficient timp bietului dobitoc să se hotărască încotro să pornească, incluzându-l în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]