1,241 matches
-
tot erau prin zonă, s-au gândit să dea o raită și să arunce o privire, poate s-o găsi ceva interesant în camera lu’ dom’ doctor. Atunci mama a întrebat dacă au ordin de percheziție, iar ofițerul înalt și cărunt i-a zâmbit, spunându-i că nu-i nevoie de așa ceva pentru orice fleac, nu-i nimic rău să arunci o privire, și că nu crede că am avea ceva de ascuns. Atunci mama, ridicând vocea, le-a spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de o jumătate de an, oricum ar fi în țara asta, există totuși o Constituție, există legi, pentru a face percheziție încă mai e nevoie de un ordin de percheziție, așa că ori i-l arată, ori pleacă. La care, ofițerul cărunt i-a zâmbit din nou mamei, spunându-i ce bine-i stă când se revoltă și probabil că tata, acolo la Canal, îi simte lipsa pentru că, într-adevăr, e o femeie superbă, ce păcat că nu se vor mai vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pentru că, într-adevăr, e o femeie superbă, ce păcat că nu se vor mai vedea niciodată. Mama a roșit puternic, fața i s-a împurpurat, am văzut cum s-a încordat și am crezut că se va repezi la ofițerul cărunt și-i va trage o palmă, cred că niciodată n-am văzut-o atât de furioasă, dar nu s-a îndreptat către ofițer, ci spre ușa de la intrare, deschizând-o larg și spunând, destul, afară din casa mea, imediat, altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
s-a rupt, na, poftim, ca să aveți motiv de plângere, a mai spus, și ăsta-i numai începutul, da, da, numai începutul, și l-am văzut cum rânjește și am știut că acuși va răsturna și masa, dar atunci cel cărunt și-a pus mâna pe umărul lui, spunându-i, calmează-te, Gyurka, lasă, calmează-te, se pare că ne-am înșelat în privința doamnei, am crezut că doamna-i o femeie inteligentă, am crezut că știe când și cu cine trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
lalea, a dus-o la nas și, mirosind-o, a spus că asta-i problema cu lalelele, că n-au nici un miros, altfel chiar că sunt flori frumoase, apoi a ieșit din bucătărie, să mergem, tovarășe maior, la care cel cărunt n-a mai zis nimic, i-a făcut doar semn să plece, și atunci ofițerul pe nume Gyurka a luat-o spre ieșire și, ajungând în dreptul mamei, i-a întins laleaua, mama a luat-o fără o vorbă, iar ofițerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
-i genunchii și o parte din coapse, și atunci iarăși mi-am adus aminte de ceea ce povestea Feri despre păsărici, că văzuse el odată o negresă în pielea goală, care avea părul de la păsărică alb complet, de parcă ar fi fost căruntă acolo jos, dar pe-asta n-am crezut-o, deodată Iza s-a uitat din nou la mine, acum nu mi-a mai zâmbit, s-a uitat doar așa, într-o doară, iar mie mi s-a făcut rușine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
bine în ultima vreme, din cauza durerilor de cap stă mai mult în pat, m-a întrebat apoi cum merge cu școala, eu i-am spus că bine, între timp am observat că, la rădăcină, părul ei nu era blond, ci cărunt, și atunci bunica a spus că se bucură că sunt un elev silitor, măcar eu nu-l fac de rușine pe bunicu’, apoi, cu degetul împodobit de un inel, a arătat spre cana de sticlă de lângă vazele cu flori, rugându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
soneriei, apoi m-a luat de mână și mi-a strâns-o cu putere, am crezut că vrea să-mi spună ceva, dar în clipa aceea ușa s-a deschis. În prag, și-a făcut apariția un om înalt și cărunt, purta un costum maro deschis, care-l făcea să pară și mai palid, de cum l-a zărit, mama s-a și scuzat, că n-ar vrea să-l deranjeze pe tovarășul ambasador, dar nu știe la cine să mai apeleze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
N-o să-l faci să vină mai repede. Marie Își aplecă ușor capul spre maică-sa care, Îngenuncheată la picioarele ei, tocmai trăsese brusc de tivul rochiei ca s-o Îndemne să se potolească odată. Cu părul ei scurt și cărunt, cu chipul supt și prematur ridat al femeilor mult prea adesea expuse stropilor purtați de vînt, Jeanne serbase șaptezeci de ani de viață În anul care trecuse. - A plecat din Saint-Malo În zori. VÎntul Îi e favorabil. Ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
doi țânci minusculi, câte unul agățat de fiecare șold, și Începu să-i legene fără chef. Urletele se Întețiră. Masculul apăru și el tropăind, În sula goală. Era un bărbos destul de solid, de vreo cincizeci de ani, cu părul lung, cărunt. Îl luă În brațe pe unul din maimuțoi și Începu să-l giugiulească; era grețos. Bruno se depărtă câțiva metri; nădușise. Cu asemenea monștri, la noapte nu va Închide un ochi, garantat. Iar vaca aia alăpta, era clar; păcat, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
bună de muie”); purta o tunică și un pantalon pană, negru. Femeie bine, avea clasă. Oricum, tot o parașută, se gândi Bruno așezându-se pe vine la Întâmplare, În cercul aproximativ format de participanți. În dreapta lui, o grăsană cu părul cărunt, cu ochelari groși, cu un ten cumplit de pământiu, fornăia zgomotos. Puțea a vin; și nu era decât zece și jumătate. Pentru a saluta prezența noastră comună, Începu animatoarea, pentru a saluta Pământul și cele cinci zări, vom Începe atelierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
un sfârșit. La micul dejun, cunoscu un soi de șaizecioptist breton care conducea atelierul de acuarelă. Era Paul Le Dantec, fratele actualului director al Locului, și făcea parte din nucleul inițial de fondatori. Cu tunica lui indiană, cu barba lungă, căruntă, și cu medalionul În formă de triskel la gât, evoca de minune o blajină preistorie baba. La cincizeci și cinci de ani trecuți, bătrâna epavă ducea acum o existență pașnică. Se trezea În zori, se plimba pe dealuri, observa păsările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Îndelung prin vizor Înainte de a declanșa; apoi reveni lângă ceilalți. În afară de Hipiotul-Negru, În camera principală se mai aflau o femeie ștearsă și blonzie, probabil olandeză, care tricota un poncho lângă cămin, și un hipiot mai vârstnic, cu părul lung și cărunt, cu o bărbuță de asemeni căruntă, cu o față fină de capră isteață. — E acolo..., zise Hipiotul-Negru; trase deoparte o bucată de pânză prinsă de perete și Îi pofti În camera de alături. Neîndoielnic, Michel privi cu interes creatura maronie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
apoi reveni lângă ceilalți. În afară de Hipiotul-Negru, În camera principală se mai aflau o femeie ștearsă și blonzie, probabil olandeză, care tricota un poncho lângă cămin, și un hipiot mai vârstnic, cu părul lung și cărunt, cu o bărbuță de asemeni căruntă, cu o față fină de capră isteață. — E acolo..., zise Hipiotul-Negru; trase deoparte o bucată de pânză prinsă de perete și Îi pofti În camera de alături. Neîndoielnic, Michel privi cu interes creatura maronie, ghemuită În fundul patului, care-i urmări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
părul argintiu prins în coc și ochelari cu jumătate de lentilă pe vârful nasului. Spre mirarea mea, mă întâmpină o femeie subțirică și drăguță, cu o față foarte vie. Are ochii albaștri deschiși, conturați cu un dermatograf fin. Are părul cărunt împletit în două codițe ce-i încadrează chipul, poartă un șorț peste blugi, tricou și espadrile, și frământă cu putere nu știu ce fel de aluat. — Mamă. Nathaniel zâmbește și mă împinge ușor în bucătărie. Uite-o. Ea e Samantha. Samantha... mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cu blîndețe. — De ce nu te duci să-l saluți pe taică-tău ? zice mama, strecurînd niște mazăre. Masa e gata peste vreo zece minute. Îi găsesc pe tata și pe Nev În sufragerie, În fața meciului de cricket de la televizor. Barba căruntă a tatei e frumos aranjată, ca Întotdeauna, și bea bere dintr-o cană Înaltă, de argint. Încăperea a fost redecorată de curînd, dar cupele obținute de Kerry la concursurile de Înot sînt tot la locul lor. Mama le lustruiește În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
chin, că n-o să ni le trimită Tatăl din Cer, gata făcute. - Cum rămâne cu pășitorii atunci? am Întrebat. - Cuvintele pentru pășitori sunt povara ta, pufni el În râs. Ia meșteșugește-le tu! Dilc era un om slab cu părul cărunt și creț. L-am găsit făcând un fel de lespezi micuțe din mâl pe care le lăsa apoi să se usuce la soare. Le măsura pe fiecare În parte, străduindu-se să le facă pe toate la fel. Am vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și, pe când Încă se rostogolea În văzduh, ai slobozit trei săgeți În trupul lui, una după alta! Scept avea doi băieți și rămăseseră amândoi În grija noastră. Prinseră amândoi să scâncească auzindu-l pe acel om: un lungan cu părul cărunt și cu ochii lunecoși. M-am uitat mai bine la el dar, fir-ar să fie, deloc nu mi-l aminteam! - Unde e Moru? l-am Întrebat. Omul scoase un sunet așa, de parcă ar fi tras un vânt pe gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
fericit să se-ntoarcă acasă la Paola? Mai ales În timpul primei ei săptămâni de cursuri. Ca să evite o asemenea situație, se opri la Do Mori, barul lui preferat, doar la câțiva pași de Rialto, și-l salută pe Roberto, proprietarul cărunt. Schimbară câteva vorbe și Brunetti ceru un pahar de Cabernet, singurul lucru pe care se simțea În stare să-l bea. Împreună de el mâncă și câteva din crevetele prăjite ce erau mereu puse la dispoziție la bar, apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
pădurii: Mai avem puțin și ajungem în satul Răstolțu Mare, unde prietenul și fostul meu coleg ne va găzdui peste noapte. Vom avea ocazia să cunoaștem pe unul dintre cei mai de seamă oameni de pe aceste locuri. Bărbatul cu părul cărunt la tâmple, dar cu fața rumenă și luminoasă, îmbrăcat îngrijit, vorbea tărăgănat, dar cu o voce sonoră, cu inflexiuni plăcute. Au mai urcat un delușor cu cărări înguste și umbroase, au coborât o vale și, în fine, au ajuns în
Luminătorii neamului. In: ANTOLOGIE:poezie by Tudor-Alexandru Trif () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_695]
-
din urma lui, adolescentul acela frumos și visător. Dragă Mihai, sunt sigur că și Ioniță se va bucura cunoscându-te pentru că ți-a citit poeziile pe care le-ai publicat în revista “Familia”, îl prinde de după umeri bărbatul cu părul cărunt. Să știi că multă lume a auzit de tine și câți oare nu se mândresc rostindu-ți numele: Mihai Eminescu! S-au oprit în poarta unei case modeste, dar îngrijite și au așteptat să apară cineva, deoarece un dulău mare
Luminătorii neamului. In: ANTOLOGIE:poezie by Tudor-Alexandru Trif () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_695]
-
pus întrebarea asta. Actul sexual poate fi reluat după câteva săptămâni, dacă nașterea a fost fără complicații. Câteva săptămâni! a gâfâit Martha. —Exact! a spus strălucind Lotti. Vaginul se recuperează uimitor de repede. Bărbatul de lângă Martha, un avocat cu părul cărunt și cam răruț, s-a luminat vizibil la auzul acestor cuvinte. Laura părea și ea mulțumită. A clătinat din cap și s-a uitat veselă împrejur. Hugo i-a evitat dinadins privirea. Apoi toată lumea a tăcut. —Altceva? a intervenit Lotti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mari. Veni, apoi, spre dânsa. Vecina Își desfăcu larg brațele și-l cuprinse, ca pe un enorm stejar, Înfierbântată. Și-l strânse. Și-l sărută Îndelung. El răspunse sărutului și strânsului În brațe. Îi mângâie, mai pe urmă, fața, părul cărunt, spatele, mâinile, strecurându-i-le, ademenitor, și către coapse. Ea se lipi de el ca vara, un vrej de fasole, ori o viță-devie, de șpalierul protector. Și ea Îi șopti În ureche: de ce, dacă ai dorit ce ai dorit, nu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
arăt... <sanda>: nu conteaza <victor40>: nu ți-am spus întotdeauna adevărul <sanda>: nici nu mă așteptam m-ai mințit? <victor40>: nu am zis adevărul. <victor40>: am 47 de ani. Sunt gras, cu ochelari și barbuta <sanda>: Good God! <victor40>: puțin cărunt <sanda>: Doamne. Eu am 27 <victor40>: mi-ai spus 32 <sanda>: ai cu 20 de ani mai mult decît mine! Pot să iți fiu fiica <victor40>: poți. Nu-mi ești <sanda>: mai ascunzi ceva? <victor40>: nu. Trăiesc în Seattle <victor40
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
numaidecât capul și întinse repede mâna. Era un om cam de vreo cincizeci de ani, oarecum voluminos, totuși evitând impresia de exces, cărnos la față și rumen ca un negustor, însă elegant prin finețea pielii și tăietura englezească a mustății cărunte. Părul rar, dar bine ales într-o cărare care mergea din mijlocul frunții până la ceafă, lanțul greu de aur cu breloc la vestă, hainele de stofă fină, parfumul discret în care intra și o nuanță de tabac, toate acestea reparau
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]