2,531 matches
-
Să le urci în mâini amice, Și să le cobori pe toate. Vom avea-n program și cercuri, Bineînțeles, aprinse. Să faci salturile-ntinse Când le vei străbate, miercuri. Iar cât ești aici, reține: Nu uita te rog, mereu, Să caști gura, cum fac eu. Are priză la mulțime. Drept răsplată, după toate, Dacă ți-ai făcut programul, O să-l repetăm tot anul, În spectacole, departe. Și în plus, vei sta, vezi bine, Într-o cușcă trei pe patru, Cu condiții
LEUL ŞI DRESORUL de MIHAI MANOLESCU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348749_a_350078]
-
sensuri și semnificații într-o mare din care să răsară, ca printr-o revelație, cu un alt chip, limpezită și strecurată de neputincioasele semnificații: „Mă îndrept spre cuvânt îi uit sunetul mă rostogolesc printre pietrele surzilor/ Muții îmi vorbesc, își cască gurile a uitare/ cuvântul își pierde forma în furtuna gândurilor” ( „Întreb stabilopozii de ce” ). Prin tăcere, poeta află o poezie de dincolo de cuvânt, situată în umbra lui, spre care îi reverberează toate sensurile. Însă, numai prin invocare începe să îi înțeleagă
AUTOR: DOAMNA COSTINA SAVA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348758_a_350087]
-
la marginea satului. Când am intrat în sat, bătăile inimii le simțeam tot mai rare. Mă sufocam când mă gândeam că ai mei ar putea fi morți. Ce ușurare am simțit când i-am văzut stând laolaltă în fața colibei! Au căscat ochii când m-au văzut de parcă erau martorii vreunui miracol ce tocmai se petrecea chiar sub nasul lor. Tata s-a ridicat tremurând, era slăbit, piele și os, abia se mai putea ține pe picioare. A întins mâna dreaptă către
CONGOLEZUL JUMA de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348747_a_350076]
-
pe cei mari. Liniștea din casa bunicii părea să se joace de-a v-ați-ascunselea, întreruptă doar de năvălirea la intervale regulate a larmei bătăilor de pendul, pentru ca apoi să o auzi numărând iarăși, cu același tic-tac monoton ce părea să caște, printre florile peste care cu fereală pășeau căprioarele din tablourile bucolice, brodate pe peretarii prinși în ținte lângă pat. Și-n pacea adâncă, Ana auzea cum târșindu-și pașii de pluș, se furișa tot mai aproape tristețea. O tristețe adâncă ce
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
glezne și bluze colorate, femei în sari, femei musulmane în veșmintele lor negre din care se văd doar ochii, bărbați, în număr mai mic, doar câte unul care își însoțește din întâmplare soția sau însoțitori ai turiștilor care vin și cască gura, copiii trași de mână de mamele lor. O lume pestriță prin care cu greu te strecori. Vocea ei se suprapune peste cele ale țăranilor care își strigă oferta. Fiecare caută produsele mai bune, mai proaspete și la un preț
LACRIMA DIN OCEAN ( JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 4 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 760 din 29 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348894_a_350223]
-
În care mai suspină Copilul de-altădată: Deschide-ți sufletul frumos Și lasă iarna să te-alinte, Rănit de dor un albatros Se ascunde între cuvinte. S-a-ntins misterul beznei pe fereastră, Adus de vântul argintiu și ceață Și cască hibernal o floare-n glastră, Iar Luna gulerată o răsfață. Deschide-ți sufletul frumos Și lasă iarna să te-alinte, Rănit de dor un albatros Se ascunde între cuvinte Ești ninsă stea rămasă în rondel Născută-n tristeți adolescentine. Vreodată
SUB GERUL AMINTIRILOR de STELIAN PLATON în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346806_a_348135]
-
seameață a unui eliberator ci mai degrabă un aspect comun, de vraci, după cum remarcă Irod. Iar supranumele, poporul i-l scornise, iar poporul era în opinia lui Irod o masă de sărăntoci inculți care n-aveau altă treabă decât să caște gura prin piețe și târguri la vorbele oricui. De pildă, poporul tot vorbea de eliberare și eliberare...Iar el, Irod Antipa nici nu prea dorea de altfel eliberarea tetrarhiei sale de sub stăpânirea romană. Situația politică existentă îi era de ajuns
AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346944_a_348273]
-
armă, l-a văzut în vatra acoperită de un fum înecăcios, cum se ridică din genunchi și întinde o mână tremurândă spre el, iar cu cealaltă își apăsa rana de la piept din care țâșnea un șuvoi de sânge. Costică a căscat gura, fără a scoate un sunet, dar ochii holbați cereau îndurare. Andrei voia să-l ajute ca să se ridice în picioare. I se făcuse milă de el. Costică nu-i mai era dușmanul de moarte care-i batjocorise onoarea. „Ce
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
fără coadă! DEZILUZIA ESTE FOLOSITĂ CA ARMĂ DE NIMICIRE ÎN MASĂ. Suntem încurajați să ne deziluzionăm unii pe alții.Și ne descurcăm de minune. Ne privim în oglindă și nu vedem pe nimeni. Între noi și imaginea noastră s-a căscat o prăpastie. Un gol istoric. CINEVA VREA SĂ NE FURE DESTINUL! Propriul nostru mormânt va fi ocupat de-un intrus. Doamne, ajută-l! Costel Zăgan Referință Bibliografică: DEȘERTUL DE CATIFEA (53-54) / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 887
DEŞERTUL DE CATIFEA (53-54) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 887 din 05 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346255_a_347584]
-
nr. 891 din 09 iunie 2013 Toate Articolele Autorului − Salut, Vasilică! − Hai să trăiești, Mitică! − Ce faci? − Am ieșit de la schimbul trei. N-am închis un ochi toată noaptea! Am avut o comandă specială, niște piese pentru jidani, zise Vasilică căscând de somn. Și mi s-a stricat și mașina, strungul. − Pentru jidani? Adică pentru... o vrei? Dar cine o să primească bani frumoși? − Pe dracu! Ăăă... poate tu... "o vrei!" Ha, Ha, Ha! Ăștia sunt cei mai zgârciți dintre partenerii noștri
ZIUA PROASTĂ SE CUNOAŞTE DE DIMINEAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 891 din 09 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346282_a_347611]
-
n-o să-l condamne pe bietul vierme fiindcă nu s-a spus „Amin” înainte să se nască.” -, totuși, când văd aproape zilnic în fața mea cripte goale de conținut unde se descompune neîncetat speranța și care își mai spun încă Oameni, căscându-și în cenușiul cerului atât de îndepărtat privirea-le completamente inexpresivă, mă cuprinde dintr-o dată un sentiment egal ca semantică proprie cu acela de neputință în fața morții cuiva foate drag mie. Ceea ce scriu se naște din ceea ce trăiesc. Nimic nu
PORTRET FINAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346404_a_347733]
-
degetele-i sunt în cruce. e crucea zilelor și nopților de insomnii pline de bucuria singurătății asumate. din bucurie în durere, lacrima rodului transformă golul în plin. plinul fals o umple de feminitate, într-un spațiu al hohotelor de râs. cască apatic omul cu ochii din lemn de abanos. privește femeia și rodul uscat rugându-se pe ramura indiferenței lui. o atinge din când în când cu glasul lui ca într-o mimă perfectă a unui dialog mort de secole. viață
FEMEIA DE LEMN de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 657 din 18 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346424_a_347753]
-
care circula un miniagregat, probabil dus-întors, de-a lungul Strip-ului, pe margine și la o oarecare înălțime. O seara mai încolo ne-am trezit noi înșine, fără să vrem, într-un asemenea transportor persoane, luați pe sus de înghesuială de “căscați” tot ca noi, poate nu chiar toți, însă nedumerirea și curiozitatea ne-a făcut să optăm și noi pentru o “ieșire din labirintul” cazinoului, mai repede. Astfel, ne-am trezit în interiorul “monorail”-ului, vechi zice-se în oraș de vreo
DISTRACŢII, LUX NINEACĂ ŞI CRIZA...APROAPE ÎN L.V. (XV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346492_a_347821]
-
La cimitir, ca în viață: avuția îngrădită de conveniențe, simplitatea, frumusețea, libere ca pasărea... La cimitir odihnește, în viață trudește! Și toate astea pe același pământ și sub același soare... Floarea de colț Când ai pierdut, aproape totul s-a căscat o prăpastie uriașă și, brusc, îmbătrânind ai fi vrut să mori. Urma să descoperi că având viață, ai totul... Ca să trăiești deplin, ai plătit urcând târâș pe culmea durerii, unde floarea de colț te aștepta. Văzând-o numai, sufletul tău
VERS ALB II de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 666 din 27 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346535_a_347864]
-
de cuvinte și lumină, răsfrânte-n pagini, chiar și virtuale și-aproape ne-am ținut de mână. Ți-am dăruit nopțile mele albe, în care nestemate șlefuiam, făcând din versurile mele salbe, ce ție lume-n zori le dăruiam. Citeai căscând, sau poate nici atât, cum îmi făcusem eu din noapte zi, tot șlefuind safirul din cuvânt, ți-l ofeream zâmbind, dar tu nu ști. Câtă migală și simțire-ncape, adesea doar într-un cuvânt, tot pentru tine mai jertfesc o noapte
GÂNDURI ŞI FLORI de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348269_a_349598]
-
bucurie. Intuind graba călătorilor șeful stației dă plecarea trenului, ridicând stegulețul. Două șuiere scurte și trenul se pune din nou în mișcare. Revistele și ziarul zac abandonate pe măsuța de lângă fereastră. -Am intrat și-n împărăția Oltului, spune o femeie căscând. Peisajul este bine-nțeles tot câmpie, iar apa galbenă a Oltului se târaște printre sate, să ajungă la Dunare. Trenul parcurge rapid o pădure care foșnește puternic și trimite o undă răcoroasă. Și aici se vede ruginiul toamnei, în covorul
CALATORIA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348270_a_349599]
-
crengi se-apleacă goale după ea. Ce inocent și liric ardeam în umbra ta... De-atâtea ori părea că mor sau înviez. Un înger trăia-n mine și mă abilita, Să mă simt cu tine, cu cât mă depărtez. Se cască largi prăpăstii la care ai trudit. Fiorul meu prelung țipă în ruine, Iar din păcatu-n care tu m-ai ademenit, Blândul Dumnezeu se va-ntregi cu mine. Te-ai măritat subit, erai atunci frumoasă... Și astăzi ruga mea poartă haine
AI FOST IUBITA MEA de STELIAN PLATON în ediţia nr. 470 din 14 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348333_a_349662]
-
făcând un adevărat troc cu borcanele de gem furate din camara mamei. Dana făcea și nu făcea parte din gașca noastră. Faptul că fratele ei era cu 11 ani mai mare ca ea, făcea ca distanța dintre ei să se caște tot mai mult în perioada aceea, când unul era copil iar celălalt era deja matur. Unul avea prioritățile jocurilor și a alergatului prin mahala, celălalt avea prioritățile amorului și dispărea de acasă câte două trei zile, chinuindu-se să rupă
POVESTEA DANEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348317_a_349646]
-
cruci și scuipând în urma lui, râdeam de el, Hențea, auzi tu, să-i zică Beda bietului nostru uriaș! Iar Beda, uite că ajunsesem să-i spun și eu astfel, privea amuzat gesturile lui pripite și parcă se căznea să-și caște fălcile colosale ca să dea drumul unui hohot de râs tunător, să se clatine vârfurile munților din apropiere, nu altceva! Dan Berneanu, cu care păstrasem o mereu mai strânsă relație, voia zor-nevoie să scoată o comisie la fața locului, se arăta
CAPUL DE PIATRĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348436_a_349765]
-
viteză pe timp de noapte (vezi că scrie dedesubt: 22-6). Pe autostradă poți rula liniștit cu douăzeci de kilometri mai repede decât e permis; amenda va fi în limitele rezonabilului și nu-ți face nimeni cazier. E bine însă să caști ochii pe lângă poduri și prin șantierele cu drum în lucru, unde autoritățile plasează, parcă în dușmănie, radare, din cauza statisticilor care spun că se produc multe accidente la strâmtoare. Eu am bănuiala că fac asta și ca să bage spaima în șoferii
DEOSEBIT DE... ALTFEL de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345037_a_346366]
-
m-au ajutat din prima zi! Am lăsat bagajele la ei, mi-au arătat unde să depun actele, unde să cer cămin, unde e universitatea. Prima diferența care am observat-o era societatea care ma înconjura. Mergând prin magazine și căscând gură pe la produse, mă loveam din neatenție de câte-o persoană... această, fără să fie de vină își cerea scuze de la mine... Era șocant pentru mine, căci la noi, cel puțin în Transnistria, daca lovești pe cineva, urmează imediat o
INTERVIU CU NICOLAI BIRULIN, UN TÂNĂR TRANSNISTREAN CARE IUBEŞTE ROMÂNIA de GEORGE ROCA în ediţia nr. 47 din 16 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345113_a_346442]
-
elevii "în documentare" : culegeau cu toții informații proaspete pentru o compunere liberă. Dintrodată secundele dispar cu toate în pământ , pe lângă firele de iarbă care înțeapă timid pojghița de aer din proximitatea solului. Un abis dezolant zguduie amiaza din rădăcini . Copiii își cască ochii la noul-venit , încercând zadarnic să-l înghesuie în peisajul orei.Era deja o persona nongrata! Și ca și cei mici (!) , Dio avea mai multă încredere în propria simțire decât în "rațiunea" colectivă. Noul-venit era catapultat de la o margine la
DEŞERTUL DE CATIFEA (6) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 814 din 24 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345378_a_346707]
-
seama ce navetă senzuală făcea în capul tânărului. Șoldurile fete îi lichefiau parcă mintea.Grăbi pașii.Și vru să deschidă gura...Brusc, cerul se prăbușește peste cei doi tineri, încleștați, învărtindu-se la nesfârșit, în grâul înalt și pufos, ce se căscase dintrodată : prăpastie în verde! Dio nu știe ce s-a întâmplat! Aude râsul fierbinte al fetei. Îi simte carnea imaterială și rotundă . Ultima rotire i-a despărțit iar : au ajuns în iarba verde și grasă din vale. Fata a rămas
DEŞERTUL DE CATIFEA (9) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 817 din 27 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345419_a_346748]
-
Și să știți de la mine, spunea, toți care vor intra într-un magazin de îmbrăcăminte, își vor alege haine pe măsură, le vor îmbrăca acolo, pe loc, și vor pleca așa, fără să dea vreun ban...Oooopa , adică cum ?... fără...căscă a lu Despina . Făi, da proastă mai ești, adică clar, toți pentru unu și unu pentru toți, și așa e ghini ...nu așa scrie pe carnetu ala roșu pe care ți l-au dat zilele trecute de la Sfat ?... Nu vor
O TOAMNĂ CA ATÂTEA ALTELE..., AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376779_a_378108]
-
un „pârâu”. Îhî! S-a minunat băștinașul. Iar slavii, râzămd: hai să te mai învățăm și alte cuvinte că, parcă acum ai căzut din copac. Uite, te-nvățăm niște „datini”, să mergi cu „colinda”, mă! Cu ce să merg? a căscat gura băștinașul. Cu „plugușorul”, mă, au râs cu hohote slavii și să-i pomenești pe „blajini”! Ce sunt ăia? a întrebat prostovanul. Morții tăi, mă, se prăpădeau de râs slavii, care au plecat, mirându-se ce înapoiați erau băștinașii acestor
LIMBA ROMÂNILOR-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376809_a_378138]