2,578 matches
-
interpersonală au un rol major. Paraverbalul reprezintă modul concret în care „curge” vorbirea noastră. De foarte multe ori însă, insuccesul unei prezentări este determinat tocmai de acest aspect: constatăm că un vorbitor, cum este cadrul didactic, îi face peelevi să caște din cauza monotoniei discursului, altul strigă prea tare acoperind întreaga recepție a mesajelor din clasă. Iar clasa, ceilalți elevi, în calitate de auditoriu, nu pot să înțeleagă nimic din ceea ce dorește să transmită cadrul didactic, fie depun eforturi substanțiale pentru pătrunderea mesajului din
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
vindecat de râie iar bunicul ―fără vorbă, a mulțămit pe Irinuca cu patru galbeni-. Nică a ajuns acasă în Sâmbăta Paștilor iar ―în ziua de Paști am tras un Îngerul a strigat, la biserică, de-au rămas toți cu gurile căscate la mine. Și mamei îi venea să mă înghită de bucurie. Și părintele Ioan m-a pus la masă cu dânsul, și Smărăndița a ciocnit o mulțime de ouă roșii cu mine. Și bucurie peste bucurie venea pe capul meu
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
nu-și schimbă ochelarii, sunt mai ușor de orbit. Era în firea ta să îmbini latura activistă și cea intelectuală, patriotul și cospomoplitul. Fiecare din aceste cuvinte luat separat hrănește la noi o sumedenie de clișee care mă fac să casc. Îți mulțumesc că ne-ai arătat dar tu nu ești singurul că inteligența și responsabilitatea mai pot merge mână în mână. La noi, aceste două lucruri au divorțat. Politicienii noștri au devenit vedete de varietăți; iar intelectualii noștri se îmbată
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
tranșeea pe frontul austro-italian, fapt care a dus adesea la o judecată falsă asupra calității și valorii soldatului italian. Inamicul avea avantajul poziției dominante. Carso este un teren stîncos, ce arată ca un burete pietrificat pe care, ici și colo, căsca gura niște peșteri, adăposturi excelente pentru tunurile austriece care își trăgeau salva și retrăgeau imediat în carapacea lor de piatră, fără să poată fi reduse la tăcere. Lopata era un instrument inutil în această magmă de pietriș, iar parapetele șanțurilor
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
ajuns, căci pentru greci patria și raza de activitate era marea, nu uscatul”. În legătură cu aceste împrumuturi, se face precizarea că ele „au în românește fonetismul vechi al elementelor latine”: a amăgi, urgie, mărgea, a mângâia, spân, azimă, zeamă, broatec, a căsca, a cuteza, mic, mutră, martur, papură, proaspăt, trufie, farmec etc., multe dintre ele neacceptate ulterior ca grecisme. Apropierile dintre română și albaneză au în concepția lui S. Pușcariu mai multe explicații. Mai întâi sunt abordate „cuvintele moștenite de la strămoșii noștri
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
așeza, le îngrămădea pe masă sau pe lăicerul de pe pat, le despărțea în grămăjo are de 3-5 boabe, le punea la o anumită distanță între ele , le muta de ici-acolo, câte un grăunte dintr-o grămăjoară în alta, mai căsca, se vede că nu-și făcuse somnul sau poate așa vroiau duhurile cu care se războia, și, iarăși, nu știu c um se făcea și dregea, că după multe curse pe care tot le realiza cu boghii ei, se adeverea
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
împânzeau strada, mai mult într-o singură direcție, spre răsărit. Un coleg și vecin, care nu prea era pus la muncă d e către părinți, dar nici el nu-și găsea preocupări serioase, nu făcea decât stătea toată ziua și căsca gura la armata și armamentul de război care era în retragere. Am aflat că nici armata română nu mai opunea rezistență puhoiului care se revărsa de la răsărit. După măcelul produs la Stânca, o localitate dintre Iași și apa Prutului, ofensiva
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
Uniunea Sovietică și repatriați, întâmplător, și după 10-15-20 de ani de la terminarea războiului. Țin minte că într-o duminică, dimineața, la locul unde la noi funcționau și cele două cârciumi, s e adunaseră vreo șase mineri, dar și copchilăraie care căscau gura să afle ce mai discută minerii despre întâmplările vremii. Unul din cei șase, un uriaș, cam de aproape doi metri statura, cu ceas de buzunar, legat în lănțișor la buzunarul pantalonilor, se fălea tare mult cu ceea ce avea el
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
următor, Cristi Mungiu participa și el, în aceeași secțiune a Cannes-ului, cu debutul său în lungmetraj, Occident. Numai că între Marfa și banii și Moartea domnului Lăzărescu există o continuitate stilistică, în timp ce între Occident și 4, 3, 2 se cască o prăpastie (tot stilistică, la o adică) surprinzătoare. Mai mult, mizerabil distribuit, Marfa... a înregistrat o cădere în termeni de încasări, în timp ce Occident s-a descurcat bine la box-office, devenind unul dintre filmele de succes ale acelui an. Acest parcurs
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
una din seri, tovarășii care-i invitaseră la congres, i-o fo dus la un spectacol mare de balet cum nu s-o mai văzut. Și povestea Ion noaptea pe tălpiță la toți cei ce se adunaseră de pe uliță ca să caște gura la minunățiile ce le văzuseră cei doi acolo în capitală. Spunea acesta, cu recunoscutu-i dar de povestitor : - «Și ui mă, că într-una din seri, după ce ne-am făcut norma de apaludat pentru ziua ceea, ne-or urcat și
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
eu am... un purec!» Opțiune la sectorul zootehnic Este mare tevatură, colo-n ulița cea mare Gogu, taurul comunei, astăzi, zău că e turbat. Fuge ca un apucat Dup-o tinerică-n roșu. Vai! E noua-nvățătoare... Și-așa ca să caște gura, a ieșit întregul sat. Iar tovărășica are, Mamă doamne ce picioare! Și ce sprint! Și ce detentă ! Parcă-i la campionat ! Fuge, fuge mititica, Doar de Gogu se dezbară ! Campioană-o face frica. Dar de-odată se oprește: -«Nu
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
te învață să apreciezi, să ierți, dar și să spui iartă-mă, te învață să accepți imperfecțiunile celuilalt - că fiecare le avem pe ale noastre - numai iubirea te învață și te ajută să previi acele situații care, în timp, pot căsca o prăpastie de netrecut între cei doi parteneri. Iubirea, dar și respectul reciproc sunt factorii care ne învață cum să fim sprijin celui de alături, cum să vezi frumusețea particulară care aparține numai căsătoriei. Dorința ca, într adevăr, căsnicia să
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
ea nu răspundea la el. Drept care încercam să-i născocesc alte nume în care să nu apară nici cuvântul „ciulin“, nici cuvântul „lapte“, zicându-i: „Stachelrippe“ școastă-ghimpoasăț sau „Nadelhals“ șgâtlejul-aculuiț. În înșelăciunea tuturor falselor nume comisă pe seama adevăratei plante se căsca dintr-o dată lacuna prin care lunecam în gol. Rușinea de a vorbi cu glas tare cu mine însămi, și nu cu planta. Cele patru trenuri circulau cu ferestrele larg deschise, călători în mâneci scurte stăteau în dreptul lor, iar eu le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
la fiecare pas că ești candidat la panopticul morții. Era o ratare având ca efect că nimic din ce făceam nu mă convingea și că nimeni nu mă credea capabilă de ce-mi trecea prin minte. Trebuia să dezghioc clipa căscând-o atât de larg încât să n-o mai pot umple cu nimic din cele cu putință. Provocam sosirea nudă a vremelniciei și eram neînstare să găsesc măsura suportabilă de a mă rezuma la lucrurile obișnuite. O dare în vileag
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ceas, telefon, ascuțitoare sau cană cu apă. Nici măcar un raft sau vreun suport pentru scrisori. Nu-mi puteam imagina care era scopul sau funcționalitatea unei asemenea încăperi. M-am întors la canapea, m-am așezat picior peste picior și am căscat în voie. Tânăra a apărut după vreo zece minute. S-a dus direct la unul dintre fișete, fără să-mi arunce măcar o privire. A scos un pachet negru și lucios și l-a adus pe măsuța din fața canapelei. Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
adus cafea și sandvișuri proaspete. Sunt cu castraveți, șuncă și brânză. Îți plac? — Da, îmi plac. Vă mulțumesc. — Mănânci acum? După ce termin tura asta. Când a sunat ceasul, dădusem gata cinci din cele șapte liste numerice. Am respirat ușurat, am căscat, m-am întins și apoi am început să mănânc. Sandvișurile păreau cumpărate de la un restaurant obișnuit și să tot fi fost vreo cinci-șase porții. Am mâncat singur cam două treimi. Când lucrez mai mult la identificarea datelor, mi se face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
că așa e. Dacă nu înțelegi nici măcar atâta lucru, înseamnă că n-are nimic și nu-ți oferă nimic. Absolut nimic. Să ții minte lucrul acesta! Cam atât îmi permit să-ți spun. Restul se cade să-l descoperi singur. Cască ochii bine, ciulește urechile, pune-ți creierul în funcțiune. Ca să prinzi absolut totul. Atâta vreme cât ai minte, nu o lăsa să lâncezească. Altceva n-am dreptul să-ți dezvălui. Dacă zona muncitorească, unde locuiește bibliotecara, este un loc cu un trecut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
respective. Decât să mă gândesc la tâmpenii de-astea, mai bine îmi vedeam de ale mele. Și așa aveam destule probleme! Am pus ambele mâini pe volan și am oprit la semafor. În timp ce așteptam să se schimbe în verde, am căscat din rărunchi. În fața mea era un camion încărcat cu baloturi de hârtie. În dreapta, o mașină sport, un Skyline alb, cu doi tineri. Un el și o ea mergeau să se distreze sau se întorceau de la distracții. Păreau tare plictisiți. Individa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
bruma de amintiri rămase, dar n-am găsit absolut nimic. Îmi pare sincer rău. Nu-mi amintesc nimic. Aproape toate amintirile mele s-au topit. — Încearcă. Nu se poate să nu mai fie nici una. Dacă-ți vine ceva în minte, cască gura doar. Hai să ne gândim amândoi! Aș vrea să-ți fiu de folos. Măcar un pic. Am încuviințat. M-am concentrat iar, încercând să scot vreo reminiscență din fosta mea lume. Imposibil! Carapacea se întărise ca piatra. Începuse să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
vina mea. De fapt, a nimănui. Asta-i soarta umbrelor. Am să vă înlesnesc întrevederea și o să-ți spună singură cum îi merge. Paznicul a luat o legătură de chei de pe perete și le-a băgat în buzunarul paltonului. A căscat de n-a mai putut cât s-a încheiat la ghetele lui din piele împletită. Păreau tare grele, iar pe tălpi aveau ținte ca să-i fie mai ușor să umble pe zăpadă. Umbra locuia undeva între oraș și lumea din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
senin și eu mă simțeam cu inima ușoară. Nu mai aveam povara umbrelei. Îmi venea să mai merg undeva... într-un loc cu multă lume. M-am oprit în fața clădirii Sony, alăturându-mă o vreme grupului de turiști arabi care căscau ochii la monitorul uriaș. Am intrat apoi la metrou. Mi-am cumpărat bilet pe linia Marunouchi până la Shinjuku. Cred că am adormit în momentul în care m-am așezat pe scaun pentru că m-am trezit într-o clipă la destinație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
vremuri când romanul în sine aproape nu mai conta deloc - publicarea unui obiect lucios asemănător unei cărți constituia doar o scuză pentru chefuri și paradă și autori arătoși citind texte minimaliste bine meșteșugite studenților care ascultau în transă, cu gurile căscate de admirație, gândind: „Pot și eu să fac asta, pot fi ca ei“. Firește, dacă nu erai îndeajuns de fotogenic, tristul adevăr era că nu puteai fi ca noi. Iar dacă nu erai un suporter al celor din Brat Pack
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
neputincios. - Nu m-ar mira, am zis eu. E capabil de orice. Plus că are probleme de atitudine. Ne-am întors amândoi privirile spre Victor care, foarte inocent, zăcea într-o rână, absent. Și-a ridicat încet capul, apoi a căscat în direcția noastră. Părea să mai caște o dată, în schimb și-a întins capul înainte, odihnindu-se leneș pe verandă, cu limba atârnându-i din gură. - E cam, hm...bipolar, i-am spus grădinarului. - Da, parcă ar avea o problemă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
eu. E capabil de orice. Plus că are probleme de atitudine. Ne-am întors amândoi privirile spre Victor care, foarte inocent, zăcea într-o rână, absent. Și-a ridicat încet capul, apoi a căscat în direcția noastră. Părea să mai caște o dată, în schimb și-a întins capul înainte, odihnindu-se leneș pe verandă, cu limba atârnându-i din gură. - E cam, hm...bipolar, i-am spus grădinarului. - Da, parcă ar avea o problemă...cumva, murmură grădinarul. N-am zis nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
conferindu-mi o dezinvoltură robustă, debordantă, apoi în cursul conversației care a urmat privitoare la teza ei am intuit că probabil aș fi putut-o manipula deși emana un aer cu totul opus - l-am localizat în faptul că a căscat după ce mi-a destăinuit titlul lucrării („Destinație inexistentă“), în indiferența studiată, în hohotele calculate, în „plictiseala“ ei - toate acestea simple mecanisme defensive - dar am avut răbdare, fiind atât de priceput în a părea cu adevărat interesat de femeile cu care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]