1,506 matches
-
machiați cu un contur negru puternic, care se prelungește Într-o coadă nu foarte lungă, pornind spre capătul sprîncenelor. Mă Întreb cum reușește să-și țină firea și să nu rîdă, acolo, În alee, văzînd șirul de fețe cu gura căscată de la ferestre, care probabil că arată ca niște abțibilduri lipite pe geam. Grădina e plină de lume, au venit părinții să ne hrănească, ca pe niște animale de zoo. Stau cu taică-meu la una din mesele de ciment. E
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
vechi, rare a fost o avansare pînă la gradul de general și ocuparea funcției de șef al Direcției de Cultură din Ministerul Apărării, În armata română postrevoluționară. Ironie sau cinism? Abia dacă mai are importanță, notez pe margine, sub privirea căscată brusc a țărăncii care a dormit tot drumul cu papornița de rafie În brațe. Generalul-procuror i-a Întocmit un dosar pentru crime Împotriva păcii și crime Împotriva umanității, dar se pare că lucrurile s-au oprit undeva pe drum și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
George asistase odată la o încăierare într-o cârciumă din Londra. Un derbedeu atacase un bărbat și-l doborâse la pământ. După care, derbedeul începuse să izbească victima cu capul de podea. Nimeni nu a intervenit. Toată lumea stătea cu gura căscată, inclusiv George, care urmărea, fascinat, scena. (Își putea încă aminti zgomotul surd al izbiturilor.) La un moment dat, o fată s-a desprins din grupul privitorilor și a început să strige: „Oprește-te, oprește-te, oprește-te, pentru Dumnezeu!“ Derbedeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
interveni Greg. Doamne, mă simt îngrozitor. — Numai să-mi fac valiza, spuse Tom. Alergă pe scări, în dormitorul lui și închise ușa după el. Camera i se părea acum tristă, cu toate lucrurile lui zvârlite care încotro și cu valiza căscată, valiza pe care o despachetase cu atâta bucurie la venire. Camera cu vedere spre oraș, pe care o alesese când se mutase aici, cu atâta vreme în urmă, într-o eră anterioară, când fusese tânăr și fericit și inocent și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
prea mare. împreună cu câțiva camarazi, ea a fost făcută prizonieră de nemți. - Și cum ați scăpat din ghearele dușmanului? au întrebat-o camarazii, după ce isteața fată-soldat a reapărut, ca printr-o minune, printre ei. - Foarte ușor. Am profitat de gura căscată a santinelei care ne escorta, am scos revolverul din sân și am tras. - Și în sânul acela al tău nu mai ai vreun revolver, Cătălina? a glumit unul din soldați. - Ei, mai are ea, dar nu un revolver, ci două
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92337]
-
și așa țineți doctorul departe “ - parcă așa se spune. - Ce mă fac, începu să plângă para. Toți vor spune: „Pică pară mălăiață-n gura lui Nătăfleață”. Of! Of! Of! Rău e să fii Pară, or să aștepte toți cu gura căscată. Ingrid a văzut cum a adus para jos din pom Bunul ca să o deguste. A legat de un băț lung și gros, o găletușă mică de plastic și a așezat-o sub pară. A făcut un „zvâc“ și para a
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
într-adevăr, parcă în fața noastră era o turmă de șacali de nisip cu gurile deschise. Aveau dinți lungi de cuarț și ochi rigizi de piatră. În rest, totul în ei era de nisip. Până și părul cenușiu. Stăteau cu gurile căscate, iar tăcerea urla în gâtlejurile lor. Parcă nu așteptau decât să ne aventurăm spre ei ca să ne devore. Și pentru că noi nu înaintam, s-au culcat să-și facă digestia... ― Să ne întoarcem, i-am zis Eleonorei. ― Unde? murmură ea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
O covată uriașă, lungă și adâncă. Un fel de canion, sinistru de spectaculos. Ici-colo, au mai rămas mici grote, în care și-au găsit sălaș puținii supraviețuitori. Mai ales oameni. Renașterea A trebuit să treacă ceva timp pentru ca în valea căscată prin prăbușire viața să renască. Mai întâi a apărut vegetația. Firave fire de iarbă, tulpinițe ale diverselor plante, subțiri bețișoare ale diverșilor arbori ce urmau să înfrumusețeze pretutindenea. Plăpânde floricele acopereau roca amestecată cu pământ. în câțiva ani, verdele a
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
posibilităților" multe lucruri sunt imposibile pentru mine. Mergem și la alte "palate". Căci mirajul e organizat pe "imperii". Din "imperiul" roman, trecem în "imperiul" Egiptului antic. Hotelul e construit în formă de piramidă neagră. Se intră prin gura Sfinxului, larg căscată, iar înlăuntru chelnerii, crupierii, lift-boy-ii te tratează ca pe un faraon, dacă ai destui dolari în buzunar. "Imperiul" arab e reprezentat de un hotel impozant, cu un amestec pervers de lumini și obscurități lascive, promițătoare, care te trimit cu gândul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
să te bucuri foarte. Acolo, o funcționară, l-a luat în primire. Ai venit la timp.încă n-ai depășit termenul de a fi silit să plătești și penalizări. Pentru ce? Pentru taxa de neputirință. Ăsta a rămas cu gura căscată. Ce te holbezi așa? Consiliul local a aprobat, la propunerea primarului, ca, toți bărbații de peste șaptezeci de ani, să fie obligați a plăti o nouă taxă: taxa de neputirință. Că nu mai poate spune, vreunul, că, dincolo de etatea amintită, mai
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
îi ordonă să coboare, băiatul aruncă o privire încremenită de sus. Deodată ridică pumnul și, cu o frază celebră citită într-un roman, strigă : - La pământ, ticăloșilor ! Arătând cerului posterioare bombate, plutonierul și sergentul se trântiră jos ca trăsniți. Gura căscată a celui de al treilea jandarm arăta că nu înțelegea nimic ; dădu să-și șteargă cu cotul un strop care îi luneca pe lângă buburuz. Bătrânii zâmbiră ascuns ; din respect pentru șef, își potriviră însă obraze înspăimântate. Întorcând ochii pe dos
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
bolovăni dobitocește ochii albi. Singur prostul nu începuse a descâlci ce este și aștepta cu arma în țintă. Iosifan răcni : - Trage, vită ! Nerodul apăsă pe trăgaci și, mirat, ca o pară coaptă, Lică pică din răchită. Avram rămase cu gura căscată. Undeva, în fundul inimii, se simțea însă răzbunat. Cu cute de cărbune pe obraz, Iosifan întoarse la stângamprejur, în pas forțat. Uluiți și supuși, oamenii săi îl urmau. O clipă nerodul rămase pe loc. Când, din spate, Vasile Crețu a auzit
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
de dânsul, punând tot felul de pricini ca să nu scap nici una din poveștile cu care știa să-și ilustreze orice afirmație. Avea o imaginație aparte datorită căreia, vorbind, parcă picta. Mai ales istoriile sale de război le ascultam cu gura căscată. - În razboi ești „irou” când ai ocazie, afirma el. Odată eram noi patru inși din Gura pe frontul sârbesc. Burnițá din ceață că fleșcăise toate ponoarele și ne murase ca pe guzgani. Pe deasupra trăgea „antileria”. Prin pâclă trecea dâre roșii
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Novac sau de echipajul submarinului Dox. Probabil, la fel ca absența jucăriilor, asta a avut urmări negative. Cred că nici Scufița Roșie, nici Pinocchio, nici Albă ca Zăpada n-au făcut parte din copilăria mea. În schimb, ascultam cu gura căscată ce-mi povestea tata despre campaniile militare ale lui Alexandru "Machedon". Habar n-aveam cam la ce distanță se afla Asia de Lisa, dar, cum iubeam caii, îmi imaginam că ostile lui Alexandru "Machedon" lăsau în urma lor același nor de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
făcea baie, dar apoi, cînd Îl ducea În sufragerie, era captivat de Nilda cu poveștile ei Împănate cu pume și cu indigeni din tribul chuncho, vopsiți În toate culorile. Biata Nilda Încerca doar să-l țină pe Julius cu gura căscată, pentru ca Vilma să-l poată face să Înghită mai ușor lingurile de supă. Dar lucrurile nu erau atît de simple, pentru că Vilma era moartă de Învidie și Îi arunca Nildei priviri Încărcate de ură. Cu o precocitate neobișnuită, Julius și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fi fost prea puțin, mai spunea că, În calitatea de casier al clubului, avea În păstrare toți banii și, cum lacătul de la ușa localului era cam vechi, casa de bani o ținea sus, În camera lui. Julius rămase cu gura căscată. Uită complet de Vilma și de Nilda. „Arată-mi casa de bani! Arată-mi casa de bani!“, Îl tot ruga pe majordom și servitorii adunați În Disneyland se mirau cu Încîntare la gîndul că Julius, proprietarul unei pușculițe voluminoase căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pălăria cu calota ca un borcan, așeză pe masă valijoara de piele neagră și acum semăna mai puțin cu Drácula, spre liniștea lui Julius și a multor alți copii care Îl urmăreau cu ochii mari de uimire și cu gura căscată. Cinthia Îi dădu un ghiont fratelui ei „nu uita, Julius; ai să ții minte tot?“, Vilma părea că știe și ea secretul lor. Dar În clipa aceea sosea Victor aducînd scamatorului un pahar cu apă, pe care Îl lăsă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
prinț și cînd crezi că nu-și mai pot găsi un logodnic, răsar deodată cu un coș de prăjituri, mai luați, sînt foarte dulci și cu un nou mire, un italian de data asta. PÎnă și Martin rămase cu gura căscată văzînd grămada de ouă pe care o scosese din pălărie și toată lumea aplaudă. Scamatorul mulțumi tuturor, făcu o plecăciune ușoară și arătă spre partenera sa ca s-o aplaude și pe ea puțin. Ca să fim drepți, aplauzele se răriră simțitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În Europa cu frații mai mari, fiindcă surioara lui, Cinthia, murise. Apoi le spuse că de asta se uita el cu ochii puțin Încrucișați și că se va face bine la Chosica, că de asta venise, le lăsă cu gura căscată pe toate. Își făcuseră apariția și cîteva fete mai mari, din ciclul superior și-l copleșiră cu duioșia și drăgălășeniile lor, Îl sărutară pe obraji pînă ce se sătură. Atunci Începură să-l asalteze cu Întrebările: cînd avea să meargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mulțumi să zîmbească și să-i pună Întrebări despre pădurea virgină. Atunci Nilda Își dădu drumul și istorisi tot ce știa, Îndrugînd fel de fel de baliverne. Important era să vorbească, să vorbească la nesfîrșit, să-l lase cu gura căscată pe mister, să-l dea gata, pe el și pe Julius, pe toți, să-i dea gata pe toți și Vilma să nu poată scoate o vorbă, ca o netoată; și, cine știe, dacă reușea să-l cucerească, poate Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
trebuia să Învețe bine lecțiile și fusese chemat să stea la masă cu cei mari, alături de frații lui... Părintele Brown le-a vorbit, jumătate În engleză, jumătate Într-o spaniolă foarte stricată și a plecat lăsîndu-i pe toți cu gurile căscate, Într-o liniște desăvîrșită; numai bietul Sánchez Concha avea conștiința Încărcată, Înspăimântat cum era de chinurile iadului fiindcă tocmai Îi șterpelise guma lui Del Castillo. Ceilalți, În schimb, așteptau să se ivească bunul Dumnezeu În fiecare clipă, chiar dacă cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
zise meșterul și el Îl privi țintă cerîndu-i explicați suplimentare. — Azi muncesc fără oprire și ar vrea un bacșiș... Tatăl tău a poruncit să le trimită bere, dar a uitat să le dea și ceva bani. Julius rămase cu gura căscată Își aminti că Juan Lucas se plîngea că Îl costă o avere casa: „Arhitectul și inginerul se Îmbogățesc pe spinarea mea, spusese el odată: whisky-ul curge gîrlă, toată ziua stau la taclale și cînd vine ziua de plată te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-l lingușitor și dorind ca el să-i Întrebe ceva, cum se face asta? și acum ce mai urmează? și venea clipa mult așteptată cînd scoteau chibrituri elegante și aprindeau vîlvătăile pentru ca domnișorul, băiatul distinșilor clienți, să rămînă cu gura căscată și mămica lui să fie mulțumită, fiindcă don Juan Lucas era cam acru În seara asta, mai bine să aprindem pur și simplu și să ne retragem cînd totul e gata. Și pregăteau amîndoi clătitele, tăvălindu-le În Grand Marnier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ea de acum Înainte, un șir nesfîrșit de salturi mortale, ăstuia nu trebuia să-i ceri să se lase de fumat ca lui Pepe, ăstuia trebuia să-i ceri să nu se omoare sărind de la trambulină. Rămăseseră cu toții cu gurile căscate, apoi dintr-odată furioși, cînd străinul, care-i făcuse să sufere ca niște martiri, scotea un nou urlet disperat, o depozita pe Carmincha pe marginea bazinului, sărea afară, călca pe mucurile aprinse, dar el nu se ardea niciodată, o lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
tot ce auzi. — Bine, du-te, cheamă un hamal ca să ne ajute să ridicăm valizele astea... hai, grăbește-te. Trei zile mai tîrziu, Julius reușea să-i adune În jurul lui pe colegii dintr-a treia, care-l ascultau cu gurile căscate cum le povestea peripețiile mutării. Nici vorbă să Învețe. Noaptea asta era cea dintîi pe care aveau s-o petreacă În noul palat și totul era Încă Într-o neorînduială de nedescris. Susan se plimba cu aerul că nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]