2,791 matches
-
de-a curmezișul unui pat. Amândoi erau desenați la modul impresionist. Erau niște desene foarte frumoase și n-aveau nimic În comun cu violul adevărat, În care fusta femeii Îi este trasă peste cap ca să o Înăbușe, În timp ce, câteodată, un camarad i se așază pe cap. Erau o grămadă de fotografii din astea instigatoare care fuseseră tipărite În mod evident chiar Înaintea Începerii ofensivei. Acum se amestecaseră cu ilustratele obscene și cu alte fotografii - poze mici, cu fete de la țară, făcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cu respirația tăiată: —O, Doamne, s-a prăbușit! Se grăbi să ajungă la Pată Neagră. —Podul! spuse el făcând semne disperate. S-a prăbușit. Cum mai plecăm noi de-aici? Pată Neagră se uită la podul care atârna. Le strigă camarazilor lui să se prefacă surprinși. Nu voia ca oaspeții lui să se alarmeze, să creadă că sunt ținuți Împotriva voinței lor. Nu voia decât să-i țină la ei, ca oaspeți. Moff Îi strigă lui Pată Neagră: — Cum mai putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
spună decât: „Vă implor!“ M-am întors spre cei care stăteau încremeniți și le-am atras atenția că nu aveam timp de văicăreli. Nu plângem, mi-au răspuns ei. Deși păreau să plângă. Mă gândeam că plângeau pentru că-și pierduseră camarazii. Ați chemat salvarea? i-am întrebat și mi-au răspuns că o chemaseră deja. Se auzea sirena ambulanței. Nu venea spre noi. Nu pot să-mi explic de ce am fost ultimii care am primit ajutor și din această cauză cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
apăra de pericole. De pildă, atunci când fug pentru a evita focul. Își dau toată silința să fugă de lucrurile rele. Cred că ai rezultate mult mai bune dacă încerci să convingi calul și să-l câștigi. Trebuie să-i fii camarad, prieten. Jocheul și calul trebuie să-și unească forțele pentru un țel comun și să lupte împreună. Omul să facă echipă cu calul. Orice ai spune, ăsta este lucrul cel mai important. Normal că există și cai nărăvași, îndărătnici din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
traversă toată cârciuma, mai mult trăgându-l după ea. Urcară apoi în tăcere scara de lemn, urmăriți de privirile turbate ale marinarilor și dispărură în spatele unei uși. Dacă ai nevoie de ajutor, să mă chemi, îi strigă din urmă un camarad. Toți izbucniră în râs, mai cerură băutură și uitară evenimentul pe atât de repede pe cât de tare se aprinseseră. Doar Carol și Filip, de la masa lor, băgaseră de seamă că "mucosul" nu participase la joc nici cu bani, nici cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
semeț, înfoindu-mă în hainele mele noi, i-am aruncat o privire încrezătoare în acele ce vor urma. Curaj mare pentru sfiiciunea mea obișnuită. Cunoștința se făcu într-o zi întîmplător, din nimic. O excursiune studențească la Curtea de Argeș cu niște camarazi neprietenoși și abia cunoscuți ne-a apropiat. Acolo, în fața mămăliguței cu brânză și a cepei, ne descoperirăm amândoi mofturoși (sau că făcea pe mofturoasa ca să-mi placă). Amândoi nu reușirăm, ca ceilalți, să ne culcăm imediat. După o ezitare, în urma
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de fapt, foarte încurcat, neîncrezător într-o legătură definitivă. În schimb, îmi pierdeam timpul și-mi limitam inutil probabilitățile de succes pentru mai târziu. Crezîndu-mă "aranjat" nimeni nu s-ar mai fi gândit la mine. Se făceau și glume, iar camarazii mei - mi se părea - nu mă invidiau prea mult. Aveam și remușcări. Mă simțeam vinovat față de speranțele pe care o lăsam să și le puie în mine. Tragic început pentru un don Juan... Dar era prea târziu să mă opresc
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de discuții și totdeauna râsese și ea, batjocorise și ea, desprețuise și ea. Asta n-o împiedecase odată să mă întrebe fără de nici o îndoială: "Prietena mea Florica (o prietenă oarecare, pe care abia o suportam) e amenințată la profesorul X, camaradul tău de școală. Insistă tu s-o treacă!" Si, în momentul când îmi arătam indignarea și mâhnirea adâncă, văzând că atâtea discuții fuseseră zadarnice și atâtea momente de înțelegere între noi, o farsă - căci ea nu făcuse decât să mă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
imediate, fără să mă gândesc că repetarea lor ar putea produce transformări mult mai profunde și iremediabile. Găsesc câteva pagini dintr-un jurnal de zi vechi. Vor explica ceva asupra noastră? E vorba de o plimbare făcută cu mai mulți camarazi la mare. Luni. Trenul fuge printre oițe și maci. Culoarea de lut. Apoi ma-rea. Ce-o fi făcând Ela? Câțiva turci, câțiva măgari, o goarnă încercînd sunete în mijlocul zilei, căsuțe albe, unele după altele, coborând spre mare ca o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
noastre de a fi gravi. Poate însă că, dacă ar fi mai pătrunzător, observatorul ar sesiza că vorbele simple ascund adevăruri profunde, fatalități ale temperamentelor noastre. Odată am hotărât să facem o excursie în munți și, ca să nu atragem atenția camarazilor clevetitori, am plecat eu mai întîi la Brașov, rămânând ca Ioana să vie peste trei zile. Am găsit cameră ca să o primesc și m-am bucurat de fiecare copac pe care avea să-l admire și ea în curând, am
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
revoluția creată de sufletul poporului; generatoare de tot ceea ce e nobil și mare, revoluția spontană în serviciul cauzei sacre a Patriei". De aceea nu accepta răsturnarea valorilor pe care o proclamau ceilalți șefi revoluționari. Un permanent disident, era detestat de camarazi și urât de mulțime pentru ironia lui strivitoare, pentru talentul său literar, pentru condeiul său mușcător. Unii spuneau că în vine îi curge oțet în loc de sânge. Are în el ceva dizolvant... Nici un act de credință. În loc de căldură, ironie..." (Raul Brandîo
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
naționaliști și monarhici, destulă libertate ca să-și continue în liniște "îndoctrinarea" țării. Deja trecuseră numai trei ani de când Sardinha începuse, în revista "Naçao Portuguesa", critica demoliberalismului și schițase programul revoluției integrale - este ales în Parlamentul din 1918 împreună cu alți câțiva camarazi de luptă. Integralismul își făcea încet loc, amenințând să cucerească în câțiva ani forțele vii ale națiunii. Sardinha nu urmărea atât convingerea vechilor monarhiști, politicianizați, cât convertirea tinerelor generații, care crescuseră în ideologia republicană și democratică dar aveau încă destulă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și conduși la Arsenal. Uriașul Granjo, figură populară, e primit cu strigăte și amenințări de moarte. Zadarnic încearcă mai mulți ofițeri să-l apere. În aceeași noapte este ucis și spintecat cu baionetele de marinarii care voiau să-și răzbune camarazii deportați, sub un guvern anterior, în insulele atlantice. Un marinar își arată baioneta înroșită: "Veniți să vedeți sânge de porc!" " Camioneta fantomă", cum i s-a spus mai târziu, pornește iar. De astă dată grupul de marinari - condus de un
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
obicei, Salazar nu scrie decât atunci când are ceva de spus într-o problemă de actualitate, discutată de cele mai multe ori anapoda sau în necunoștință de cauză. La 4 iulie 1924 se deschide, la Braga, primul Congres Euharistic Național. Gonçalves Cerejeira - fostul camarad de studenție, acum coleg de profesorat la Universitatea din Coimbra - inaugurează ședința solemnă printr-un discurs, urmat de conferința lui Oliveira Salazar: "Pacea lui Hristos și proletariatul". Este una din cele mai importante conferințe ale sale, căci aici își expune
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
rațiune de-a fi sub vechiul regim democratic, când trebuiau încercate toate compromisurile pentru a asigura un minim de libertăți religioase. Revoluția națională acordând aceste libertăți, rațiunea de a fi a Centrului Catolic dispare, și Salazar își îndeamnă foștii săi camarazi de luptă să renunțe la organizația politică și să transforme Centrul într-un "vast organism dedicat acțiunii sociale". Este încă o dovadă a independenței spirituale a lui Salazar, care nu acceptă să se lase condus de nici o alta dogmă în afară de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
bufnitură surdă. Răsucindu-se, îl văzu pe bagaudul mai tânăr ducându-și mâinile la gâtul străpuns de o săgeată, în vreme ce calul său se năpusti deodată înainte. După câteva momente, băiatul cădea în iarbă, la marginea cărării. O clipă mai târziu, camaradul său mai vârstnic era mort și el: trupul, decapitat, fu susținut scurtă vreme de grumazul calului, dar căzu la pământ imediat ce animalul o rupse la fugă, speriat de strigăte și de mirosul sângelui. Balamber, răsucindu-e cu o mișcare rapidă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
crud și bărbos, cu care se chinuise destul ca să se poată înțelege. Fiecare cohortă își alesese propriul duce. Milone era printre cei desemnați și era cel mai bun: după schimbul de pumni, deveniseră, dacă nu chiar prieteni, cel puțin buni camarazi și, curând, Metronius trebui să-i recunoască anumite calități, de pildă, hotărârea, și chiar o îndârjire anume, care, îndreptată în direcția bună, se putea dovedi prețioasă; acum stătea acolo, la câțiva pași în spatele lui, și urmărea cu atenție, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
traversă toată cârciuma, mai mult trăgându-l după ea. Urcară apoi în tăcere scara de lemn, urmăriți de privirile turbate ale marinarilor și dispărură în spatele unei uși. Dacă ai nevoie de ajutor, să mă chemi, îi strigă din urmă un camarad. Toți izbucniră în râs, mai cerură băutură și uitară evenimentul pe atât de repede pe cât de tare se aprinseseră. Doar Carol și Filip, de la masa lor, băgaseră de seamă că "mucosul" nu participase la joc nici cu bani, nici cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
zi pe alta fără să vă mai gândiți la ce a fost, să nu mai conteze ce va fi, să călcați nepăsători ca niște umbre prin hățișul timpului și să vă cărați după voi sufletul aproape ucis, ca pe un camarad de front? Aveam timp din belșug, dar părea să numi mai aparțină, devenisem un simplu spectator la tot ce se întâmpla în jur, fără să particip la clădirea propriului destin. Totul se rezuma la școală, practică, mâncare și somn, un
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
aflu printre cei dispăruți, dați În căutare. Nevastă-mea a scris la primărie să fiu găsit neapărat. — Nu-ți mai bate tu capul atîta! spuse cel mai, mic, un individ chel, dar prietenos, care-l tot bătea pe spate pe camaradul lui plîngăreț. Dacă te tot frămînți, nu se mai termină... — Saké! se văicărea În continuare cel În pufoaică. Ce-i aia dispărut? Hai să scriem, să vedem! Dacă s-ar ști că muncesc, s-ar termina cu ajutorul social. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
așteaptă de mult; trecuseră zece ani de la moartea ei, dar nu se cunoștea. Și începu să facă plăcinte și ne ospătarăm, luă o tavă, o duse în casă, spunea că vrea să-i dea și tatălui tău și celor trei camarazi de-ai lui, cu care juca poker în sufragerie. A doua zi dimineața când mă trezii, totul se șterse, parcă nu fusese, fața nu i se mai văzu, vocea mătușii dispăru cu bucătăria, cu plăcintele ei, parcă nici nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de față, începând cu profesorul. Ahmed s-a întors la locul său, cu capul sus. Încă din prima zi de colegiu, devenise cel mai respectat și cel mai admirat dintre învățăcei. Nu mai mergea decât înconjurat de un roi de camarazi de școală supuși, care râdeau când râdea el, tremurau când se mânia și îi împărtășeau toate dușmăniile. Acestea erau foarte tenace. Într-o zi, unul dintre dascălii noștri, fasiot de viță veche, îndrăznise să emită oarece îndoieli în legătură cu ascendența pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
patru tineri hamali, prieteni de-ai lui Harun, o ridicaseră pe cap. Cortegiul se pusese în mișcare, precedat de flaute, goarne și tamburine, cât și de un mare număr de făclii, înălțate de slujbașii de la maristan și de foștii mei camarazi de școală. Aceștia mergeau alături de mine în fața lecticii miresei; îndărătul ei veneau soții celor patru surori ale sale. Defilaserăm mai întâi zgomotos prin suk - dughenele se închideau deja, străzile se goleau - înainte de a ne opri în fața Marii Moschei, unde câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cătușe?“. Câteva zile mai târziu, maestrul Bătucitu mi-a povestit ce făceau bătrâneii aceia acolo. Sărbătoreau întoarcerea în țară a lui Trombă. „Ăla de v-a arătat belitoru’ era barosanu’. ’Cea că venea din Germania și venise să-și vadă camarazii prieteni. Ciocănari ca el. Mi dădui seama după ce vorbea. Barosani și ăia. La unu’ îi zicea «popo, te-am făcut om, bă Țandără», că-l răspopise pe unde fusese. L-a scos din popie și l-a băgat la afaceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pe la opt de dimineață.“ Îți imaginezi frica cu care Învățătorul a privit În urma celor trei ofițeri germani știind că se Întorc la ai lor să le spună să deschidă focul, nu se ajunsese la nici o Înțelegere. Imaginația lui și a camarazilor lui lucra În mod febril, erau cu toții la un prim contact cu inamicul și-și Închipuiau că nemții care veneau de pe front erau cine știe ce zmei, cunoșteau tot felul de chichițe ale războiului, cum să le țină piept ei, câțiva rezerviști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]