6,140 matches
-
îmi închipui că ar trebui să fie în zbor spre Libia. — Și nimeni nu l-a văzut când a urcat? Bruno Serafian ridică din umeri, dând de înțeles că nu are nici cea mai vagă idee. — Atât mașinile, cât și camioanele aveau ușile deschise și cheile în contact, gata de îmbarcare. S-o fi ascuns probabil în vreuna din ele. Alex Fawcett făcu un gest ușor contrariat, vrând să spună că pentru moment nu se putea face mare lucru în privința asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mă lași singur. Vreau să dau niște telefoane și să strâng toate astea, fiindcă într-o oră ridicăm tabăra. — Speri să ajungi la timp la Cairo? — Te mai îndoiești? După cum te cunosc, nu. Zece minute mai târziu, Mecanicul intra în camionul cu remorcă ce-i servea drept cartier general și unde frații Mendoza - Julio și César -, dezertori din armata argentiniană și scăpați de o justiție care-i căuta pentru tortură, sechestru și asasinat, dormeau fără griji. Gata cu leneveala! spuse. Începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
fost mai încăpățânat ca tine. Ce facem acum? Plecăm cât mai repede. — Cu o singură cămilă...? observă Suleiman. Femeile nu vor suporta trei zile de mers. — Și ce soluție avem? — O să mă duc la Sidi-Kaufa și mă întorc cu un camion - răspunse Suleiman. — Un camion...? repetă uimită maică-sa. Vrei să închiriezi un camion numai pentru noi? — De ce nu? Acum ne putem permite. Ce repede te-ai obișnuit să fii bogat...! îl ironiză Laila pe un ton glumeț. Nici mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
tine. Ce facem acum? Plecăm cât mai repede. — Cu o singură cămilă...? observă Suleiman. Femeile nu vor suporta trei zile de mers. — Și ce soluție avem? — O să mă duc la Sidi-Kaufa și mă întorc cu un camion - răspunse Suleiman. — Un camion...? repetă uimită maică-sa. Vrei să închiriezi un camion numai pentru noi? — De ce nu? Acum ne putem permite. Ce repede te-ai obișnuit să fii bogat...! îl ironiză Laila pe un ton glumeț. Nici mai mult nici mai puțin decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
o singură cămilă...? observă Suleiman. Femeile nu vor suporta trei zile de mers. — Și ce soluție avem? — O să mă duc la Sidi-Kaufa și mă întorc cu un camion - răspunse Suleiman. — Un camion...? repetă uimită maică-sa. Vrei să închiriezi un camion numai pentru noi? — De ce nu? Acum ne putem permite. Ce repede te-ai obișnuit să fii bogat...! îl ironiză Laila pe un ton glumeț. Nici mai mult nici mai puțin decât un camion...! — Nu e un cap de țară! — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
uimită maică-sa. Vrei să închiriezi un camion numai pentru noi? — De ce nu? Acum ne putem permite. Ce repede te-ai obișnuit să fii bogat...! îl ironiză Laila pe un ton glumeț. Nici mai mult nici mai puțin decât un camion...! — Nu e un cap de țară! — Și unde ajungem dacă o să cheltuim banii așa...? Gacel se văzu obligat să intervină, așa că, lăsându-se pe vine lângă maică-sa, scoase două bancnote din teancul gros pe care-l ținea în mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
așa...? Gacel se văzu obligat să intervină, așa că, lăsându-se pe vine lângă maică-sa, scoase două bancnote din teancul gros pe care-l ținea în mână și i le flutură foarte încet în fața ochilor. — „Asta“ ajunge ca să plătim un camion care să ne ducă foarte departe... - spuse, în timp ce cu cealaltă mână îi mângâie părul, așa cum îi plăcea să facă adesea. Aici sunt mai mulți bani decât am văzut noi în ani de zile, și trebuie să începi să te obișnuiești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
lucrurile să rămână așa cum sunt. Îi lăsăm aici și gata! Ah, nu...! se grăbi să răspundă ea, îndepărtându-se de parcă s-ar fi temut că cineva vrea să-i ia ceea ce este al ei. Asta nu! Sunt de acord cu camionul, dar trebuie să păstrăm o parte din bani pentru zestrea surorii tale... — Aisha e tânără, frumoasă, inteligentă, cinstită, bună și muncitoare... - răspunse el. O să-și găsească bărbatul pe care îl vrea, dar îți dau cuvântul meu de onoare că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
zestre pe care a primit-o vreodată o fată a „Poporului Vălului“. — Asta voiam să aud. De acord, atunci...! - Gacel se întoarse spre fratele său, în timp ce făcea un gest spre sacul portocaliu: Ia cât ai nevoie și întoarce-te cu camionul ăla. Cumpără și niște haine, pentru că adevărul e că nu putem apărea niciunde cu zdrențele astea, dar încearcă să nu atragi atenția. — O să fac o listă cu ce avem nevoie...! se grăbi să spună Laila. Fiul cel mare o privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
căldura din bucătărie o apără de frigul de afară. Poeții sînt atît de departe, Învăluiți În cețuri grele. Fiecare cu ascunzătoarea lui. Ce-or fi făcînd cu atîtea cuvinte? Îi văd ca prin vis, lovindu-se unii de alții În camioane cu destinație necunoscută, aud sunetul strident al sticlelor goale cum se ciocnesc În navete. Voi păsări, voi cerbi, - aici nimic nu scapă de uscăciune. „Am văzut un pui de drac / lîng-o trestie pe lac / broasca face oac, oac, oac / mîine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mici schilozi culeși de pe străzi pe care mi-i aducea În buzunarul paltonului murea În fiecare lună cîte unul călcați de mașini spînzurați de copii făcea alergie la cuvîntul dulce și la culoarea roz și la Îngeri cînd plecam cu camionul În Apărătorii Patriei și poetesele pensionare citeau poeme de amor În fața unui public octogenar birtul de la Lizeanu lîngă casa cu balcon de fier unde a locuit Tuculescu și mustăriile intimitatea lor rustică adăpostită de un gard de stuf mustul gros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cînd Își ia startul dimineața pe la ora 7 din spatele blocului cu pantalonii bleu de trening ai lui Tiberiu, de pe vremea cînd nu absolvise Încă Liceul de coregrafie. Dar ascunși pe după perdele, ochii somnoroși ai vecinelor care pîndesc dacă oprește vreun camion cu carne În fața alimentarei, Îl văd cum stă puțin Înclinat Într-o parte În șa, cum Își pierde direcția, cum se oprește din douăzeci În douăzeci de metri și probabil că În mintea lor contrariată scapără ca din senin un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și doisprezece ani aleargă În jurul grupului de bunici și bunice țipînd din cînd În cînd: Vineee! Atunci toată massa aceea plată, destinsă, Începe să se Înfoaie ca o saltea pneumatică În care se pompează aer, face valuri, se umflă, crește. Camionul o cotește pe lîngă restaurant spre betonieră fără să oprească. Un fîsÎit general și salteaua recade moale, placidă, În zbîrciturile ei. Dar azi e o zi norocoasă. Au băgat carne de vită! RÎndul a ajuns pînă la capătul blocului nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lăzi. Dar nu e sigur. Ba e chiar improbabil, pentru că mama ei n-o lăsa să plece din aripa sudică, degeaba se făcuse deja mare. Chiar și până la iubitul ei, tot soldații au dus-o, câteva luni mai târziu, cu camionul. Mi se părea doar că e acolo. Dar nu m-a potolit, atât de mult țineam la aceste rămășițe. După o jumătate de oră, când obuzele țiuiau deja peste tot, Edit a ieșit în curte după apă. Și n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
viață, tanti Mae a renunțat să mai meargă ca ea. În orice caz, lucrul ăsta m-a făcut să mă simt mai în largul meu. Mai ales în după-amiezi de duminică. Când ne jucam cu mașinuțele, tanti Mae lua întotdeauna camionul și se juca de-a șoferul de camion. După părerea mea, conducea foarte neglijent și o dată a izbit din greșeală camionul de mâna mea și mi-a dat sângele. Dar nu m-am murdărit prea tare, pentru că, oricum, mă îndoiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
ca ea. În orice caz, lucrul ăsta m-a făcut să mă simt mai în largul meu. Mai ales în după-amiezi de duminică. Când ne jucam cu mașinuțele, tanti Mae lua întotdeauna camionul și se juca de-a șoferul de camion. După părerea mea, conducea foarte neglijent și o dată a izbit din greșeală camionul de mâna mea și mi-a dat sângele. Dar nu m-am murdărit prea tare, pentru că, oricum, mă îndoiesc să fi avut prea mult sânge în mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
mai în largul meu. Mai ales în după-amiezi de duminică. Când ne jucam cu mașinuțele, tanti Mae lua întotdeauna camionul și se juca de-a șoferul de camion. După părerea mea, conducea foarte neglijent și o dată a izbit din greșeală camionul de mâna mea și mi-a dat sângele. Dar nu m-am murdărit prea tare, pentru că, oricum, mă îndoiesc să fi avut prea mult sânge în mine. — David, mi-a zis tanti Mae, trebuie să fii ceva mai îndrăzneț cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
avut prea mult sânge în mine. — David, mi-a zis tanti Mae, trebuie să fii ceva mai îndrăzneț cu mașinuța ta. Conduci prea încet. Hai, lasă-mă pe mine să-ți arăt cum se face chestia asta. Și își punea camionul să meargă atât de repede, încât ridica norișori de praf în jurul nostru. Iar din cauza asta îmi îngropa câteva jucării, așa că îmi pierdeam câte una sau două de fiecare dată când ne jucam de-a mașinuțele. Când ne duceam înăuntru, după-amiaza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
mașinuțele mele. Acum tanti Mae era cea care conducea prea încet. Uneori se uita pur și simplu o vreme la vârfurile copacilor, și eu trebuia s-o fac atentă și să-i spun că era rândul ei să-și mute camionul. Ea zâmbea și zicea: „A, îmi pare rău, David“, și începea să-l împingă pe-acolo. Dar ori o lua pe un drum greșit, ori făcea altceva greșit, așa că am ajuns să mă joc de unul singur în timp ce ea stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
însoțiți de unul alb. Predicatorul n-a mai apărut de data asta, așa că pe la sfârșitul orelor toate buturugile fuseseră îndepărtate și parcela, care arăta mai degrabă ca un câmp întins, era curățată și nivelată. Zilele următoare au început să apară camioane mari, toate având „Bobbie Lee Taylor, băiatul care a văzut lumina, evanghelistul minune!“ scris pe ele cu galben, cu o umbră neagră pe o parte. Oamenii de culoare au dat jos din camioane niște stâlpi și câteva bucăți mari de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
nivelată. Zilele următoare au început să apară camioane mari, toate având „Bobbie Lee Taylor, băiatul care a văzut lumina, evanghelistul minune!“ scris pe ele cu galben, cu o umbră neagră pe o parte. Oamenii de culoare au dat jos din camioane niște stâlpi și câteva bucăți mari de pânză și au început să ridice cortul. Când au terminat, cortul era destul de înalt și acoperea aproape tot terenul. Sforile care erau legate de stinghii bătute în pământ ajungeau până în curtea școlii, atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
început să ridice cortul. Când au terminat, cortul era destul de înalt și acoperea aproape tot terenul. Sforile care erau legate de stinghii bătute în pământ ajungeau până în curtea școlii, atât de mare era cortul. Când cortul a fost înălțat, un camion mai mic a venit cu rumeguș pe care l-a împrăștiat înăuntrul cortului. Au lăsat totul așa vreo săptămână, până când au adus scaunele, așa că, în fiecare zi la prânz și după terminarea orelor, băieții intrau în cort și se băteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
până acasă de băieții mai mari, de obicei câte o fată între doi băieți. Țipau și râdeau și încercau să scape, dar nu prea tare. Nu mai era mult până pe douăzeci și trei. A venit la un moment dat un camion cu scaune de lemn, din acelea care se pliază, și au făcut atâta zgomot până le-au pus, că domnișoara Moore nu și-a mai putut ține ora. Noi i-am privit de la geam cum descărcau scaunele, care erau subțiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
cort, oprindu-se din când în când să mai ia alte grupuri care așteptau sub felinare, așa că grupurile deveneau din ce în ce mai mari la fiecare colț de stradă. Veniseră și oameni de prin alte părți. Îți puteai da seama de asta după camioanele lor murdare de lut întărit, care încercau să parcheze de-a lungul străzii. Mă întrebam câte din acestea erau conduse de femei, dat fiind că majoritatea bărbaților era plecață. Le conduceau destul de bine, pot să zic, și asta m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
bărbaților era plecață. Le conduceau destul de bine, pot să zic, și asta m-a făcut să mă gândesc la lucrurile pe care le pot face oamenii câteodată și pe care nu te așteptai să le poată face. După un timp, camioanele și mașinile au încetat să mai vină, iar pe stradă nu mai erau foarte mulți oameni. Nu mai văzusem niciodată orașul atât de aglomerat, cu mașini și camioane parcate pe aproape toate străzile, mai puțin pe strada din nord, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]