KorAP: Find »[drukola/base=canapea & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...36 37 38 ...192 >

4,790 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718

să-i servească masa, să-i citească la televizor și din ziare, să pălăvrăgească ore în șir de la un pumn de medicamente la altul. De multe ori se întâmpla ca Mara să nu mai plece acasă și atunci dormea pe canapea, cu ea în cameră. Pentru doamna Aurelia acelea erau cele mai fericite nopți, căci în întuneric adormea liniștită dacă știa că Mara veghează. La ultimul revelion, Mara a adus un casetofon și multe casete. A împodobit camera cu ghirlande din

Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
despre el, de fapt nu vorbea despre nimic, în afară de nasul meu înfundat, lecțiile mele și desenele animate cu Mickey Mouse. Mamei îi plăceau mult desenele și se uita aproape în fiecare seară după ce spăla vasele. Eu stăteam lângă ea pe canapea. De multe ori mă bucuram că tata pleacă din nou, căci știam că mama o să-mi facă toate poftele, o să mă lase la film și cu rolele, o să-mi dea multă ciocolată și mai ales o să ne uităm împreună la

Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
cameră zeci de fâșii de lumină de diferite mărimi. Îi plăcea să se lase dezmierdat de căldura ce venea de-afară. Era promisiunea unei zile; un început care putea deveni tot ceea ce-și dorea el. S-a sculat de pe canapea și a vrut să ridice jaluzelele, ca să simtă și mai bine razele soarelui, însă după primii pași și-a amintit. Ieri. Întreaga zi; fără început și fără sfârșit, concentrată în numai două ore. Două ore în care altcineva a trăit

Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
spre sine, ascunzându-se sau căutând replici potrivite, cu toate că știa că nici un cuvânt nu îi mai aparținea cu adevărat, și poate că numai tăcerea l-ar fi ajutat să mai salveze ceva. A simțit nevoia să se așeze înapoi pe canapea. Hainele îi erau mototolite deoarece adormise îmbrăcat câteva ore spre dimineață. Își simțea oboseala vâjâindu-i prin cap, apăsându-i fruntea și tâmplele. Privi în jur, dar nu era decât aceeași tăcere, suavă și infinită, la fel ca singurătatea sau

Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
deoarece adormise îmbrăcat câteva ore spre dimineață. Își simțea oboseala vâjâindu-i prin cap, apăsându-i fruntea și tâmplele. Privi în jur, dar nu era decât aceeași tăcere, suavă și infinită, la fel ca singurătatea sau ca iubirea. Stătea pe canapea și nu voia să gândească mai departe, dar, de vreme ce și-a amintit deja, era copilăresc gestul său de-a se ascunde în prezent, negând tot ce a fost ieri, sperând că așa va uita sau cel puțin va amâna amintirea

Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
curând și înfățișarea. Ar fi preferat să se poată depersonifica, să iasă din el însuși și să o ia de la început; sau pur și simplu să sfârșească ce începuse. Puse o casetă la întâmplare: Yesterday. Se așeză din nou pe canapea. Oare ce face ea acum? O întrebare care n-are ce căuta aici, dar nu s-a putut abține să nu se întrebe, de parcă simpla întrebare i-ar fi făcut bine; probabil că nici răspunsul nu ar schimba situația în

Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
tinerilor de vârsta lui, cu afișe peste afișe, cu beculețe și reviste, cu haine aruncate peste fotoliu, totul într-o dezordine perfectă; acum era nevoit să accepte pereții goi, întunericul impus de noile culori și de jaluzelele trase. Rămase pe canapea privind mereu în jur, roșul degajat de încăpere, mai cald sau mai rece, îi atenua simțurile și gândurile, îl făcea să pară pierdut într-un vulcan stins sau metamorfozat într-o inimă enormă ce-a încetat de mult să bată

Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
pereți. Picioarele intraseră în podea, vârfurile pantofilor se alungiseră atât de mult, încât acum se contopiră cu ceea ce ar fi trebuit să fie ușa; avea impresia că și trupul începea să se mărească și să pătrundă tot mai mult în canapea. Se simțea ocrotit, îmbrățișat de căldura camerei, dezmierdat de nuanțele de roșu, care acum începură să-i coloreze obrajii și palmele atât de diforme. Nu-i mai păsa de propriul trup, de faptul că fusese supus unei schimonosiri probabil ireversibile

Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
că în lipsa lui schimbările din camera sa dispăruseră și se putea bucura de liniște și singurătate; însă de cum intră rămase surprins de goliciunea care domnea în odaie, nu numai că dispăruseră fotoliile, biroul și șifonierul, dar nu mai era nici canapeaua pe care stătuse cu câteva minute înainte de a pleca la masă. În schimb tavanul, pereții și dușumeaua rămăseseră în aceleași nuanțe de roșu, albastru și orange. La început s-a simțit frustrat, i se părea că cineva îi fură unicul

Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
a simțit frustrat, i se părea că cineva îi fură unicul lucru care-i mai rămăsese: camera sa, dar i-a trecut repede, pentru că acum nu mai conta, și oricum nu trebuia să-i pese. Îi părea rău doar de canapeaua aceea moale și primitoare, dar poate că-i mai bine așa, tocmai canapeaua îi amintea cel mai bine de ea, și nu se putea stăpâni să nu și-o imagineze stând relaxată în dreapta lui. Puse farfurioara cu prăjitura glazurată pe

Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-i mai rămăsese: camera sa, dar i-a trecut repede, pentru că acum nu mai conta, și oricum nu trebuia să-i pese. Îi părea rău doar de canapeaua aceea moale și primitoare, dar poate că-i mai bine așa, tocmai canapeaua îi amintea cel mai bine de ea, și nu se putea stăpâni să nu și-o imagineze stând relaxată în dreapta lui. Puse farfurioara cu prăjitura glazurată pe jos și se așeză și el în fața ei cu spatele lipit de perete

Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
Tennisschlager, Die Welt împreună cu alte reviste despre agricultură și sport. Nu te interesează perioada în care au apărut, căci oricine își poate da seama cât de vechi sunt după colțurile întoarse ale coperților deja îngălbenite. În dreptul măsuței se odihnește o canapea cu brațe imense, acoperită cu o cuvertură verde ai cărei ciucuri plini de praf stau răsfirați pe jos. Ultimul lucru care îți atrage atenția este biroul încărcat de hârtii, iar în mijlocul lui, mașina de scris. O mașină de scris mecanică

Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
bine ca numele să fie unul comun, auzit de atâtea ori, care însă nu a atras atenția nimănui până acum. Îi vom spune Vera. În timp ce X se plimbă prin cameră, fumându-și tacticos țigara, Vera stă picior peste picior pe canapea, rezemându-și un cot de brațul din dreapta al acesteia. Este încruntată și gesticulează din când în când. În curând va începe să plângă, sau măcar așa pare din cauza nervozității ce i s-a întipărit în ridurile fine de pe frunte. X

Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
Personajele se vor perinda prin camere, își vor arunca priviri înțepătoare sau drăgăstoase, vor pune la cale aventuri, petreceri, își vor împărtăși păreri sau secrete, vezi mai sus, vor unelti unele împotriva altora, sau pur și simplu vor sta pe canapeaua cu cuvertură verde și vor medita asupra evenimentelor ce vor urma. Te aștepți ca în această seară Vera, la fel de tânără și de frumoasă, să intre în cameră având un aer solemn și fiind pregătită să mărturisească secretul ce o leagă

Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
să intre în cameră având un aer solemn și fiind pregătită să mărturisească secretul ce o leagă într-un mod necunoscut de personajul X. Poți să o vezi călcând ușor, ocolind măsuța rotundă, încărcată de reviste, și așezându-se pe canapea. Tensiunea crește din ce în ce mai mult, ochii tăi parcurg cât mai repede posibil toate aceste cuvinte care întârzie mărturisirea ei și care încep să te enerveze deoarece nu sunt cuvintele pe care le așteptai. Îți amintesc că nu este vorba de o

Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
femeie între două vârste, îmbrăcată destul de sumar pentru vârsta ei și pentru vremea de afară, dar nu vom da detalii. Mătușile nu reprezintă slăbiciunea nici unui cititor, mai ales dacă au trecut de o anumită vârstă. Se așază și ea pe canapea la capătul celălalt, se îndeasă în perne și își pune picior peste picior; apoi, cu foarte multă prețiozitate, își trece mâna peste părul strâns într-un coc în vârful capului. — Se pare că s-au terminat căldurile anul acesta. — Da

Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
veți înțelege, deocamdată însă vă rog nu-i mărturisiți. Lăsați-l să creadă că e doar imaginația lui. — Să fiu sinceră, nici nu-mi venea să-i spun. Întotdeauna e mai ușor să nu spui. Atunci omulețul care stătuse pe canapea lângă ea se ridică, salută politicos și ieși. Mătușa Mia îl conduse până la ușă, după care se întoarse repede să afle cine era și ce dorise cu această vizită. — Tu îl cunoști? N-am nici cea mai vagă idee. — Dar

Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
cunoști? N-am nici cea mai vagă idee. — Dar el te cunoștea. Îți știa numele, relația ta cu .................., știa parcă totul. — Îmi este din ce în ce mai greu să înțeleg. În încăpere era întuneric de-a binelea. Cele două femei stăteau tăcute pe canapea, aproape rupte de realitate. Dacă această scenă ar fi un final dintr-o piesă de Cehov dialogul ar mai putea continua așa: — Mâine te duci la oraș? — Dacă nu plouă. — De acum va ploua mai des. — E toamnă. Și ne

Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
multora dacă ar vedea-o plimbându-se pe stradă, în ploaie, așa cum face acum, așteptându-l pe el, speriată la gândul că ar putea să nu vină. Firește că ea nu știe că o privim de dincoace, liniștiți, întinși pe canapeaua acoperită cu o imensă cuvertură verde. Scena aceasta înfățișează camera cu care deja ne am obișnuit. La masă stă un bărbat între două vârste, dar, în același timp, poate fi un tânăr cu părul lung, sau un bătrânel cu ochelari

Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
spun să plece? Nu, cum să-i spui așa ceva? Poftește-o înăuntru. Omulețul ieși încet, în locul său își făcu apariția Vera. Rămase în cadrul ușii, privind în gol. Cel din fața ei, fără să întoarcă capul, o invită să ia loc pe canapea. Ea se supuse. Întunericul începea să crească în cameră, numai pe covor mai rămăseseră câteva raze subțiri de soare. Respirația lui era întreruptă doar de sunetele făcute de mașina de scris. Prezența ei era insesizabilă, și nici ea nu dorea

Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
bătut la mașina de scris, ar fi jurat că se află la ea acasă. I se păru ciudată această asemănare și se hotărî să-l întrebe imediat ce termină. Se făcu întuneric de-a binelea. Silueta ei se confunda cu umbra canapelei, formând un întreg fără spații goale. Prezența lui mai putea fi percepută doar auditiv, datorită sunetelor scoase de mașina de scris. În timp ce ea se gândea că ar fi fost mai bine să plece și eventual să revină mâine, brusc el

Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
să te rog să mă scuzi, am o altă poveste de scris și nu vreau să-mi pierd ideile. Toate cuvintele pe care ți le-aș putea spune în aceste momente, crede-mă, sunt de prisos. Vera se ridică de pe canapea și se îndreptă spre ușă cu pași mărunți, apoi se întoarse să mai privească masa cu mașina de scris și pe el lucrând de zor. Încă nu-i venea să creadă că se terminase. Atât de repede. Avea impresia că

Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
chiar unele amintiri nu mai erau așa de clare. Dacă nu ar fi avut manuscrisul de la el ar fi zis că nici nu-l vizitase în seara asta. Trânti ușa de la intrare și fugi spre camera în care o aștepta canapeaua cu cuvertură verde. Nu dorea decât să citească manuscrisul. Se opri brusc. Camera era alta acum. Dispăruseră toate obiectele de mobilier, masa, cuierul, canapeaua. În locul lor apăruseră corpuri de bibliotecă încărcate cu manuscrise, iar în mijloc, un birou imens. Vera

Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
vizitase în seara asta. Trânti ușa de la intrare și fugi spre camera în care o aștepta canapeaua cu cuvertură verde. Nu dorea decât să citească manuscrisul. Se opri brusc. Camera era alta acum. Dispăruseră toate obiectele de mobilier, masa, cuierul, canapeaua. În locul lor apăruseră corpuri de bibliotecă încărcate cu manuscrise, iar în mijloc, un birou imens. Vera aprinse lumina și se așeză la birou. Începu să citească. „Ce ar fi dacă, în loc să citești acest text pe care ar trebui să ți

Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
Se simțea închisă în propria-i poveste, condamnată la aceleași sentimente, gesturi, replici; cu alte cuvinte la aceeași viață ce urma să se repete mereu, ori de câte ori cineva avea dispoziția necesară încât să ia cartea din bibliotecă, să se așeze pe canapeaua cu aceeași cuvertură verde și să înceapă să citească povestea Verei. Spațiul unei lumi infinit imaginabile se restrânsese la acest text. Instinctual alergă afară. Însă nu mai exista afară. De jur împrejur era doar un gol negru, imens. Povestea ei

Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]