1,317 matches
-
trezesc...sentimente Cu afecțiunea mea! Renală! RĂZBUNARE --Dacă e hoț, precum ai spus, De ce-l votezi pe-un post mai mare? --Nu știi? Cu cât cădea-va mai de sus, Cu-atât îl va durea mai tare"! CANDIDAT Cu pupicu-i candid dat, Ea îi jură că-i virgină! El înjură...asortat, Că face... streptomicină. OPT Despre cele....opt volume, Literara lume spune: Trei sunt...slabe, două...bune; Restul e...deșertăciune! DAR.. Ce scrii tu nu-i poezie!, Deși te știm... plin
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
Ca o...adevărată vecină, Când...ceva fierbe, Sau când toate îi fierb Decretă: E superb! Studiosul băiat, Seară de seară înfiorat, Aștepta să mai vină, Umbra divină, Nu știa că-i vecină Dar bănuia, Și vecina venea! Doar că băiatul candid, Cuminte, instruit și...timid, Cât timp ea l-a iubit, L a mângăiat, El sfios, i-a citit Și i-a recitat Cele mai frumoase poeme de-amor, De dragoste poezii și de dor, Erotica, ce adesea îi scoate din
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
și cânta, urmat de ceilalți ca de un cor al sclavilor: "Coborîi din tren în gară,/Nu găsii o budă goală./ Hai nu și nu și da/ Nu mă pot dezbrăcina..." Acum, elevele de liceu mi se par niște mâțe candide, dar pe atunci nici nu îndrăzneam să privesc vreuna în ochi. Câteva aprinseseră deja țigările și strigau și ele cât puteau, fără să ocolească nici cele mai șocante cuvinte. Ca să nu mai aud toate mizeriile alea, mă concentram doar asupra
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
artificios, o grație jucată, și care le prindea totuși minunat. Sânii erau urâțiți de cupele sutienelor, în schimb era greu să-ți desprinzi ochii de pe pubisurile lor deja boltite, provocatoare, de pe ușoara încrețire a slipurilor între pulpe, de pe fesele cumva candide, de puștoaice. Concursul a durat mult, vreo două ore, căci fiecare probă era urmată de muzică și dans. Mai întîi le-au legat de mijloc cu o ață câte o lingură, cu care trebuiau să-m-pingă pe podea un ghemotoc de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
strige: „Haide, iubita, o să întârzii!“, ea simți un déjà-vu atât de puternic, încât, pentru un moment de amețeală, nu și-a putut da seama unde este. Știa că nu este acasă, dar... Când a ieșit, acoperită de prosoape, a rânjit candid: —Scuze! — Sper că mi-ai lăsat niște prosoape uscate, o amenință el. Bineînțeles că ți-am lăsat. S-a strecurat pe lângă el pentru a lua o gură de cafea. Și a așteptat. A auzit cum a început să curgă apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
victimă și cine este agresor. După Întâmplarea aceea, nu am mai simțit nici o curiozitate să-l asmut pe Leul Împotriva altor câini, iar când vedeam că se apropia vreunul, Îl alungam cu pietre, ca să nu mai aibă loc Încăierarea. Plăcerea candidă a violenței trecuse; mai exact, eu Îmi asumasem această experiență și nu mă mai interesa. Am Înțeles că orice Încăierare fizică e o exteriorizare a fiarei ascunse În orice ființă și m-am cutremurat ca În fața unui abis. Violența aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de investigație. Eu nu o priveam generic doar fiindcă era de o frumusețe exotică, ci coboram cu privirea și spre alte detalii corporale, Îndrăzneam să-i văd fața, mâinile fine, sânii bine proporționați. Candida nu mai era Însă atât de candidă În ochii mei și, tentat de originea ei alogenă, construiam În febră tot felul de răpiri amoroase, eu fiind bineînțeles acela care apărea și o salva În ultimul moment. Când am mai Întâlnit-o În timpul Universității, parcă Își pierduse tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Înmormântare nesfințită Oricât se vor ruga moaștele tale, fii sigur că nu ești tu; Mai pâlpâie-n mine scântei din toate visele călcate-n picioare de viață Cioburi din ele mâncând, simt că Încep să mă Îngraș ca un vierme candid Sfârcuri de viermi o să-mi crească din creier O să fiu cineva, o să vă-nspăimânt, mărunțeilor, prichindeilor, O să vă vâr pe toți În burta mea de balenă cu Iona cu tot Atunci nici-un ins n-o să spună că n-am burtă normală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
știe o clipă că o iubești, stând așa lângă tine ca lângă un bărbat-frate, ca lângă un camarad, ca lângă o statuie, mâncându-ți sufletul cu chinuitoarea și nesfârșit de calda ei prezență, zdruncinându-ți retina cu chipul ei sincer, candid, dar și cinic, un cinism necalculat, un fel de exercițiu de zburdălnicie școlărească. Toate astea te Împing departe În timp, În nopțile În care nevinovat o conduceai acasă, acolo sus, În Piața Puișor, la mătușile care Îi erau gazde, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cine avea riduri sau celulită, sau cine apăruse la câte o premieră de film aranjată foarte prost (darămite pentru TV) - ca resturile de pe urma mesei. Acestea erau informațiile pe care le Înghițea pe nemestecate, ca și ciocolata Înainte de ciclu. Un clișeu candid al coapselor cu „coaja de portocală“ ale lui Kate1, o imagine cu pungile de sub ochii lui Gwyneth 2 - chiar dacă asta era o iluzie optică - o bucurau o săptămână Întreagă. Fascinația resimțită de Ruby față de celebrități nu se limita doar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
sunt insecta, și nu ea, ea este doar o sărmană femeie târâtă de întâmplare, pe care am violat-o, am supt-o, am tras-o în țeapă. Dedesubt, mâini de gumă, nu ale mele, și totuși atât de ale mele, candide cârlige în lumea în care mă afișez ca un binefăcător. Bisturiul electric. Cauterizarea vaselor. Sunt încă afară, mă așteaptă. O să mă oprească așa îmbrăcat în halatul de chirurg, ce mod ridicol de a fi arestat. Pensă Kocher. Tampoane. Îmi lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
nimic. — Arată-mi. Și rochița cu volane de tafta iese la iveală udă și înfoiată. — E fetiță? Dau din cap cu privirea aplecată spre pâlnia pe care am făcut-o cu mâinile sprijinite de masă. Mă impresionează vederea acelui material candid între noi. Cu mai puțin de o oră în urmă eu și mama ta râdeam în fața rochiței, o luasem de pe umeraș și o pusesem în cărucior, eram fericiți. Acum o privesc și mi se pare oribilă. Apa a veștejit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
el lua cu sine în visele nocturne un sărut umed încă de înlăcrimări. Ca un somn dulce li se scurgea viața. Seara, mama lui îi citea câte ceva, uneori viața unui sfânt, alteori un roman de Jules Verne sau vreo poveste candidă și simplă. Și uneori și râdea, cu un râs tăcut și blând ce se înălța deasupra lacrimilor din depărtare. Intră apoi la liceu și în fiecare seară mama repeta cu el lecțiile. Și învăța și ea ca să repete cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mai bolnavă ca a mea...” Iată-l renunțând de bună voie la carnea iubitei. E sătul de minciuna ei și cântă pe Leda întruchipată în statuie de aur: Nu-ți vei mai face jocul, perfidă, Ci vei surâde în aur, candidă, De pat, aproape-mi. Ochi, pietre verzi cu sclipirile pale, Sâni, trandafiri cizelați din opale, Topaz pe buze. Trupul de aur nu-mi va dispare, N-o să mă-nșele trupul splendoare, Satană dragă. Trupul din carne poate să-mi plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
lui, scandalizate, renunța cu noblețe și dispărea, pentru a fi salvată mai târziu de la pierzanie de către Svengali. Totul era evident inspirat din Scènes de la Vie de Bohème și din Dama cu camelii a lui Dumas, după cum Du Maurier Însuși recunoștea candid, cu excepția personajului lui Svengali. Acesta, la rândul său, Își avea precursorii și progenitorii lui - Shylock, de pildă, și Fagin al lui Dickens -, dar era o creație În mare parte originală. Era personajul negativ, respingător din punct de vedere fizic cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
romanticele sale nesomnuri a fost pe deplin atins; oriunde se află vreun Inutil, mașina se odihnește, iar omul, din nou călit, muncește. Nemuritorii And see, no longer blinded by our eyes. RUPERT BROOKE Cine-ar fi zis, În acea vară candidă a lui 1923, că povestirea Alesul de Camilo N. Huergo, pe care autorul mi-a dăruit-o cu o dedicație semnată și pe care din finețe am optat să o arunc Înainte de a o propune spre vânzare unei succesiuni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
plin e universul de refugiați din trupuri putrede. Cît de stupidă e dorința de a părăsi cînd prostia suverană face din cel ce gîndește un perpetuu exilat în propria lui țară!... Dar și de mine, scriitorul V., e tînărul nemulțumit. Candid dar intransigent, nu realizează că omul în genere e o ființă amfoterică. El e cel ce întrebă și tot el, cel ce răspunde, bunul ca și răul, deșteptul și idiotul, frumos și urît în egală măsură. El însuși, ca fiecare
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Mă privește. „-Da, da,”-spune el-„-ești lovit rău. Gestul ăsta inutil te dezvăluie odată în plus. E imaturitate ce-ai făcut. Trăiești și nu înveți nimic. Ai să îmbătrînești degeaba. Pari că devii tu însuți doar cînd spui Nu. Candidă împotrivire de pui. Devii tu însuți abia cînd ești ridicol.” Și-a încărcat o seringă și-mi face semn să mă întind. „-Nu te adorm, nu te teme!”-spune el. Și întins, arătîndu-i fundul, îl întreb exact în clipa în
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
îmbată peste mări Cu trupul lui rătăcitor prin stele, Frumoase buze ce-mi vor fi prin ierni O tinerețe rece de iubiri ETERNE. În care MOARTEA va rosti prin somn Cuvinte negre pentru cei ce mor, ușor chemați de-o CANDIDĂ TRISTEȚE. De unde vii tu, VISULE, din care lumi străine, Să fii lumina vie peste nopți de dor, Cu cerul ce se pleacă în POTIR DE AER, Cu florile de gheață peste adâncite ZĂRI. O tu, frumoasă lume, de-ai uitat
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
la-ntrebarea ei tandră la ce se uită, răspundea nu știu, singură cu copilul Tommy și un scenariu bun, dialogurile mamă-fiu, Încîntătoare. CÎntă la pian electric, se angajează chelneriță, găsește la un moment dat un bărbat mai tînăr ce pare candid și tîmpit, În scurtă vreme dovedindu-se Însă periculos și Harvey Keitel Încă o mostră a forței lui Keitel În astfel de roluri -, pe urmă Întîlnește un alt bărbat dar cu inimă de aur, de Kristofferson, care deși nu cîntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
avea să moară În livadă, cam asta-i tot ce-mi amintesc din film, lăsînd la o parte faptul că am rîs fără pauză și mi-a plăcut Pacino, ce fixa continuu ecranul, celelalte personaje, pe noi Înșine, cu privirea candidă a unui tumultuos zbucium interior din care iese Împușcîndu-și rivalii În timp ce se roagă-n biserică pentru că era catolic. În Parfumul lui Brest nu se mai roagă, nu mai e candid, are baston alb și n-are pic de umor, oferindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fixa continuu ecranul, celelalte personaje, pe noi Înșine, cu privirea candidă a unui tumultuos zbucium interior din care iese Împușcîndu-și rivalii În timp ce se roagă-n biserică pentru că era catolic. În Parfumul lui Brest nu se mai roagă, nu mai e candid, are baston alb și n-are pic de umor, oferindu-ne un recital datorită căruia-ți poți revizui părerea despre el, poate nu este, la urma urmei, actorul idolatrizat În liceu, unde nu-l puteai idolatriza pe director. Așa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sau Blacamn, bunul vînzător de miracole, relatînd ultima călătorie a vasului fantomă. Odată cu asemenea făpturi televizate se duce de rîpă orice realitate. Și orice mister adevărat. Și poate că n-a fost nimeni internat abuziv. Abuzivă este doar Încrederea spectatorilor candizi și fantastica și trista poveste a candidei Erndira și-a nesăbuitei sale bunici. De fapt nu atît nesăbuită, cît vădit tulburată comportamental. Tot din domeniul psihiatriei a fost și apariția României Mari În formă de om. Nu Îmbrăcase cămașa morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ultima călătorie a vasului fantomă. Odată cu asemenea făpturi televizate se duce de rîpă orice realitate. Și orice mister adevărat. Și poate că n-a fost nimeni internat abuziv. Abuzivă este doar Încrederea spectatorilor candizi și fantastica și trista poveste a candidei Erndira și-a nesăbuitei sale bunici. De fapt nu atît nesăbuită, cît vădit tulburată comportamental. Tot din domeniul psihiatriei a fost și apariția României Mari În formă de om. Nu Îmbrăcase cămașa morții, așa cum promisese, dar ne-a creat iluzia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pentru că nimic altceva nu mi s-a mai părut cunoscut. Cei aproape o sută de belgieni pe care i-am cunoscut din zece milioane, țintă predilectă a ironiilor franțuzești sînt niște oameni nefiresc de calzi, comunicativi, Încîntători, generoși, ironici și candizi, cu mult umor, un umor negru-absurd asemănător celui românesc, surpriză, Îi distrează la nebunie glumele noastre, deși noi am inventat bancuri din scepticism și Îndîrjire, iar ei cu dezinvoltura și plăcerea cu care se mișcă, vorbesc, se duc la serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]