3,764 matches
-
Anadalchioi, Peletlia, Omurcea, Murfatlar, Alcagiu, Chichige, Palazu, Ilanlâc) și unde-și regăsea liniștea, alături de numeroasa-i familie, în reședința sa constănțeană"1537. Din inițiativa lui Mihail Kogălniceanu a fost realizată o fântână publică la Techirghiol. Tot el a ctitorit o capelă la Tuzla, iar în toamna anului 1884, la vârsta de 67 de ani, a scris pisania acelei capele. Textul pisaniei preciza: "Eu, Mihail Kogălniceanu, fiul întâi născut al marelui vornic de Moldavia, Ilie Kogălniceanu, după 46 de ani de viață
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
reședința sa constănțeană"1537. Din inițiativa lui Mihail Kogălniceanu a fost realizată o fântână publică la Techirghiol. Tot el a ctitorit o capelă la Tuzla, iar în toamna anului 1884, la vârsta de 67 de ani, a scris pisania acelei capele. Textul pisaniei preciza: "Eu, Mihail Kogălniceanu, fiul întâi născut al marelui vornic de Moldavia, Ilie Kogălniceanu, după 46 de ani de viață și lupte politice, retrasu-m-am și datu-mi-am un meritat repaus în vechea posesiune a lui
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
lucrări necesare fiind: canalizarea, apa, consolidarea falezei, precum și "facerea unei biblioteci în partea de sus a orașului"2447. Alte doleanțe ale jurnaliștilor constănțeni vizau ca gimnaziul din Constanța "să fie ridicat la rangul de liceu"2448, să se construiască o capelă, iar cimitirul din oraș să fie împrejmuit. Totodată se solicita construirea unor "localuri ale comunei, judecătoriei, poliției (...) cazarmă de gardiști, local al pompierilor și al tuturor serviciilor comunale"2449. O altă doleanță viza "desființarea carterului țigănesc și a celui de
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
această Spanie unde o să ne ducem de acum înainte, dar am să fac în așa fel încât caznele voastre să nu fie în zadar! Astfel le vorbi samuraiul cu ochii săi duși în fundul capului, iar cei trei supuși încuviințară cu capele plecate. Se uitau unul la altul nemișcați, ca niște statui. Deodată, din ochii lui Yozō țâșniră lacrimi mari, însă își întoarse fața pentru ca ceilalți să nu-l vadă. În a șaptea zi ajunseră în primul oraș demn de acesat nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
a lungul anilor numeroase biserici în ținuturi străine și au făcut din ele țări ale Domnului, așa să ne rugăm și noi acum pentru ca într-o zi și țara acestor soli să-L slăvească pe Domnul. Toată mulțimea adunată în capelă îngenunche, iar corul cântă un imn. Sanctus, sanctus, sanctus Dominus Deus Sabaot Pleni sunt coeli et terra. Velasco își îngropă fața în mâini și se lăsă în voia emoțiilor care-l copleșeau. „Japonie, Japonie”, strigă el în adâncul sufletului. „Ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
servanții și catârii cu clopoței. Mulțimea Îl aplaudă pe Hernandez În timp ce defilau. Aroganți, legănându-se, priveau drept Înainte În timp ce mergeau. Se-nclinară În fața președintelui și apoi procesiunea se destrămă. Matadorii se duseră Înspre barrera și-și schimbară mantiile grele cu capele mai ușoare, de luptă. Catârii ieșiră. Picadorii galopară cu smucituri În jurul ringului și doi dintre ei ieșiră pe aceeași poartă pe care intraseră. Servanții măturară nisipul, nivelându-l. Manuel bău un pahar cu apă turnat de unul din delegații lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În spate și taurul se băgă sub cal, Îl ridică și-l aruncă pe spate. Zurito privea cum picadorul era scos din arenă. Ridicat În picioare, picadorul Înjură și-și lăsă brațele În jos. Manuel și Hernandez erau pregătiți, cu capele desfășurate. Iar taurul, marele taur negru cu calul În spinare, cu coarnele Încurcate-n scări și picioarele din față ale calului atârnând În aer, taurul negru Își Înfigea coarnele-n el de pe picioarele-i scurte, și apoi, arcuindu-și gâtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Puștiu’ ăla n-o să rămână mult la nocturne, Îi spuse lui Zurito omul lui Retana. — E bun, răspunse Zurito. — Fii atent la ce-o să facă acum. Priviră cu toții. Fuentes stătea cu spatele la barrera. Doi tipi din cuadrilla stăteau În spatele lui, cu capele pregătite, gata să sară gardul În arenă pentru a-i distrage atenția taurului. Respirând tot mai greu, cu limba scoasă, taurul Îl privea pe țigan. Credea că acum nu-i mai scapă. Îl prinsese cu spatele la zid. Doar un atac pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și, cu muleta-n mâna stângă și sabia-n dreapta, primi aplauzele tribunelor Întunecate. Taurul se săltase În picioare și acum aștepta cu capul În jos. Zurito spuse ceva altor doi băieți din cuadrilla și ei fugiră-n arenă cu capele ca să-l sprijine pe Manuel. Acum avea patru oameni În spate. Hernandez Îl urmase Încă de când intrase cu muleta. Fuentes Îl privea cu ochii săi leneși, Înalt, În repaus, cu capa lipită de trup. Și acum apărură și ceilalți doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Retana Îi dădu sabia nouă. — Șterge-te pe față, Îi spuse. Alergând către taur, Manuel Își șterse chipul Însângerat cu batista. Nu-l văzuse pe Zurito. Unde era Zurito oare? Tipii din cuadrilla se-ndepărtară de lângă taur și așteptau cu capele pregătite. Taurul stătea-n loc, greu pe picioare și amorțit. Se-ndreptă spre el cu muleta. Se opri și i-o agită-n față. Taurul nu răspunse În nici un fel. O trecu din dreapta-n stânga și apoi din nou În stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și... știați că n-a primit nici o vizită? Din partea mexicanilor ălora, poate să moară ca un câine. Sunt groaznici. Vrei să vii după-amiază să ascultăm meciul Împreună? — A, nu, spuse ea. M-ar agita prea tare. O să mă duc În capelă să mă rog. — Teoretic ar trebui să se audă destul de bine. Se joacă pe coastă și cu diferența de fus s-ar face destul de târziu la noi cât să-l auzim bine. A, nu. Nu-s În stare. Campionatul aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
O, Doamne, fă-i să nici n-o vadă! Nici cu coada ochiului! Fă-i să nu lovească nici una!“. Și meciul ăsta o să fie și mai rău. E vorba de Notre-Dame. Doamna noastră, adică. Nu, nu, o să mă rog În capelă. Pentru Doamna noastră. Joacă pentru Doamna noastră. Ar fi frumos să scrii și dumneata ceva pentru Doamna noastră. Poți s-o faci. Știu că poți, domnule Frazer. — Păi, nu știu nimic despre ea, adică ceva despre care să pot scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ar plăcea. — Odată și-odată tot o să scrii despre ea. Știu c-o să fie așa. Trebuie să scrii despre Doamna noastră. — Mai bine-ai veni tu ca să ascultăm meciul. — Ar fi prea mult pentru mine. Nu, o să mă duc În capelă, să ajut și eu cum pot. După-amiază, nici nu Începuse meciul de cinci minute, când o internistă veni În cameră și spuse: — Sora Cecilia vrea să știe cum merge meciul. — Spune-i că au marcat deja un eseu. După un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
După un timp, internista veni din nou În cameră: — Spune-i că-i bat de-i usucă, spuse domnul Frazer. După un timp, domnul Frazer sună după sora care era de gardă: — Nu vrei, te rog, să te duci până-n capelă sau să-i trimiți sorei Cecilia vorbă că Notre Dame conduce cu 14-0 după primul sfert și că e totul În regulă? Că poate să se oprească din rugăciuni. După câteva minute, sora Cecilia intră În cameră. Era foarte neliniștită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În cameră. Era foarte neliniștită. — Ce-nseamnă 14 la 0? Habar n-am cum e sportul ăsta. La baseball ar fi un avans frumușel. Dar despre fotbal nu știu nimic. S-ar putea să nu Însemne nimic. Mă-ntorc la capelă să mă rog până se termină meciul. — Sunt deja bătuți. Crede-mă. Stai aici cu mine să ascultăm restul. Nu. Nu. Nu. Nu. Nu. Nu. Nu, spuse. Mă duc chiar acum În capelă să mă rog. Domnul Frazer continuă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să nu Însemne nimic. Mă-ntorc la capelă să mă rog până se termină meciul. — Sunt deja bătuți. Crede-mă. Stai aici cu mine să ascultăm restul. Nu. Nu. Nu. Nu. Nu. Nu. Nu, spuse. Mă duc chiar acum În capelă să mă rog. Domnul Frazer continuă să trimită vorbă de câte ori marcau cei de la Notre Dame și, În cele din urmă, după ce se Întunecase demult, le comunică rezultatul final. — Cum se simte sora Cecilia? o Întrebă pe internistă. — S-au strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
rog. Domnul Frazer continuă să trimită vorbă de câte ori marcau cei de la Notre Dame și, În cele din urmă, după ce se Întunecase demult, le comunică rezultatul final. — Cum se simte sora Cecilia? o Întrebă pe internistă. — S-au strâns toate În capelă. A doua zi dimineață, sora Cecilia intră În cameră foarte Încântată și plină de Încredere: — Știam eu că n-au cum s-o bată pe Doamna noastră, spuse ea. N-aveau cum. Și Cayetano se simte și el mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
acord. Să-și aleagă pe cine-i place și să se înțeleagă cu ea. Părintele nu are nici un drept să se bage în căsnicia copilului său. Să-i lăsăm să facă așa cum vor ei.“ (Mama) „Nunta a avut loc la capela Aoyama. O ceremonie restrânsă: Nu ar fi încăput zeci de persoane în local.» Am invitat nouă rude, numai persoanele apropiate lor. Când i-am zis: «Va trebui să mai dăm o petrecere când vei veni la țară», mi-a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
în spatele meu, la stânga soției sale. Am schimbat cu el acea privire albă, necamaraderească, pe care, probabil, în coruptul an 1942, numai un ofițer și un soldat prost o puteau schimba. Locotenent de rangul întâi la Transmisiuni, purta o foarte interesantă capelă aviatică, cu cozoroc și cu un cadru metalic, care, de obicei, conferă purtătorului un anume aer, probabil dorit, de cutezanță. În cazul lui însă, capela nu începuse încă să-și îndeplinească misiunea. Nu reușea să facă altceva decât ca, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
soldat prost o puteau schimba. Locotenent de rangul întâi la Transmisiuni, purta o foarte interesantă capelă aviatică, cu cozoroc și cu un cadru metalic, care, de obicei, conferă purtătorului un anume aer, probabil dorit, de cutezanță. În cazul lui însă, capela nu începuse încă să-și îndeplinească misiunea. Nu reușea să facă altceva decât ca, prin comparație, chipiul meu soldățesc, prea mare pentru căpățâna mea, să pară o cipilică de clovn pe care o mână nervoasă o scosese de la crematoriul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
fi fost o păpușă preferată, iar ea, o nefericită copiliță rătăcită, pudrată și rujată în mod experimental. — Și aici n-o să găsim un taxi, orice-am face, s-a exprimat, cu pesimism, locotenentul. Nici ținuta lui nu arăta mai brează. Capela de „pilot avântat“ părea crunt de nepotrivită pe chipul lui palid, umed, profund moleșit și lipsit de vlagă și, îmi aduc aminte, am simțit impulsul de a i-o smulge de pe cap sau măcar de a i-o îndrepta, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
localitate să asist la o funeralie: o rudă mai Îndepărtată de această familie decedase. Nu am refuzat, din curiozitate de a-mi Îmbogăți cultura personală...! De la spital, mortul nu se aduce În locuința rudelor, el fiind Înbălsămat și depus la capela cimitirului pentru o perioadă de două zile unde rudele și ce-i interesați pot păstra un moment de reculegere ori depune pe sicriu (Capacul coșiugului fiind fixat În șurupuri) o floare ori a pronunța o cugetare. Atât eu cât și
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ce-i interesați pot păstra un moment de reculegere ori depune pe sicriu (Capacul coșiugului fiind fixat În șurupuri) o floare ori a pronunța o cugetare. Atât eu cât și prietenii mei nu ne-am mai ostenit să mergem la capelă ci, am fost orânduiți Împrejurul gropii, așteptând ca groparii să pregătească coșciugul pentru a-l introduce În groapa dinainte pregătită. Nu am văzut nici preot ori dascăl cu ustensilele lor dar, am observat atât femeile cât și barbații dintr-o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vreți să vă duceți să Îi spuneți domnișoarei Angela? — Vă rog să Îi spuneți domnișoarei Angela dumneavoastră personal. Ce doresc eu este să Îmi văd nepotul. Cum ajung la el? Îndrumați-mă. — Va trebui să așteptați să Îl vedeți la capelă, domnule. Nu este permis acum. Tinere, este important și ai face bine să Îmi dai voie. Crede-mă pe cuvânt. Sunt foarte hotărât. Hai să nu provocăm o scenă aici pe hol. Nu ai dori asta, nu-i așa? — Ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pace, dar mirosul apăsător de tămîie Îți sugera moarte. Preotul budist citea textul sfînt cu glas monoton. Pe fiecare dintre cele patru coroane scria „Asociația Yamato”. Înmormîntarea părea oricum una dintre cele mai ieftine. În față, la stînga și dreapta capelei, se afla o estradă pentru cei care luau parte la Înmormîntare. Băteau la ochi doar pernele pe care nu stătea nimeni. În partea dreaptă la loc de onoare se afla un bărbat Între două vîrste, cam durduliu. Îți dădeai seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]