2,116 matches
-
care acționează în interiorul capilarului este presiunea coloidosmotică, de 25 până la 32 mm Hg, care împiedică trecerea lichidului din plasmă în interstițiu. În interstițiu acționează două forțe de presiune: presiunea coloidosmotică a lichidului interstițial (5 mm Hg) care atrage lichidul din capilar în interstițiu și presiunea hidrostatică a lichidului interstițial (6 mm Hg) care favorizează trecerea lichidului din plasmă în interstițiu. Mecanism renal. Atunci când volemia ajunge la limita superioară și peste aceasta, diureza crește, iar când volemia ajunge la limita inferioară și
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
Presiunea coloidosmotică (oncotică) este dată preponderent de proteinele plasmatice și este direct proporțională cu concentrația acestor proteine și invers proporțională cu mărimea moleculelor proteice. Are valoarea de 25-30 mm Hg, rol dominant având albuminele plasmatice. Controlează schimburile hidroelectrolitice la nivelul capilarelor sangvine, esențiale pentru menținerea volemiei. pH-ul (echilibrul acido-bazic). Este o constantă fundamentală și reprezintă logaritmul cu semn schimbat al concentrației ionilor liberi de H+. Menținerea constantă a acestei concentrații poartă numele de izohidrie. pH-ul sangvin este ușor alcalin
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
și o sare neutră, ceea ce face ca pH-ul să se mențină constant. La nivelul sângelui sistemele tampon se găsesc în eritrocite și în plasmă. a) Sistemele hemoglobină acidă/hemoglobinat de potasiu și acid carbonic/bicarbonat de sodiu. La nivelul capilarelor sangvine oxihemoglobina cedează oxigenul țesuturilor, consecutiv cedând și K+. CO2 rezultat în urma metabolismului tisular pătrunde în eritrocite unde sub acțiunea anhidrazei carbonice intră în reacție cu apa, rezultând acidul carbonic (H2CO3) care disociază rezultând anionul carbonic (HCO3-) și H+. NaCl
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
plasmei sedimentarea se realizează relativ încet). Elasticitatea eritrocitelor este o caracteristică fundamentală a acestor celule și constă în capacitatea de a-și adapta forma sub acțiunea forțelor interne și externe care acționează asupra lor; această proprietate permite circulația hematiilor prin capilarele mici și schimburile de apă, gaze și electroliți. Membrana celulară a hematiilor bătrâne își pierde elasticitatea, nu se mai deformează la trecerea prin capilare și sunt reținute și fagocitate de către macrofage. Principalul filtru pentru hematiile degradate morfofuncțional este splina. Hemoliza
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
sub acțiunea forțelor interne și externe care acționează asupra lor; această proprietate permite circulația hematiilor prin capilarele mici și schimburile de apă, gaze și electroliți. Membrana celulară a hematiilor bătrâne își pierde elasticitatea, nu se mai deformează la trecerea prin capilare și sunt reținute și fagocitate de către macrofage. Principalul filtru pentru hematiile degradate morfofuncțional este splina. Hemoliza poate fi provocată prin factori mecanici (agitație), prin ultrasunete, prin încălzire la 48șC, prin scăderea presiunii osmotice a plasmei sau a soluției în care
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
cu aproximativ 20%. Rezerva alcalină este crescută, ca o adaptare la acidifierea sângelui în timpul efortului fizic, în cantitate mai mare fiind și enzimele cu rol în catabolizarea deșeurilor metabolice. 3. Fiziologia aparatului cardio-vascular Aparatul cardio-vascular este alcătuit din cord, artere, capilare și vene și are funcția de a deplasa sângele de la nivel tisular (acolo unde se fac schimburile de gaze respiratorii, sunt cedate substanțele nutritive și sunt preluați produșii de catabolism). Acest rol este îndeplinit de o pompă aspiro respingătoare (cordul
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
de la inimă spre țesuturi prin sistemele arterial și capilar, asigurând și întoarcerea la cord prin sistemul venos. Din ventriculul stâng sângele este împins prin sistolă în aortă iar de aici se răspândește în toate ramurile acestei artere, ajunge apoi în capilare unde au loc schimburile gazoase și nutritive, trece apoi în venule, apoi în vene, iar prin venele cave ajunge în atriul drept. Din atriul drept, în cursul sistolei atriale, sângele ajunge în ventriculul drept, urmând să fie antrenat în mica
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
la diferitele activități ale acestuia. Funcția inotropă a cordului este stimulată de insulină, glucagon, catecolamine, tiroxină, cortizol, serotonină, și este diminuată de acetilcolină, hipoxie, hipercapnie și acidoză. 3.5. Fiziologia sistemului vascular Sistemul vascular este format din artere, vene și capilare și are rolul de a transporta sângele. Vasele sangvine sunt căptușite de endoteliu, a cărui suprafață netedă previne agregarea trombocitelor și coagularea sângelui. Structura peretelui vascular diferă în funcție de tipul vasului, în principiu cuprinzând țesut elastic, muscular și fibros. Astfel, arterele
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
revenirea la dimensiunile anterioare în timpul diastolei cardiace, în acest mod sângele fiind împins în arborele circulator. În arterele mijlocii și mici predomină fibrele musculare netede, care conferă tonusul vascular și adaptează calibrul vasului și deci debitul sangvin la necesitățile tisulare. Capilarele nu au nici fibre elastice nici fibre musculare. În cazul venelor este bine reprezentat țesutul fibros, venele din vecinătatea cordului fiind fibro-elastice iar celelalte musculo-fibroase. La baza funcționării sistemului vascular stau elasticitatea și contractilitatea. Elasticitatea vasculară este proprietatea acestora de
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
prin artere și amortizarea pulsului cardiac. Contractilitatea este conferită de fibrele musculare netede și este controlată nervos și umoral. Arteriolele pot adapta circulația sangvină la necesitățile tisulare prin vasoconstricție sau vasodilatație. La nivel venos este manifest doar procesul de venoconstricție. Capilarele, vase lipsite de fibre musculare netede, nu își modifică calibrul prin influențe nervoase vegetative. Sângele circulă prin vasele sangvine datorită diferenței de presiune de la extremitățile vasului (se deplasează de la capătul cu presiune mai crescută spre capătul cu presiune mai coborâtă
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
la centru și mai mică la periferie). Viteza circulației sangvine depinde de următorii factori: a) Diametrul vasului, fiind direct proporțională cu acesta. Viteza cu care circulă sângele se micșorează pe măsură ce acesta ajunge în arterele terminale și în arteriole, la nivelul capilarelor fiind minimă. b) Fazele revoluției cardiace, și anume în timpul sistolei viteza circulației sângelui este mai mare decât în timpul diastolei. Presiunea sângelui în artere este definită prin forța exercitată de sângele pompat ritmic, pulsatil și fluctuant prin activitatea cordului asupra pereților
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
splină, ficat, venele mari din abdomen, plexul venos subcutanat. Venele mijlocii și mici, în pereții cărora se află o abundență de fibre musculare netede, sunt dotate cu proprietatea de contractilitate. Contractilitatea venoasă contribuie la reglarea cantității de sânge aflată în capilare și se află sub influența simpaticului și a unor factori umorali. Realizarea circulației venoase are la bază următorii factori: a) Factorul cardiac, care este un factor principal, constă în activitatea contractilă a inimii și în special a inimii drepte, răspunzătoare
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
toracică. În cursul inspirației presiunea intratoracică scade ceea ce produce distensia venelor mari și implicit scăderea presiunii intravenoase, contribuind la aspirați sângelui spre cord. Coborârea diafragmului provoacă și creșterea presiunii intraabdominale, realizându-se împingerea sângelui spre inimă. c) Presiunea sângelui din capilare realizează o împingere a sângelui din venule spre venele mari. Tonusul capilar acționează doar atunci când este crescut. d) Forța gravitațională favorizează circulația spre inimă a sângelui doar pentru venele situate deasupra cordului, pentru cele situate dedesupt efectul fiind invers. e
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
loc în sensul acestui gradient. Capacitatea de difuziune a membranei alveolo-capilare este invers proporțională cu grosimea membranei și direct proporțională cu coeficientul de solubilitate al gazului și cu suprafața de difuziune. O2 este transferat la eritrocitele prezente în sângele din capilarele pulmonare și CO2 este transferat din sânge spre alveole. Viteza de difuziune a CO2 este de 20 de ori mai mare decât cea a O2, pe baza unui coeficient de solubilitate superior. Presiunea parțială a O2 este de 100 mm
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
cea a O2, pe baza unui coeficient de solubilitate superior. Presiunea parțială a O2 este de 100 mm Hg în aerul alveolar și 40 mm Hg în sângele venos iar presiunea parțială a CO2 este de 46 mm Hg în capilarele pulmonare și 40 mm Hg în alveole. Transportul sangvin al gazelor respiratorii În sânge O2 este transportat în cea mai mare parte sub formă combinată cu hemoglobina (97,5%) și în mică măsură sub formă dizolvată (1%). Combinația cu hemoglobina
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
sau ciu alte proteine). Constituirea carbamaților depinde de pH și de gradul de saturare al hemoglobinei. Respirația tisulară reprezintă schimburile de gaze respiratorii de la nivel celular. Degradarea oxidativă a substraturilor energogenetice necesită O2. Acest gaz, după disocierea oxihemoglobinei, trece din capilarele arteriolare (unde pO2 este aproximativ 95 mm Hg) în lichidul interstițial (în care pO2 este în jur de 40 mm Hg) și de aici în celule (unde pO2 este circa 20 mm Hg). Din metabolismul celular se formează CO2 (pCO2
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
este în jur de 40 mm Hg) și de aici în celule (unde pO2 este circa 20 mm Hg). Din metabolismul celular se formează CO2 (pCO2 în lichidul intercelular este aproximativ 46 mm Hg) care este preluat de sângele din capilarul venos sub o presiune parțială de 40 mm Hg. Reglarea ventilației se face prin mecanisme nervoase și umorale. Reglarea nervoasă este realizată de către sistemul nervos central, prin centrii respiratori. Există un centru inspirator și un centru expirator bulbar, dotați cu
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
la nivel tisular (a cantității de O2 extrase din sângele arterial), prin: scăderea presiunii parțiale a O2 la nivel tisular ca urmare a intensificării proceselor oxidative; pe baza gradientului de presiune mărit, o cantitate mai mare de O2 trece din capilare în lichidul intersițial creșterea disocierii oxihemoglobinei ca urmare a acumulării CO2 (efectul Bohr) și a creșterii temperaturii vasodilatație utilizarea oxigenului fixat de către mioglobină 4.2. Fiziologia metabolismului Termenul de metabolism definește totalitatea transformărilor chimice care au loc în organism în
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
tensiunii maxime). Substratul acestor diferențe constă în existența unor ATP-aze miozinice diferite în cele două tipuri de fibre (izoenzime rapide și respectiv lente). Fibrele lente, de tip I, au capacitate mare de respirație aerobă și corespunzător un număr mare de capilare, mitocondrii și enzime respiratorii; datorită cantității mari de mioglobină se mai numesc și fibre roșii. Tensiunea maximă este atinsă într-un timp mai lung (de exemplu mușchiul solear necesită 100 ms pentru a atinge tensiunea maximă). Fibrele lente sunt capabile
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
atinge tensiunea maximă). Fibrele lente sunt capabile să mențină contracția mult timp fără apariția oboselii. Fibrele rapide de tip IIb sunt adaptate la respirația anaerobă, au o rezervă mai mare de glicogen și enzime glicolitice, în schimb au mai puține capilare și mioglobină. Din cauza conținutului mai redus de mioglobină se mai numesc și fibre albe. Tensiunea maximă este atinsă într-un timp mai scurt (7,3 ms la mușchii extraoculari), dar rezistența la oboseală este mai redusă. Există și un tip
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
Cercetările sale de amploare reprezentând piatra de temelie a histologiei, care se ocupă cu studiul țesuturilor, au avut un puternic impact asupra altor domenii cum ar fi botanica, zoologia și embriologia. Cea mai cunoscută descoperire a sa au constituit-o capilarele sanguine, în 1661. Aceasta a evidențiat elementul care lipsea din teoria circulației sângelui a lui William Harvey, arătând cum sunt conectate sistemele arterial și venos. Echipat cu un microscop, Malpighi a făcut primele studii aprofundate asupra măduvei spinării, rinichilor, splinei
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
căreia se găsesc atunci când se deschide cutia craniană și se secționează dura, dând falsa impresie că ar fi structuri durale. Ele se prezintă ca formațiuni nodulare, alcătuite din axe conjunctive, tapetate de un rând de celule aplatizate, poligonale, și din capilare. Se găsesc localizate de-a lungul sinusurilor durale, în peretele cărora și pătrund. Se consideră că prin intermediul lor se realizează filtrarea LCR înainte de vărsarea lui în sângele venos din sinusurile durale. La persoanele în vârstă, granulațiile lui PACHIONI sunt aparent
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]
-
în medie, 64 ml/100 de grame de țesut cerebral/pe minut. Viteza de circulație în aortă este 20-50 cm/secundă, în arterele mici de 5,6-5,8 cm/secundă, în arteriole de 0,28 cm/secundă iar la nivelul capilarelor 0, 5mm/ secundă. Sistemul arterial carotidian intern se opacifiază începând cu arterele lobului frontal, apoi arterele lobilor parietal și temporal aproape simultan și apoi arterele lobului occipital. 7. Substanțe de contrast folosite în angiografiile carotidiene: a) IONICE-TRIIODATE: 1. UROGRAFIN - Schering
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]
-
scurtând mult timpul de pasaj al sângelui prin regiunea ocupată de tumoră. 6.2. Fistulele A-V, izolate (pediculi arteriali cu diametrul crescut care drenează rapid într-o venă). 6.3. Arii hipervascularizate voluminoase, cu vase de calibru mare, alături de capilare dilatate, sinuoase, ce drenau, toate, în vene de calibru crescut. 6.4. Zone cu neovase de calibru redus (de tip capilar!) creând o opacitate omogenă (meningiomatoasă !). 6.5. Vase tumorale dispuse în „spițe de roată”, centrifuge. 6.6. Strangulări și
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]
-
zile); ceaiul sau mugurii de lucernă. Alimente contraindicate: mâncărurile grase, în special carnea de porc; organele, în special ficatul; spanacul gătit; roșiile gătite; fasolea uscată; alcoolul; sarea. Hemoroizi Această suferință din ce în ce mai frecventă este provocată de stagnarea și coagularea sângelui în capilarele minuscule care alimentează anusul și partea inferioară a rectului; acesta este, în principal, efectul reziduurilor toxice lipicioase existente în fluxul sangvin, cauzată de consumul excesiv de amidon rafinat, în special pâine albă și alte produse făinoase; în afară de modificările regimului alimentar, practicarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]