1,577 matches
-
societățile occidentale și "societățile primitive" la nivelul locului dominant al producției simbolice (relațiile sociale pentru "societățile primitive"; sistemul economic pentru civilizațiile occidentale): o concluzie în definitiv foarte clasică și care, în ciuda eforturilor, suprapune dihotomia dintre social și economic antinomiei primitiv / capitalist. Sahlins nu reușește să elucideze, la urma urmei, o contradicție care constă în caracterizarea societăților occidentale prin câteva trăsături ale sistemului lor economic (mod de producție dominant, după terminologia marxistă), negând totodată că acesta din urmă ar fi dominant. Economiile
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
parazitism, este atât de curios că mai multe secte moderne, atribuind acest caracter serviciilor libere și private, caută să transforme profesiile în funcții. Aceste secte se ridică cu forță împotriva a ceea ce ele numesc intermediarii. Ele ar suprima cu plăcere capitalistul, bancherul, speculatorul, antreprenorul, negustorul și negociatorul, acuzându-i că se interpun între producție și consum pentru a smulge recompense de la ambele fără a le furniza nicio valoare. Sau mai degrabă ele ar dori să transfere statului munca pe care aceștia
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
sale, Jacques Bonhomme nu mai cheltuie decât un franc cu forța de muncă, îi rămâne un franc pentru urmărirea unei alte satisfacții. Deci dacă există în lume un lucrător care își oferă brațele neocupate, există de asemenea în lume un capitalist care își oferă francul său neocupat. Aceste două elemente se întâlnesc și se combină. Și este clar ca lumina zilei că între oferta și cererea de forță de muncă, între oferta și cererea de salariu, raportul nu s-a schimbat
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
lucrare nouă. Ce trebuie deci schimbat în lume? Există o satisfacție națională în plus, altfel spus, invenția este o cucerire gratuită, un profit gratuit pentru umanitate. Din forma pe care am dat-o demonstrației mele, se poate trage următoarea consecință: Capitalistul este cel care culege toate roadele mașinilor. Clasa salariată, chiar dacă nu suferă decât momentan, nu profită niciodată de pe urma lor, după cum spuneți chiar dumneavoastră, ea deplasează o porțiune din munca națională fără a o diminua, este adevărat, dar și fără a
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
această remunerație se combină pentru a produce ceea ce era imposibil de produs înainte de invenție; de unde urmează că aceasta are ca rezultat definitiv o creștere a satisfacției la o muncă egală. Cine culege acest excedent de satisfacții? Cine? În primul rând capitalistul, inventatorul, primul care se servește cu succes de mașinărie, și în aceasta este recompensa geniului și îndrăznelii sale. În acest caz, așa cum tocmai am văzut, el realizează o economisire la capitolul cheltuieli de producție, care, în orice manieră va fi
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
o modificare parțială a tarifelor, care ar fi implicat adeziunea mea la această falsă noțiune conform căreia legea este anterioară proprietății, ci pentru a zbura în ajutorul principiului opus, compromis de regimul protecționist; pentru că eram convins că proprietarii funciari și capitaliștii sădiseră ei înșiși, în chestiunea tarifelor, germenii acestui comunism care îi înspăimântă acum, pentru că cereau legii suplimente de profit în prejudiciul claselor muncitoare. Vedeam că aceste clase nu vor întârzia să reclame de asemenea, în virtutea egalității, beneficiul legii aplicate să
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
necunoscute. Da, o zic cu glas tare, proprietarii funciari, cei care sunt considerați proprietari prin excelență, sunt cei care au zguduit principiul proprietății pentru că ei au făcut apel la lege pentru a da terenurilor și produselor lor o valoare falsă. Capitaliștii sunt cei care au sugerat ideea nivelării averilor prin lege. Protecționismul a fost precursorul comunismului; ba mai mult zic, i-a fost prima manifestare. Căci, ce cer astăzi clasele în nevoie? Ele nu cer altceva decât ceea ce au cerut și
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
care au sugerat ideea nivelării averilor prin lege. Protecționismul a fost precursorul comunismului; ba mai mult zic, i-a fost prima manifestare. Căci, ce cer astăzi clasele în nevoie? Ele nu cer altceva decât ceea ce au cerut și au obținut capitaliștii și proprietarii funciari. Ele cer intervenția legii pentru a pondera, echilibra, egaliza avuțiile. Ceea ce ei au făcut prin vamă, ele vor să facă prin alte instituții; însă principiul este tot același, a lua pe căi legislative unora pentru a da
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
pentru a pondera, echilibra, egaliza avuțiile. Ceea ce ei au făcut prin vamă, ele vor să facă prin alte instituții; însă principiul este tot același, a lua pe căi legislative unora pentru a da altora; și, desigur pentru că voi, proprietarii și capitaliștii, sunteți cei care ați făcut ca acest principiu să fie admis, să nu protestați cu surprindere dacă și cei mai nefericiți vor și ei să beneficieze de el. Ei au cel puțin o îndreptățire pe care voi nu o aveați
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
de adevărat, încât proclamația lui Sobrier, care a concluzionat la fel ca discursul lui Barbès, este precedată de acest preambul: Considerând că trebuie ca fraternitatea să nu mai fie un cuvânt van, ci să se manifeste prin acte, se decretează: capitaliștii, cunoscuți ca atare, vor vărsa etc.". Voi care protestați cu surprindere, ce drept aveți voi de a-i blama pe Barbès și pe Sobrier? Ce au făcut ei decât să fie un pic mai consecvenți decât voi și să împingă
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
bine ca valoarea grâului, a vinului, a stofei, a muncii, și din aceleași cauze, căci ea are aceeași sursă și se supune acelorași legi. Aurul ne este pus la dispoziție absolut la fel ca fierul, prin munca minerilor, prin progresele capitaliștilor, prin concursul marinarilor și negustorilor. Valorează mai mult sau mai puțin după cum costă mai mult sau mai puțin să fie produs, este mai mult sau mai puțin pe piață, este mai mult sau mai puțin căutat; într-un cuvânt, se
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
-o deja pe a dumneavoastră? Abia dacă am început. Nu v-am vorbit încă de ura față de capital, de gratuitatea creditului; un sentiment funest, o eroare deplorabilă care se alimentează din același izvor! Ce? Această revoltă îngrozitoare a Proletarilor împotriva Capitaliștilor provine tot din faptul că se confundă Banii cu Bogăția? Este produsul unor cauze diverse. Din nefericire, anumiți capitaliști și-au arogat monopoluri, privilegii, care ar fi de ajuns pentru a explica acest sentiment. Dar, când teoreticienii demagogiei au vrut
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
gratuitatea creditului; un sentiment funest, o eroare deplorabilă care se alimentează din același izvor! Ce? Această revoltă îngrozitoare a Proletarilor împotriva Capitaliștilor provine tot din faptul că se confundă Banii cu Bogăția? Este produsul unor cauze diverse. Din nefericire, anumiți capitaliști și-au arogat monopoluri, privilegii, care ar fi de ajuns pentru a explica acest sentiment. Dar, când teoreticienii demagogiei au vrut să îl justifice, să îl sistematizeze, să îi dea aparența unei opinii raționale și să îl întoarcă împotriva naturii
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
nu produce dobândă 47". A venit apoi seria de consecințe: Deci, cel care dă cu împrumut un capital nu trebuie să primească nimic, deci cel care îți împrumută un capital, dacă primește ceva pentru acest lucru, te fură; deci toți capitaliștii sunt niște hoți; deci bogățiile, trebuind să servească în mod gratuit celor care le împrumută, aparțin în realitate celor care cărora nu le aparțin; deci nu există proprietate; deci totul este al tuturor; deci...". Acest lucru este grav, cu atât
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
având facultatea, prin libertatea schimburilor, să creeze sub forma care îi va conveni cea mai mare sumă de valoare posibilă, capitalurile se vor forma cu o mare rapiditate. Orice capital căutând să fie utilizat, va exista o mare concurență printre capitaliști. Deci, salariile vor crește; deci, lucrătorii, dacă sunt prevăzători și economi, vor avea o mare ușurință în a deveni capitaliști. Și atunci vor putea să facă între ei combinații, asociații a căror idee va fi concepută și coaptă de ei
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
capitalurile se vor forma cu o mare rapiditate. Orice capital căutând să fie utilizat, va exista o mare concurență printre capitaliști. Deci, salariile vor crește; deci, lucrătorii, dacă sunt prevăzători și economi, vor avea o mare ușurință în a deveni capitaliști. Și atunci vor putea să facă între ei combinații, asociații a căror idee va fi concepută și coaptă de ei înșiși. Taxa unică fiind excesiv de moderată, vor fi puține funcții publice, puțini funcționari, puține forțe pierdute, puțini oameni sustrași producției
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
viață strâmtorată, acuzând societatea și economia contemporane în Capitalul. A fost considerat eminența cenușie a comunismului, precursor al altor filosofii totalitare (troțkism, leninism, maoism). O parte din gândirea sa economică a fost ilustrată de conceptul de exploatare a muncitorilor de către capitaliști. Mai mult decât Karl Marx, Leon Troțki (Lev Davidovici Bronstein) ajunsese să simbolizeze revoluția și comunismul. Ca și Marx, ura evreii. A fost un organizator mai important decât Lenin. Primul război mondial a fost urmat de marea criză economică din
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
angaja un individ nu implică drepturi de genul deținerii în sclavie asupra acelei persoane și nici faptul de a fi lucrat pentru un patron nu dă nimănui dreptul la slujbă. Totdeauna a existat o luptă de clasă între muncitori și capitaliști. Primii luptă pentru salarii mai mari, ceilalți încearcă să plătească salarii mai mici. În economia muncii se comite o eroare esențială: presupunerea că în lume există o cantitate fixă de muncă ce trebuie făcută. Oamenii ar avea nevoie numai de
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
în cea individuală. Altfel am avea a alege între domnia austriacă și cea rusească. Sub cea dintâi evreii ar intra în sate în număr mai mare decât astăzi, țăranii ar deveni servii lor, moșiile ar fi cumpărate de societăți de capitaliști, colonizate cu nemți, iar nația redusă la proletariat. - În cazul al doilea un ucaz ar șterge limba din biserică și stat, țăranul ar trăi mai bine, însă sub condiția ca să se rusifice; care din noi cum ar scrie, acolo i-
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
fotoliul de ministru mai ocupau și fotolii de membri în consiliile de administrație a tuturor bancelor și întreprinderilor posibile și imposibile, care în vremea marelui "Krach " au prezentat aspectul zilei de apoi, în tumultuasele strigăte a particularilor înșelați, a micilor capitaliști ruinați - un adevărat Pompeii surprins de lava Vezuvului. - Austria, crezând a putea abstrage de la serviciul oamenilor cu părinți cerți, care să fi vorbit o limbă certă, să fi ținut la un cămin, să fi avut {EminescuOpIX 255} în suflet "simț
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
-n cea individuală. Altfel am avea [a] alege între domnia austriacă și cea rusască. Sub cea dendîi evreii ar intra în sate în număr mai mare decât astăzi, țăranii ar deveni servii lor, moșiile ar fi cumpărate de soțietăți de capitaliști, colonizate cu nemți, iar nația redusă la proletariat. În cazul al doilea un ucaz ar șterge limba din biserică și stat, țăranul ar trăi mai bine, însă sub condiția ca să se rusifice, care din noi, cum ar scrie, acolo i-
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
nu va putea fi realizată, ceea ce ar constitui condiția necesară pentru extinderea către un nou și mai mare ciclu de acumulare, adică pentru investiția într-o capacitate de producție mai mare. În al doilea rînd, știind că cererea este insuficientă, capitaliștii nu vor avea nici un motiv să mărească producția. Luxemburg concluziona că pentru acumularea extinsă este imperios necesară existența straturilor și societăților necapitaliste și exploatarea lor. Astfel de straturi reprezintă o piață pentru bunuri de consum și capital, precum și un rezervor
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
World-Economy: The States, the Movements and the Civilizations, Cambridge: Cambridge University Press and Paris: Editions de la Maison des Sciences de l'Homme. -(1979 [1974[) 'The Rise and Future Demise of the World-Capitalist System: Concepts for Comparative Analysis', in his The Capitalist World Economy, Cambridge: Cambridge University Press and Paris: Editions de la Maison des Sciences de l'Homme, pp. 387-415. Walker, R.B.J. (1993a) Inside/ Outside: International Relations as Political Theory, Cambridge: Cambridge University Press. -(1993b) 'Violence, modernity, silence: from Max Weber to
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
S. Lux, The Free Communes Experiments: lessons for policy in England (Whitehall: Biroul Vice-Prim-Ministrului, ianuarie 2006). 25 J. R. O'Connor, The Fiscal Crisis of the State (New York: St. Martin's Press, 1973). 26 B. Jessop, The Future of the Capitalist State (Cambridge: Polity, 2002). 27 După cum S. George, op. cit. comentează: "[Neoliberalii] au înțeles, în timp ce progresivii nu, că ideile au urmări. Pornind de la un embrion minuscul de la Universitatea din Chicago cu economistul filosof, Friedrich von Hayek și studenții acestuia precum Milton
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
The Logic of Collective Action: Public Goods and the Theory of Groups, Harvard University Press, New York, 1965. Olson, Mancur, Creșterea și declinul națiunilor. Prosperitate, stagflație și rigidități sociale, Editura Humanitas, București, 1999. Olson, Mancur, Power and Prosperity Outgrowing Communist and Capitalist Dictatorships, Basic Books, New York, 2000. Ostrom, Elinor, Governing the Commons. The Evolution of Institutions for Collective Action, Oxford University Press, Oxford, 1990. Panitch, Leo, „Recent theorizations of corporatism: Reflections on a growth industry”, în The British Journal of Sociology, vol
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]