1,971 matches
-
dezvoltarea conștiinței și comportamentului moral al copiilor în concordanță cu principiile și normele moralei societății actuale. Pentru rătăcirile unor copii sunt vinovați părinții care cred că fac bine copiilor prin a-i feri de efortul muncii școlare, satisfăcându-le toate capriciile fără a le oferi o educație continuă și solidă. Important este ca societatea să ajute familia pentru a-și ține rosturile sale firești, să nu fie lăsată să intre în criză datorită problemelor sociale și economice cu care se confruntă
ATRIBUȚIILE FAMILIEI ÎN PROCESUL EDUCAȚIEI MORALE ŞI ŞCOLARE A TINEREI GENERAȚII. In: Arta de a fi părinte by Teodora Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1416]
-
vrăjitoare dezlănțuie puteri diavolești. Câteva povestiri pot fi curate basme (Lostrița). Dar nu fantasticul propriu-zis se cuvine remarcat, ci, mereu, capacitatea inventivă. V. Voiculescu redescoperă stilul naiv și captivant al unei literaturi interesate în primul rând sub raportul anecdotei, al capriciului. Eresurile, practicile magiei și celelalte forme ale imaginației populare nu reprezintă, în sine, elemente caracteristice, ca la alți autori, unde, prin ele, ni se sugerează existența unui alt sistem de gândire sau al unei alte realități materiale. V. Voiculescu nu
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
ar fi? De ce se crede că a fi eco înseamnă a fi sărac sau poateă,,deplasat” în valori și priorități...? Trebuie să adoptăm o altă modă a gândirii noastre - să renunțăm la încercarea de a fi fericiți prin obiceiurile excesului, capriciile noilor tehnologii, obsesia hainelor, munca mai mult sau mai puțin intensă pentru obiecte ,,ultimul-răcnet” care ajung peste noapte eco. Afluxul de noi tehnologii și de invenții sofisticate din occident ne surprind, ne trezesc sentimentul modernității, în timp ce mediul are de suferit
Protecţia mediului prin educaţia ecologică ca premisă a dezvoltării durabile. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Merticaru Artimizia () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1217]
-
secundare în care intră: stările post-sifilis ereditar, eredo-alcoolismul, stările post-encefalitice și post-traumatice. Copilul și adolescentul instabil au un profil psihologic particular caracterizat prin următoarele (H. Abramson): - tendința de a se impune și de a comanda cu încăpățânare; - sugestibilitate și nepăsare; - capricii și încăpățânare; - impulsuri cu mânie și indolență; - vivacitate de inițiativă și lentoare de execuție. La baza stării de instabilitate se află un fond de afectivitate ambivalență și neliniștită, la care se asociază o componentă motorie mai mult sau mai puțin
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
rest agitați psiho-emoțional și turbulenți, sugestibili, încăpățânați, impulsivi. c) Instabilii emotivi. La aceste cazuri se notează o ereditate psihopatică foarte încărcată. Reacțiile lor emoțional-afective se caracterizează prin următoarele: agitație, neliniște, susceptibilitate, inhibiție, crize scurte de mânie, variații de dispoziție afectivă; capricii, încăpățânare, indisciplină, dezordine, lene, autoritarism, irascibilitate. Tinerii sunt temători și au somnul agitat, mai târziu devin brutali și susceptibili. Sunt capabili de generozitate și devotament care însă nu durează multa vreme, în cursul acceselor de disperare pot comite acte de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
apar ca o consecință a unor afecțiuni diferite, de regulă post-infecțioase sau post-traumatice. Ca manifestări clinice se notează următoarele: onicofagia, coșmaruri nocturne, tulburări de somn, tulburări afective asociate cu tulburări de caracter (neascultare, obrăznicie, încăpățânare, iritabilitate, gelozie, violență, emotivitate, sugestibilitate, capricii etc.). 4) Sindromul anxios Anxietatea este o stare de neliniște psihopatologică care se poate defini în trei moduri: a) Ca sentiment al unui pericol iminent, nedeterminat obiectual, a unui pericol neprecizat care ar urma să se producă. Acest sentiment se
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
dificultăți în concentrarea atenției și distractibilitate). b) Tulburări psihice secundare, constând din următoarele aspecte psihopatologice privind în special personalitatea copilului: - frica și groaza de accese, - neliniștea anxioasă datorată nesiguranței în raport cu ambianța, - egoism accentuat, - gelozie față de frați, - iritabilitate și susceptibilitate exagerate, - capricii și încăpățânare, - explozii de agresivitate cu reacții antisociale, - tendințe la clastromanie, mitomanie, vagabondaj și fugi. 24. PSIHOZELE EXOGENE II (Psihozele toxice) Cadrul general Psihozele toxice ocupă un loc special în grupa tulburărilor psihopatologice. Din punct de vedere nosologic, în grupa
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
simte liber, dar de fapt el nu are nici un scop, fiind nesigur de el și de destinul său. Individul nu are aspirații, idealuri și, din acest motiv, el nu-și poate configura nici un destin. Omul cedează ușor în fața tentațiilor și capriciilor, fiind o persoană labilă. Se manifestă o mare dorință de independență, dar ea nu este orientată către un scop precis. Omul, în aceste circumstanțe, este incapabil să realizeze ceva util. În cazul acesta, căutarea fericirii eșuează în vagabondaj. Viața medie
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fiecare dintre aceștia este nemulțumit și oferă tot soiul de idei și opinii; fiecare vrea să-și impună părerile și să realizeze strategia comunității; c) „fluctuațiile”: sunt schimbări și oscilații ale stării de spirit a națiunii, modificări ale opiniei publice, capricii ale populației, rezultate ale alegerilor, schimbări ale administrației federale și/sau statale, schisme politice și ideologice, campanii de presiune ale diverselor grupuri (asociații, ligi, sindicate etc.)195. Kingdon (1984) a botezat - cu umor - imaginea pe care o creează cele trei
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
statul la coadă era gestionat cu grijă, căzând în principal, dar nu exclusiv în sarcina membrilor cu un stoc de timp liber mai consistent. Raționalizarea acestei activități în sânul familiei (și uneori la locul de muncă) era adesea dejucată de capriciile distribuției, ceea ce face din statul la coadă nu doar un element central al vieții cotidiene, în relațiile de familie/vecinătate sau în gestionarea timpului, ci și o sursă de incertitudine, tensiune, destructurare a proiectelor raționale, a calculelor pe termen lung
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
stranii, textele au ca referință constantă și ireductibilă umanul, aproximat din perspectiva unui model puternic vascularizat etic. Este de remarcat performanța în registrul stilistic, tonul „flegmatic, sceptic, agresiv-blazat” (Cornel Robu), fraza ce „are nerv, tăietură ironică, brutalitate, sarcasm, dar și capricii lirice, flexiuni miloase, neașteptate erupții de energie sentimentală” (Mircea Opriță). Vremea Mânzului Sec (1991), roman scris înainte de 1989, marchează trecerea lui P. la literatura non-SF. Semnând o prezentare pe coperta a patra, Ov. S. Crohmălniceanu vorbește de „o resuscitare originală
POPESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288927_a_290256]
-
extremei modernități. Vremelnicie pierdută e o literatură lucrată „bine, la gherghef”, cum observă Eugen Simion. Oralitatea este un atribut definitoriu și e obținută printr-o meșteșugită transfigurare lingvistică, întemeiată pe o atentă „ascultare a vocilor”. Sub aparențele colocvialității și ale capriciului asociativ, se desfășoară o compoziție bine arhitecturată, prin îmbinarea unor cicluri ori filoane narative, dintre care cel mai frecvent ilustrat se află sub un singur titlu - Amintiri prefăcute. Plin de seva concretului, Vremelnicie pierdută e totuși un text antirealist, în
POPESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288924_a_290253]
-
fără cap, ocupă scena), accentele de umor negru („Tu mă credeai la bariere / trăgând cu pușca în jivine / dar dacă schimbi fusul orar / dă-mi cangea să mă prind de tine”) sunt, de asemenea, pregnante. Și când reușește să evite capriciile unor asociații alese pentru efect, P. găsește în poezie un spațiu care e numai al său prin balansul, convingător, între ușurința jocului și tristețe. SCRIERI: Izobare, București, 1946; Licențe emotive, Iași, 1987; Poezii, București, 1988; Paletă de amurg, Iași, 1991
POPOVICI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288965_a_290294]
-
între lucru și moarte, s-au justificat prin pretinsa admirație pentru romancierul și dramaturgul Camil Petrescu. Un soi de ticăloasă punere sub interdicție. Ceva nerod care se simțea obligat să protejeze, să apere cu orice preț pe «marele scriitor», împotriva capriciilor și «veleităților sale științifice», considerate ca o rătăcire, ca o risipă a unui bun, care ar fi aparținut, vezi bine, domnilor protectori. Ca să nu fiu dat afară dintr-o slujbă [...], directorul X m-a obligat să scriu un roman. Ca să
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
Versuri de vacanță, București, 1973; Cel din urmă, Cluj-Napoca, 1974; Scrisori către prieteni, Cluj-Napoca, 1978; Amurgul furtunilor, Cluj-Napoca, 1983; Matineu, București, 1985; Viziune cu porumbei călători, Iași, 1988; Călător în insomnii, Sibiu, 1991; Am fost de față, Turnu Severin, 1993; Capriciile Săgetătorului, Timișoara, 1997; Pe mine mă caută, pref. Irina Petraș, Cluj-Napoca, 1998; Șarpele casei, Suceava, 1998; Monede și monade, Cluj-Napoca, 2001; Hărțuire textuală sau A doua față a crinului, pref. Irina Petraș, Cluj-Napoca, 2001; Memoria lui Orfeu, Timișoara, 2002. Repere
MURESEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288312_a_289641]
-
și Ananke, CL, 1988, 11; Mircea Popa, Apartenența la timp, TR, 1989, 10; Ion Cristofor, Un citadin ironic, TR, 1992, 6; Ulici, Lit. rom., I, 285-286; Rachieru, Poeți Bucovina, 284-292; Cornel Munteanu, „Călător prin insomnii”, PSS, 1997, iunie; Victor Cubleșan, „Capriciile Săgetătorului”, ST, 1998, 7-8; Poantă, Dicț. poeți, 136-138; Petru Scutelnicu, „Hărțuire textuală sau A doua față a crinului”, ATN, 2001, 10; Dicț. scriit. rom., III, 333-334; Florin Rogojan, Fără „hărțuire textuală”, ST, 2002, 1; Mircea A. Diaconu, „Hărțuire textuală”, CL
MURESEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288312_a_289641]
-
dramatismul viziunii și prin accentele tragice ale expresiei. Ca romancier, M. este prezent încă din 1971 prin Ringul, revenind în 1984 cu Blazonul și în 1995 cu încă un titlu, Caii de la bicicletă. Dacă primele două puteau să pară doar capriciile unui poet ce se supune de bunăvoie rigorilor autoimpuse ale obiectivării, dorind să dovedească și alte predispoziții decât cele lirice, ultimul roman convinge că autorul este, cu adevărat, un remarcabil prozator. Conceput ca o lungă spovedanie a personajului narator Josua
MUNŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288303_a_289632]
-
chiar dacă frivole, conduc adeseori la dispariția unor personaje. În Laleaua galbenă, motoul „Hai să râdem de cadavrul din coșciugul acela” - cu explicația complementară: „Înțeleg prin absurd, în primul rând, maniera «civilizată» de a prezenta grotescul”- este un avertisment. Exasperat de capriciile superficialei sale partenere, Dragul ei, personaj preocupat de „Ideea Macră”, de Platon și de Kant, o sugrumă pe Draga lui, în finalul unei acțiuni de numai douăzeci și cinci de minute. N. B. convertește în absurd, și rezolvă în același mod, contradicțiile individ-grup
NEAGU BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288384_a_289713]
-
Debutează în 1963, cu poezia Dunăre, în „Luceafărul” (semnată Gabriela Vasilache; a folosit, cu alte ocazii, și semnătura Maria-Gabriela Vasilache). Prima ei carte este eseul Paul Valéry și modelul Leonardo (1978; Premiul Uniunii Scriitorilor). Vor urma plachetele Decorul și prezența (Capricii) (1979), Elegii pentru sufletul înflorit (1981), Jurnal. Eul peregrin (1984), Partea omului (1987), Incinte (1988), romanul pentru copii Aventurile lui Mototol-Rostogol la prima lui ieșire din ocol (1981) și diverse traduceri. A colaborat la „Echinox”, „Luceafărul”, „Ramuri”, „România literară” ș.a.
NEGREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288406_a_289735]
-
abordărilor lingvistico-filosofice și semiotice promovate de stilistica modernă. Cartea propune un Valéry plauzibil, cu accente puse convingător. Stilul eseistei vădește aceeași fervoare care poate fi depistată în poezia ei. SCRIERI: Paul Valéry și modelul Leonardo, București, 1978; Decorul și prezența (Capricii), București, 1979; Aventurile lui Mototol-Rostogol la prima lui ieșire din ocol, București, 1981; Elegii pentru sufletul înflorit, București, 1981; Jurnal. Eul peregrin, București, 1984; Partea omului, București, 1987; Incinte, București, 1988; Viziune cu logofagi, Constanța, 1994; Memoria unui creier, [București
NEGREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288406_a_289735]
-
manifestă voluptatea enumerării de veșminte (femeiești, îndeosebi), podoabe și alte găteli de odinioară (Vorniceasa Tarsița Filipescu). Printre serdari, ispravnici, vornici și alți bărboși cu giubea și ișlic se distinge, privită cu solidaritate afectivă, femeia - domnița, duduca, jupânița - cu frământările și capriciile care o definesc. Trăirile ei, aparent mărunte, își au febrilitatea lor, iubirile ce îi sunt date sunt scump plătite nu rareori. Și în prozele având ca temă războiul, și în cele inspirate din actualitatea imediată femeia are parte, chiar și
PETRESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288789_a_290118]
-
mai întâi din pricina ambianței patriarhale în care se petrece acțiunea. În al doilea rând, pentru că și modul narațiunii despre iubirea dintre protagoniști, Matei și Dora, este unul liniștit, chiar dacă nu lipsesc, cum semnalează Ov. S. Crohmălniceanu, proustiene răsturnări cronologice datorate capriciilor memoriei involuntare. Dincolo de acest plan, drama are loc la înălțimea esențelor. Ca și în jurnal, în Matei Iliescu P. încorporează idei, face din ele substanța unei educații sentimentale de tip flaubertian. Față de acest mod de a trata iubirea, reproșul adus
PETRESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
în apă (1970). A folosit și pseudonimele Emil N. Condeieru, N. Emanuel. A primit Premiul Asociației Scriitorilor din Iași în 1999. În primele sale volume de versuri - Poetul adormit în dragoste (1976), Rostirea unui fluture în lumină (1979), Studii. Confesiuni. Capricii (1983) - N. se interesează de osmozele realului imediat, aflat în stare polimorfică, și conspectează scrupulos, prin notații seci, himericul plutind peste cotidian. Acuitatea confesiunii ascunde o sensibilitate rănită. Într-un spațiu plin de frământări, între puritate și maculare, limitat și
NICOLAE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288437_a_289766]
-
citadine, iar singura salvare ar rămâne „să alegi între datoria martirului/ bogăția înecatului/ deznădejdea învățătorului/ rătăcirea alesului/ iscusința pocăitului/ castitatea învingătorului sau/ mulțumirea săracului”. SCRIERI: Poetul adormit în dragoste, Iași, 1976; Rostirea unui fluture în lumină, Iași, 1979; Studii. Confesiuni. Capricii, Iași, 1983; Psihodrom, Piatra Neamț, 1994; Femeia și femela. Recurs la erogenia textului, Iași, 1997; Omul de hârtie. Thriller cu 16 replici grafice de Dinu Huminiuc, Piatra Neamț, 1999; Mortul perfect, Bacău, 2002. Repere bibliografice: Nicolae Băciuț, „Rostirea unui fluture în lumină
NICOLAE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288437_a_289766]
-
și „un catarg clătinându-se la tâmpla apei / [...] invocație monotonă și dureroasă / sfâșiindu-se blând”. Sub alarma limitei și captivității în agonie Cu fața la zid agită caleidoscopic scenografia precedentă, între seraficul atroce, coborât din Bosch sau (invocatul) Hyeronymus von Aachen și capriciul goyesc sau coșmarul expresionist, recapitulând gesticulația tandreței și a ororii, a „suferinței și lăcomiei”, cu toate tonalitățile elegiei. Detașată de modele literare în curs, fără orgoliul inovației sau al deplinei originalități, poeta își asumă monologul în „singurătatea spectacolului”. Tot în
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]