3,744 matches
-
sa adâncă nostalgia paradisului pierdut, îngropat adânc, într-o "amforă". Așa se explică și opțiunea pentru melodramă, definită ca "formă de teatralitate care subliniază eforturile auctoriale de a ajunge la o reprezentare autentică a vieții"139. Același motiv al sufletului captiv în vasul cu șapte peceți (posibilă reminiscență din lectura odei lui Keats la urna grecească) îl regăsim, în variate formule, până în romanele târzii de la sfârșitul deceniului patru, semn că scriitorul îi acorda o mare importanță. Mai întâi, textul ce încheia
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
decât îndeplinirea unei acțiuni. El este obținerea unui rezultat: sfârșitul amenințărilor îngrozitoare la adresa lumii civilizate". Cu ocazia celebrului său discurs pe tema "misiunii îndeplinite" din mai 2003, după invadarea Irakului, președintele l-a citat pe Isaia: "Voi, cei care sunteți captivi, ieșiți afară, iar voi cei care vă aflați în întuneric, fiți liberi". Poate era doar o figură de stil, dar cu siguranță era elocventă. Președintele făcea aluzie la roadele acțiunii militare a Statelor Unite, pe când Isaia vorbea despre darul divin al
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
liniști mulțimea. Am efectuat această arestare pentru a vă proteja, deoarece avem motive să credem că acest om este un spion. Poate câțiva dintre voi îl vor recunoaște după ce îi redăm adevărata înfățișare. Din cauza vitezei cu care se întâmplase totul, captivul avusese impresia că visa. Când își dădu seama de realitate, începu să se zbată, dar era prea târziu. Fu așezat pe un scaun și ținut cu forța acolo până când sosi un chimist care transporta un cărucior cu rotile, încărcat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
adânc al cafelei. Din când în când, bombănea. Sia nu auzea, își continua, răgușită, prelegerea. „Ați avut un fiu ? Un fiu, poate... Ați fi vrut un fiu ?...“ Dar Sia monologa mai departe, în transă. — Dezrădăcinat, cu toanele cele mai neașteptate, captivul unei imaginații pe care doar pasiunea pentru pictură și puterea frenetică de muncă ar fi putut s-o egaleze, Cosimo reproducea și deforma potrivit geniului său vizio nar, o „artă stranie, limpede și rece“, preliminară manierismului, susțin unii, care abia
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
din când în când, râsul mic al diavolilor, iepurașii iuți, cruzi, cu trofeele noii genetici. Tovarășa Sia, cine este fiul vostru ? Un ingineraș astenic, salarizat, un bufon melancolic, disprețuit de temniceri, un evadat ratat, ascuns într-un tren întunecos și captiv ? L-aș putea vedea intrând, brusc, pe ușa compartimentului. Ochii umezi, de copil curios, senini, senini, contrazicând ororile din care s-a născut și între care se mișcă. Dar voi regăsi puterea, știu, voi primi totul cu bucurie și mirare
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
purta o rochie de culoarea muștarului... Ca să vezi, nici nu observase ! Perdelele sunt trase, răcoare și umbră, capul în pământ... ar fi greu pentru șiretul bicentenar Johann Caspar, chiar dacă s-ar strecura neauzit prin ușa rămasă întredeschisă, să cerceteze chipul captivului. Râsul gros și bătrân se ridică dinspre bucătărie, repede acoperit de șuvoiul zgomotos de apă pe care îl dezlănțuie, în spatele peretelui din stânga, Ortansa. Cu câtă violență a tras apa înfricoșata doamnă Mitulescu ! Și ce bogat și lung șuvoi, și cât
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
spirit, demnitate și adevăr ? Crispat, bolborosind, vânturând în aer brațele lungi cu care lovește, ba cu dreapta, ba cu stânga, marginea patului și peretele. ...Ar fi de ascultat, venind de nu se știe unde, prin golurile visului care găzduiește tânărul captiv, vocea liniștită a bătrânului pastor, portretist și poet : „Când denunțul va deveni lizibil, inginerul A.P. nu se va mai afla printre protagoniștii scenariului !“. A plecat, a murit, s-a reîncarnat într-un catâr ? Doamna și domnul Manole, ghemuiți unul în
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
căci ochii și inima lui erau cu prizonierii, citind gândurile lor gândite în românește, îmbrățișîndu-i și spunîndu-le că-i iubește și la noapte va fi negreșit acolo de unde au venit ei... Apoi, cutremurîndu-se ca de frig, se apropie de sublocotenentul captiv și zise românește, cu un început de zâmbet în colțurile buzelor supte: ― Acuma ai căzut prins, trebuie să... Prizonierul nu se miră deloc auzind graiul românesc; întoarse niște ochi furioși spre Bologa și îi curmă vorba cu ură: ― Aici vă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
binecuvântat, oameni printre oameni, istorie milenară scump plătită! Întunericul izbucnește distorsionat din oceanul de necuprins; planeta răscolită de istorii macabre impregnate continuu în regnuri se împrăștie cu furie. Cine va ieși biruitor? Marea nesfârșită cu irizații sângerii amestecă suflarea delfinilor captivi care-și strigă stupoarea pe căi neștiute. Noaptea ninge cu flori mari de piersic vizionată prin binoclul cu infraroșii iar furtuna a potolit-o un armăsar de argint, amestecat printre lianele rătăcite ale sălciilor pletoase de prea multe drumuri încâlcite
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
în general. În ceea ce ne privește, am găsit extrem de util demersul său cel puțin în câteva-puncte cheie, cum ar fi, de pildă, analiza retorică, perspectiva asupra dialogismului sau conexiunile psiholingvistice. Orice lectură avizată presupune reactivarea mentală a multor alte texte captive în memoria noastră cultural-afectivă, susceptibile de a intra în relație spontană cu textul concret, de sub ochii noștri, și de a se constitui în intertextul interpretării. De aceea, diferitele perspective asimilate anterior lecturii textului "de interpretat" sau chiar în paralel cu
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
periodicul interbelic, am avut privilegiul unui contact direct și material nu doar cu textul restrâns ci, în cazul Biletelor de papagal, cu o întreagă concepție artistică despre gazetărie, experiență care poate provoaca un declic mental oricărui lector inițiat, rămas totodată captiv în frazeologia critică a intervalului dintre războaie sau în cea a deceniilor șapte și opt ale secolului trecut. Astăzi, cel care dorește să se apropie altfel de publicistica argheziană e nevoit să asimileze abordările rezistente, cele care vor trece oricând
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pălmuit""138. La Arghezi, primitivismul gestului ar funcționa ca un garant al sincerității, al lipsei de prefăcătorie în relațiile interumane. De aceea, oricât ar părea de scandalos, moralistul atribuie gestului agresiv sensul constructiv al redescoperirii sinelui temperamental, incomod și autentic, captiv într-o lume a filistinilor, conformiștilor și ipocriților pe care ideea îi refuză. "Bătaia nu s-a făcut niciodată fără gâlceavă. Ca să ieși din acțiunea obișnuită a meseriei tale și ca să intri în ceva nou și excepțional, cum este bătaia
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Împreună cu românii maramureșeni, locuitorii est - carpatici luptă Împotriva tătarilor. Aceste lupte continuă și În prima jumătate a veacului următor. Sec. al XIV lea O Valahie În nordul Moldovei este atestată În izvoarele poloneze, germane și arabe. Aici ar fi fost captiv ducele Otto de Bavaria (1307 - 1308), pretendent fără șansă la coroana maghiară după stingerea arpadienilor. Prezența genoveză a transformat orașele de pe litoralul nordic și apusean al Mării Negre Într-o veritabilă placă turnantă a comerțului european. Aici ajungeau, prin târgurile Țării
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
post“ au devenit „spurcăciunile“ pe care nici un țăran treaz n-ar pune gura. Și nu numai țăranii manifestau această repulsie; în volumul său de amintiri (Pirin-Planina) din Primul Război Mondial și din perioada de prizonierat în Bulgaria, unde toți românii captivi au suferit cumplit de foame, George Topârceanu scrie: „Altul, în locul meu, s ar fi spurcat de la început, măcar la broască; dar eu pot să jur că n-am pus broască-n gura mea - până târziu, în ziua de Sfântul Dumitru
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
piese, scene cu iz caragialesc alternează cu scene umoristice redate în tonalități diferite, de la cele duioase, melancolice, la cea involuntar ilariantă. În Steaua fără nume, spre exemplu, între starea de indiferență față de viață, față de târgușorul în care s-a trezit captivă, față de profesorașul care o găzduiește binevoitor și starea de fascinație copilărească față de toate acestea, straniu aureolate la lumina zilei, Mona experimentează și teama provocată de metamorfozarea instantanee a inofensivului Miroiu într-un exaltat care pare să fi pierdut contactul cu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
este "compus din ochi, favoriți și rochie"58, așadar, la propriu deficitar de organul afectivității, și apoi prin alte atribute comportamentale care corespund locuitorilor din cetatea caragialiană "Tâmpitopole". Un indiciu deloc întâmplător este că pe Ismail tatăl său îl ține captiv pentru a-l feri de "corupția moravurilor noastre electorale"59, precauție care se poate referi nu doar la o firească grijă părintească, de asigurare a unui mediu nepervertit, ci și la cunoașterea înclinațiilor spre perversitate și corupție ale fiului, doar
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de a-și exprima, ceea ce înseamnă de "a-și organiza", instinctele sale cele mai profunde, speranțele și spaimele sale", scrie Cassirer, citat în Vasilis Vitsaxis, op. cit., p. 166, nota 84. Vitsaxis completează: "viața, otrava dulce-amară cu gustul morții, menține omul captiv în granițele instinctului fricii și al neputinței care încearcă cu disperare să o depășească prin mângâierea speranței care i se oferă prin mit." 155 Ibidem, p. 13. 156 Ibid., p. 263. 157 Ibid, p. 262. Epoca noastră, spune Gusdorf, a
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
fără să greșesc uneori stau cu ei la taifas lăsându-te uimită după ce ne întoarcem din dragoste cu broboane de apă vie la tâmple sunt zile în care te împotrivești legi orele faci un nod strâns le păstrezi în inimă captive acum suntem veșnici (îmi spui) numai atunci simt cum tresaltă timpul împreună cu tine iar secundele se răzvrătesc sub piele în așteptarea unui sărut infinit 21 mai 2011 Siestă soarele curgea pe zidurile caselor lumea întreagă își făcea siesta respirația întretăiată
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
stă pe loc acum în mijlocul arenei cu lasoul în mână. Câțiva călăreți gonesc un taur jur-împrejur. Cel cu lasoul are dreptul la o singură încercare. Aruncă și pe urmă strânge frânghia ca un laț în jurul picioarelor din față ale taurului. Captiv, acesta se împiedică și se prăbușește în timp ce din tribună chiotele entuziaste salută îndemînarea concurentului. Și, în sfârșit, proba cea mai grea. Saltul mortal, de pe un cal în galop, pe spinarea unui cal sălbatec neîmblînzit. Publicul freamătă. Cunoaște cu siguranță dificultatea
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
un glas copiii, Corina sprijină tabloul de perete pentru a putea fi văzut mai bine, cântărețul e surprins într-unul din binecunoscutele lui gesturi, cu pieptul dezgolit, cămașa albă fluturând, brațul stâng întins vertical, iar cu dreptul reîntors către sexul captiv într-o pereche de blugi, pălăria cu boruri mari îi acoperă tot chipul, numai pletele lungi, această imagine a starului e suprapusă unei imagini mai estompate, un fel de translație a acesteia din care Theo a păstrat doar conturul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
piatra veche a acestor piețe, aș vrea să miros, să gust, să aud mai mult decât o pot face simțurile mele, sunt ca o cameră întunecată fără ferestre și-aș vrea să sparg toți acești pereți ce-mi țin ochii captivi de la lumină, Capela Sixtină, îndoit de șale, pe schelă sub această boltă, Michelangelo, pictând cerul, cel ce voia să sculpteze munții, 1 martie, Roma, încurajat de blândul soare de afară pornesc în descoperirea vechii Rome, Forumul, ruinele ce se întind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
anul ăsta. Își schimba incomod poziția. Ceva ascuțit o înțepa în spate. După căutări, s-a dovedit a fi un Buzz Lightyear. De partea cealaltă a ferestrei, pescărușii țipau din nou, plânsetul lor nesuferit rezonând cu starea ei. Se simțea captivă, pusă la colț, blocată. De parcă era prinsă într-o cutie întunecată și fără aer, care devenea din ce în ce mai mică - iar ea nu putea să înțeleagă. Fusese mereu fericită cu ce avea. Viața ei se desfășurase exact așa cum trebuia, iar evoluția fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
oamenii obișnuiți au, se întâmplă. —Dar mie. Cum ai putut să îmi faci mie asta? — Nu știu. Dar nu ieși de multă vreme cu el, nu e ca și cum erați căsătoriți sau ceva, iar eu eram atât de nefericită. Mă simțeam captivă și simțeam că înnebunesc... — Nu încerca să îmi provoci milă. Ai tot ce îți poți dori, spuse Ashling sălbatic. De ce a trebuit să îl iei? Ai totul. Tot ce a putut spune Clodagh a fost: —Câteodată totul nu este destul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
putea să iasă. Chiar nu putea. Era imposibil. Nu putea să fie singură și nu putea să fie cu nimeni altcineva și, pentru o clipă îngrozitoare, s-a întrebat dacă nu cumva cedează nervos. Acest gând chinuitor a ținut-o captivă, până când a reușit să se sustragă din îmbrățișarea patului. Cedarea nervoasă era chiar mai neplăcută decât obligația de a ieși. Marcus a sunat după-amiază și, în ciuda celor întâmplate, fiecare celulă din corpul ei a cântat la auzul vocii lui. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Am făcut tot ce era posibil, Diane. Crede-mă... - Nancy, revino-ți! Suntem împreună până la capăt? - Da, sigur... Și apoi vocea îi deveni fermă: Să mergem după el! - Stai, veni răspunsul, tot ce trebuie să facem este să-l ținem captiv până ne sosesc întăririle. Nimic mai mult. Rămâi unde te afli și nu te apropia de ușă. Asta-i tot. Chiar în acel moment, se auzi vocea bărbatului: - Am un ostatic. O fată. Dacă încercați să intrați, o împușc. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]