1,669 matches
-
în camion - nu s-au văzut. Alții zic că Lan Ping i-a urmărit cu privirea pe liderii care ieșeau unul câte unul și i s-a părut că stiloul pe care fiecare îl avea în buzunarul de la piept era caraghios - nu l-a recunoscut pe Mao. Alții spun că Mao, din cauza înălțimii lui, și-a aplecat capul pe când ieșea din casă, și când și-a ridicat din nou privirea a fost fermecat de frumusețea ei - dragoste la prima vedere. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pe o mare de ierburi învăluite în ceață gorasă, și apoi... toată coloana a dispărut. Ea îl privește fix. Când garda aprinde a doua lumânare, ea se ridică să-și ia la revedere. S-ar putea să vi se pară caraghios, dar am crezut că o să fiți arogant, zice ea, ieșind pe ușă. Ce motiv am să fiu arogant? Eu sunt Mao Zedong, nu Chiang Kai-shek. Ea dă din cap, râzând, și spune că trebuie să o ia din loc. Cărarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
spune un lung șir de mulțumiri. Nu deschide gura decât dacă îi poruncesc să facă un comentariu. Are mereu un carnețel la el, pe care-l deschide atunci când vorbesc. Mă servește. Mă face să râd, pentru că este foarte serios. Foarte caraghios. Îi tot zic că nu vreau să fiu tratată ca un tablou de pe perete. Vreau să se distreze și vreau ca și eu să mă distrez. În viața mea a existat deja destulă tensiune. Gândește-te la o modalitate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
recunoaște! Tu ai urcat În mansardă, când m-a strigat Horst să mergem la focul de tabără! Dar nu i-ai fi mărturisit și că tu, roșie la față de furie, zbierai: Crezi că mi-aș pierde timpul cu idioțeniile tale, caraghiosule! Mai bine te-ai uita la tine, nu vezi ce glas caraghios ai, ce față plină de coșuri! Aș vrea să văd la balul de la sfârșitul anului dacă o să accepte vreuna să danseze cu tine! * — Du-te după Walter, plângea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mergem la focul de tabără! Dar nu i-ai fi mărturisit și că tu, roșie la față de furie, zbierai: Crezi că mi-aș pierde timpul cu idioțeniile tale, caraghiosule! Mai bine te-ai uita la tine, nu vezi ce glas caraghios ai, ce față plină de coșuri! Aș vrea să văd la balul de la sfârșitul anului dacă o să accepte vreuna să danseze cu tine! * — Du-te după Walter, plângea mama, din pat, atunci când Walter Își Încheia centura cu pafta argintie strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
dumirit că impresia de altă lume, de altceva pe care o ai Înainte de a apuca să vezi cu adevărat ceva ți-o dau culorile. Și nu mă refer În primul rând la hainele celor de-acolo, la felul trist și caraghios cum erau Îmbrăcați... Mă refer la un univers În culori șterse și Întunecate, ca un film alb/negru... Sosind la capătul de dincolo al apelor, la poporul cimerian, pururi Învelit În ceață și Întuneric și pe care În veci nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
pe toți că, mai pe furiș, mai pe față, se uită la mine, că nu mă scapă o clipă din ochi, că nu-mi pierd nici o vorbă... * Verdele intens-umed al pajiștii. Păunul, cu coada desfăcută, sărbătorește, se grăbește, solemn și caraghios, spre paznicul Înconjurat de rațele sălbatice care se Înghesuie, măcănind, În jurul lui. Doar un porumbel cenușiu gulerat vine mai departe, În urma lor, ca o găină prea domesticită. — Du-te și tu, hai! Du-te și tu acolo unde se servește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
și În alte dăți, de altfel, să fii tu cea care are dreptate. O parte dintre cei care au apucat să vorbească atunci cu mine, la conferință, mi-au strecurat, Într-adevăr, printre tot felul de vorbe inutile și gesturi caraghioase, rugăminți precise. Nu aveam timp să le notez și până la urmă le-am și uitat. Mai ales că descopeream astfel că o parte din public nu venise din interes față de conferință și nici măcar din curiozitate față de mine - ceea ce știi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
începu să adulmece în direcția grupului compact de la ușă. Sări pe covor și, de acolo, proțăpit pe labele lui scurte, începu mai întâi să mârâie, apoi să latre de-a dreptul isteric și să tremure într-un fel atât de caraghios, încât pe cei mai tineri îi pufni râsul. Stârnit și mai tare, Maltezul se apucă să sară de colo-colo și să se răsucească mereu numai pe patru labe deodată, ca o jucărie de bâlci. Moțul din creștet, legat cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
se dezbrace, așa că se lipi repede de sobă, ca să-și acopere cumva pieptul și pântecul gol de privirile mamei. Clucereasa Elenca deschise ușa și dădu să intre cu tava în mână, căci era tocmai ora zece, ora zakuskăi. Zări orătania caraghioasă crescută pe sobă, căscă ochii mari și izbucni în hohote. Râdea cu poftă, așa cum nu i se mai întâmplase din copilărie, acompaniată de zgomotul vaselor care săltau înveselite și ele pe tavă. ― Maman, te implooor, nu râde! miorlăi Iancu, simțind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
lațele alea pe frunte? Grăbește-te, dragul meu! Nu vreau în ruptul capului să întârziem la spectacol. Sau ai uitat? Ledoulx aruncă o privire în oglindă și descoperi consternat că nu era deloc „aureolat de sănătate”, ci de-a dreptul caraghios. Și ciuda de a fi fost indus în eroare de propriul lui valet dădu un brânci în plus furiei, care se revărsă printr-o gesticulație mai amplă. ― Naiba să-l ia de spectacol! Nu vreau s-aud de nici un spectacol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
se ivi după-amiază. Consulul francez îl așteptă în zadar pe acel prince charmant. Idiotul nu apăru. Feciorul acela de cățea nu călcă la locul întâlnirii nici măcar pentru vreo scuză oarecare, cât de cât plauzibilă. Îl lăsa să aștepte ca un caraghios, sub privirile unui țigan beat care lălăia în legea lui și se hlizea, în pauze, întinzând mâna spre el după pomană. „Mucosul!... Îngălatul!... Vrea să-i cad în genunchi? Vrea să-l implor? Vrea să-l îngrop în aur ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
masoni prin monotonul așa să fie. Prințul începea să regrete că acceptase invitația de a asista la ceremonia aceea deosebit de plictisitoare. Totul semăna cu o clovnerie de doi bani, cu o maimuțăreală fără sens. Doar aiureli. Ca și pijamalele acelea caraghioase sau șorțulețele cu ciucurei, ca să nu mai pomenească de umblatul lor cu tălpile goale pe mozaicul umed. Nimic atrăgător. Nimic serios. La un moment dat, în apogeul acelei ceremonii „înălțătoare”, când toți ceilalți mimau o transfigurare totală, Manuc auzi clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
copiii marchizului de Caulaincourt. Și acum, câteva sfaturi utile. Trebuie să fiți umil, supus, obedient. Trebuie să vă adresați întotdeauna cu cel mai mare respect. Marchizul este stăpânul care vă plătește. Fără el, ați muri de foame. ― Ah, dar e caraghios! N-ai găsit altceva? Măcar marchiz, ca și Louis. Aș fi vorbit, cel puțin, de la egal la egal. ― Și să nu uit! continuă imperturbabil pictorul. Trebuie să-l lăsați să urce și să coboare din trăsură înaintea voastră. La fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
uriași, împodobiți cu generozitate, albine cu limbi lungi și subțiri, pe care le putea vedea atârnând din gurile lor, cărăbuși pudrați fin, cu ochi conturați cu kohl și omizi cu figuri de clovni cu nasuri rotunde, bărbi false și picioare caraghioase; creaturi făcute din frunze și sepale, petale și praf de polen. Le privea parada nesfârșită, tremurînd, sărind, zburând, ieșind parcă din ceaunul bolborosind al vreunui magician, cu sclipitul și strălucirea de bijuteriii a... a cui? A esenței de vânt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
un sticker cu un „R“ scris de mână lipit pe cotor. Nu mai trebuia decât să fie introdus în CD player pentru o primă ascultare. Muzica era marea iubire a lui Jake. Desigur, genul lui de muzică, nu vechiturile ale caraghioase pe care le asculta taică-su: Dire Straits, Van Morrison și porcăriile alea country despre neveste care pleacă de-acasă și câini care mor. Lui Jake nu-i plăcea nimic mai mult decât să dea volumul la maximum și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
au Întrebat dacă lui Îi plăcea de cineva și-am spus că de mine. Pe urmă, ei au zis că precis Lindei nu-i prea convenea asta. Așa că am zis și eu că, asta e, ghinionul ei, corect? E tare caraghios să afirmi că am omorât-o pentru asta. Adică, el ar fi putut foarte bine s-o părăsească. M-am sprijinit de ușa cabinei. — Era cu Linda de ani de zile. I-a părăsit pe fosta lui prietenă și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de ajuns pentru ca cele două combatante să Încremenească o secundă. Lesley Înșfăcase o cutie cu dosare de pe birou, intenționând clar s-o lovească pe Naomi cu ea În cap, dar acum rămăsese cu ea În mână, Într-o postură cam caraghioasă. — Ce dracu’ se petrece aici? le somă Lou. — E a Început! răspunse imediat Lesley. — Pârâcioasa, am mormăit eu către Rachel. — A Întrebat unde e Derek și când eu i-am zis că nu e aici, a Început să mă Înjure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
un aventurier primejdios. Aceasta nu era și părerea lui Webb, dar el trebuia să menajeze fobiile cititorilor. Ca să mă facă s-o Înțeleg mai bine, acest tată de familie serios și Încărunțit se ridică, scoase un răcnet, arboră o grimasă caraghioasă, Își chirci degetele ca și cum ar fi fost ghearele unui monstru. — Lumea feroce se apropie cu pași mari de Annapolis, iar dumneavoastră, Benjamin Lesage, aveți misiunea de a vă liniști compatrioții. Grea răspundere, de care m-am achitat fără strălucire. Sursele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
bătrân. Râsul îi dezvelea dinții albi și n-avea dâre negre pe față. Doar un pic de grăsime la șolduri, părul puțin cărunt și o cicatrice pe pulpa stângă. Sărăcia îi scosese păr alb, zicea el. Degetele de la picioare sunt caraghioase întotdeauna. Degetele Annei erau lungi și subțiri și se mișcau în sus și în jos. Erau neastâmpărate și vesele, îți venea să te joci cu ele. Cufundate în apa limpede din Fontana, arătau ca zece monezi de aur pe fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
întrebuințau șamponul Johnson. Am rezemat fruntea de sticla ferestrei și mi-am zărit fața schimonosită pe ușa unui dulap cu scule. Strâmbă, lățită, umflată. Am rânjit, arătându-mi dinții, pe urmă am făcut strâmbături. Toate mi se întorceau, mult mai caraghioase. Magazinul de îmbrăcăminte. Colț cu Via Nazionale. Tata ne îmbrăca în gând cu haine noi. Pentru fiecare fusese rezervată acolo câte o vitrină. Pentru copil, pentru mamă, pentru tată. Puteai privi înăuntru până în colțul cel mai îndepărtat, marfa stătea corect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
aici, și aici.” Pentru că nu vedeam nici un fir, aduceam lupa și mă uitam. Degeaba, nimic. Pielea mea era un deșert. Tata pufnea în râs. Însă tatei îi mai creștea păr și în jurul buricului și pe piept. Asta mi se părea caraghios și mă întrebam la ce-i folosește. Părul de pe față îți folosește, de pildă, ca să te razi. Slavă Domnului, căci dacă n-ar exista ce să razi, n-ar exista nici lame de ras, cu care să-ți corectezi notele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și pe mine ce doresc. „Lapte și brioșă.” „O Coca-Cola pentru băiat.” După paharul al patrulea, Toni n-a mai dat nici un semn și eu mă învârteam pe scaun cum aveam chef. Toni nu mai scotea nici o vorbă și arăta caraghios. Se uita fix în oglinda din față, aplecându-se tot mai adânc peste tejghea. Fiindcă mă plictiseam, am privit împrejur. În Italia nu văzusem un astfel de bar. Cel de aici aproape că n-avea ferestre, într-un colț se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
îmi închipuiam eu că le-ar plăcea unor fetișcane. Trăgeam burta înăuntru și-mi scoteam pieptul în afară. Firește că îmi îmbunătățeam mersul în permanență și eram oricând bucuros să primesc sugestii de la camarazi, seara, în dormitor.” „Cred că arătai caraghios. Asta face totdeauna impresie femeilor, când îți sugi burta și îți scoți pieptul în afară?” am întrebat eu. „Bineînțeles. E ca atunci când păunul își înfoaie penele colorate din coadă. Văd că râzi și așa și trebuie, fiindcă totul era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Și adulții verificau forța gravitației. Atunci se făceau țăndări sticlele pe asfalt, fiindcă echipa noastră de fotbal câștigase un meci. Sau era Anul Nou. Domnul Petrea de la scara B, cel cu piciorul greoi, pe care îl ridica într-un fel caraghios când mergea, era foarte harnic la treburi din astea. Când arunca sticle în stradă, putea să însemne și că fiul lui iar lăsase însărcinată o femeie. Eu în nici un caz nu voiam s-o las însărcinată pe Ariana. Citisem cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]