1,124 matches
-
oferă de către inventatul "proiecționist" împătimit, scrisorile celebrului bandit din Chicago, Dillinger, "inamicul public numărul 1" al Americii din perioada prohibiției, care se exprimă în cel mai pur stil caragialesc, agramat și prolix. Într-o astfel de scrisorică de amor intertextualități caragialiene reies din aluziile la situația lui Rică Venturiano și a Ziței care se temea de atacul fostului soț, la debitul verbal nestăvilit al cucoanelor ajunse în fața judecătorilor, din amintitele schițe caragialiene, la "dilema" lui Farfuridi etc.: Scumpo să nu zici
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prolix. Într-o astfel de scrisorică de amor intertextualități caragialiene reies din aluziile la situația lui Rică Venturiano și a Ziței care se temea de atacul fostului soț, la debitul verbal nestăvilit al cucoanelor ajunse în fața judecătorilor, din amintitele schițe caragialiene, la "dilema" lui Farfuridi etc.: Scumpo să nu zici căț scriu prea repede [...] Nu mai plec în illinois și nici în Missouri da nici nu rămân pe loc întro oră o șterg în est șiaș vrea săți scriu o scrisoare
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
tu nebună după mine. Așa că termin și cred că de data asta nul vei uita în vis și săl strângi în brațe sub formă de perină pe al tău care te dorește ca un câine turbat Johnny.163 Descoperirea hipotextului caragialian într-o astfel de scriere-experiment, multietajată, excesiv de metatextualizată, imbricată într-o nesfârșită rețea intertextuală, nu este totuși surprinzătoare, ci previzibilă, în acord cu programul literar anunțat deja de numeroși reprezentanți și teoreticieni ai generației '80, din rândurile cărora se desprind
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
programul literar anunțat deja de numeroși reprezentanți și teoreticieni ai generației '80, din rândurile cărora se desprind și cei trei coautori. Pentru a reveni la problematica posterității pe care o putem identifica în cazul acelor elemente care țin de arta caragialiană, trebuie să precizăm că asupra diverselor aspecte ale caragialismului în tendințele și căutările prozatorilor târgovișteni vom insista în partea finală a lucrării. Referindu-ne deocamdată la descendenții posibili, recrutați din contingentul optzeciștilor, pornim de la un articol al lui Sorin Preda
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în tendințele și căutările prozatorilor târgovișteni vom insista în partea finală a lucrării. Referindu-ne deocamdată la descendenții posibili, recrutați din contingentul optzeciștilor, pornim de la un articol al lui Sorin Preda în care descifrăm o dare de seamă a moștenirii caragialiene în privința coordonatelor de pe axa expresiei artistice din paradigma caragialismului: Forțând nițel zicala memorabilă, am putea spune că prozatorii tineri din "Căldura" cea mare a lui Caragiale se trag. Oralismul, concizia, atenția îndreptată spre categorii sociale nou apărute, spre lumea intermediară
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
convenția să apară la suprafață, precum acel "ragăm", depistat în plicul de grăsime etc., sunt de la Caragiale citire"164. Vom exemplifica în continuare pe scurt acele aspecte menționate aici pe care nu le-am discutat încă, precum și alte câteva procedee caragialiene care vor face carieră în special prin contribuția prozatorilor optzeciști. 4.4.1. Oralismul Una dintre cele mai emblematice trăsături ale stilului caragialian, comentată de majoritatea cercetătorilor operei sale, este oralitatea, generată în primul rând de caracterul dialogic al tuturor
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pe scurt acele aspecte menționate aici pe care nu le-am discutat încă, precum și alte câteva procedee caragialiene care vor face carieră în special prin contribuția prozatorilor optzeciști. 4.4.1. Oralismul Una dintre cele mai emblematice trăsături ale stilului caragialian, comentată de majoritatea cercetătorilor operei sale, este oralitatea, generată în primul rând de caracterul dialogic al tuturor textelor sale, inclusiv al celor din publicistică și din corespondență. Atunci când afirma că marele Caragiale "s-a cheltuit în literatură vorbită"165, Zarifopol
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lenei de meridional a prietenului său, întrucât indică și specificul profund scenic al creației acestuia, în sensul că textul întreține un permanent dialog cu cititorii intentionați. Oralitatea și "stilul simpatetic"166 sunt ingredientele de bază ale "feliei de viață" realiste caragialiene, a cărei rețetă a fost redescoperită și îmbogățită în special de prozatorii din generația "de creație" (Tudor Vianu) optzecistă. Cu deosebire formula "transmisiunilor directe" frecvent utilizată de Mircea Nedelciu și de alți "desantiști", încearcă de pe poziții similare reconstituirea cât mai
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de creație" (Tudor Vianu) optzecistă. Cu deosebire formula "transmisiunilor directe" frecvent utilizată de Mircea Nedelciu și de alți "desantiști", încearcă de pe poziții similare reconstituirea cât mai fidelă a tuturor datelor ce configurează o anume secvență din realitate. Ca și "momentele" caragialiene, care la orice lectură prind viață și reactualizează o lume prin magia cuvântului esențial, în proza optzeciștilor reproducerile exacte de conversații surprinse cu fidelitatea aparatelor de înregistrat, tind să conserve mostre de existență cotidiană ca niște veritabile capsule ale timpului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
artificialitate"167, sau prin simultaneitatea tendinței centrifugale și centripetale a autorului în raport cu textul, mai exact, prin completa neutralitate și neimplicare, coroborată cu permanenta preocupare pentru explicitarea și demascarea strategiilor textuale folosite. 4.4.2. Concizia O altă caracteristică a stilului caragialian moștenită de reprezentanții generației '80, se referă la obsesia pentru concizie. Nu știm dacă a fost remarcată frecvența în textele lui Caragiale a așa-numitelor expresii ale enumerării suspendate: etc., șcl, ș.a m.d. Se poate constata că de cele mai multe
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
etc... Aceeași damă, a treia zi de sf. Gheorghe, către Boriș, servitoarea: Oglinda din salon! ce-ai făcut? trăznit-te-ar Dumnezeu să te trăznească! lua-te-ar hengherul, șoangherița dracului! etc...169 Așa cum se poate observa, ca detaliu al expresiei artistice caragialiene, finalizarea prin "etc", "șcl." sau prin puncte de suspensie indică "impaciența", graba de a ajunge la esențial, măiestria potrivirii procustiene a conținutului la formă prin înlăturarea fără milă a balastului tipografic, stârpirea "spanacului" din propriile texte pândite de pericolul prolixității
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de la Târgoviște". În privința scriitorilor din generația '80, majoritatea criticilor au remarcat efortul acestora de a resuscita formele prozei scurte, văzute ca spații ideale de experimentare a noilor strategii scripturale 170. În plus, autorii înșiși recunosc intenția de recuperare a modelului caragialian și pe această dimensiune a opțiunii pentru textul concentrat sau constituit din fragmente. Pledoaria pentru un astfel de gen se face prin recursul frecvent la tranșarea continuumului textual în fâșii de dimensiuni reduse, în bruiaoane și secvențe uneori doar vag
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și alte câteva povestiri, axate exclusiv pe probleme de tehnică literară, sunt supărătoare și "strecurate fără rost"173, reprezentanții "Școlii de la Târgoviște" și cei din generația '80 par a aprecia în mod deosebit aceste incipiente forme de referențialitate și autoreferențialitate caragialiene, devenite între timp procedee frecvente, ingrediente de bază ale așa-numitei "inginerii textuale" pe care scriitorii "postmodernismului românesc"174 și precursorii 175 acestora o vor practica programatic. Ilustrările posibile sunt, evident, extrem de numeroase. În Christian voiajorul (transmisiune directă), de exemplu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
care scriitorii "postmodernismului românesc"174 și precursorii 175 acestora o vor practica programatic. Ilustrările posibile sunt, evident, extrem de numeroase. În Christian voiajorul (transmisiune directă), de exemplu, Mircea Nedelciu întrerupe narațiunea pentru o digresiune autoreferențială în care se regăsesc aceleași procedee caragialiene de desconsiderare a normelor, de izolare și individualizare prin frondă asumată. Finalul nuvelei Două loturi se impune cu ușurință ca hipotext în acest fragment: Dacă nu m-aș teme de qui-pro-quo-uri, ca și de alte elemente care pot părea artificiale
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
-l aiurească și să-l asurzească pe cititor [...] Am obrăzniciile mele, florile mele de stil, elanurile mele de elocvență, absolut goale în care mă încred perfect, fără nici o teamă"181. Astfel de extrase demonstrează că și această componentă a expresiei caragialiene falsul denunț autocritic este prezentă în textul celui care, devenit celebrul dramaturg al absurdului, își va dovedi cu prisosință asimilarea constructivă a numeroase alte mărci ale caragialismului. 4.4.5. Temă și variațiuni În probleme cu identitatea (variațiuni în căutarea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Temă și variațiuni În probleme cu identitatea (variațiuni în căutarea temei), inclusă de Mircea Nedelciu în grupajul cu titlul paradoxal Și ieri va fi o zi, contexte parțial schimbate găzduiesc aceeași întâmplare. Însă nu mai este vorba, ca în schița caragialiană, de tendențiozitate în prezentarea poveștii, ci de modificarea parțială a identității protagonistului, ceea ce nu pune sub semnul întrebării validitatea evenimentului relatat, ci relativizează și demistifică sanctitatea și singularitatea personajului literar ca instanță narativă. Astfel, în prima variantă, tânărul Murivale, angajat
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
romanul însuși care le înglobează, le alipește într-un patchwork de texte redactate în stiluri diverse și le reficționalizează în acord cu scopul declarat al coautorilor-naratori, de "a experimenta [...] un roman (despre) senzațional"183. Acest tip de polifonism "de sorginte caragialiană"184 este principiu de structurare internă și a romanului Gabrielei Adameșteanu, Dimineața pierdută, veritabilă simfonie textuală dirijată din umbră de un autor care "refuză să apară pur și simplu"185. Partiturile conținând discursurile vorbite sau doar gândite ale personajelor se
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pentru ambii socrii câte un toast în care elogiază respectivii nași, calomniindu-le principalii adversari, într-o simetrie perfectă. În mod evident, textele erau identice, cu excepția numelui celui ponegrit: Take Ionescu, în discursul adresat lui Nicu Filipescu, și invers. Hipotextul caragialian pentru acest tip de joc textual prin redactare șablonată ce suportă minime ajustări în funcție de destinatar este cronica ce poartă titlul Politică, adevărat etalon pentru scrierea-cameleon exemplificată. Ar trebui să precizăm că acest cabotinism textual are o mai amplă tradiție în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
scrierea-cameleon exemplificată. Ar trebui să precizăm că acest cabotinism textual are o mai amplă tradiție în literatura postcaragialiană. De menționat ar fi, în acest sens și avatarurile unui articol despre reforma bacalaureatului din piesa lui Mihail Sebastian de clară filiație caragialiană, Ultima oră. Așa cum rubrica despre "Legea maximului" din cronica semnată de Caragiale, cunoaște trei versiuni in decursul a câtorva minute, în piesa amintită, respectivul text legat de reforma învățământului va fi redactat în timpul zilei în trei variante, modificate în funcție de oscilația
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Directorul obscurului cotidian "Deșteptarea" și ministrul Brănescu, iar forma finală va fi dictată în timpul nopții de pomină de către magnatul Grigore Bucșan, mânuitorul din umbră al sforilor care dirijau marionetele de pe scena politică. Cel mai clar exemplu de însușire a sugestiei caragialiene în acest sens este însă chiar demonstrația că "orice se poate demonstra" din grupajul eseistic Nu al lui Eugen Ionescu. Avem în vedere în primul rând cele două variante de critică literară, categoric opuse una celeilalte, pe marginea romanului Maitreyi
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prozatorilor optzeciști care au¸ în acest sens și exemplul târgoviștenilor Mircea Horia Simionescu și Costache Olăreanu, este "lista", emblematic utilizată în bucata Moșii (Tablă de materii), în care avalanșa de concepte denotează direct complexitatea vieții. De multe ori regăsim sugestia caragialiană în inventarierea noțiunilor care se pot înlănțui de la sine, atrase de magnetul ideii tematice. Astfel, în romanul lui Gheorghe Crăciun, Frumoasa fără corp, la un moment dat fraza se telegramează treptat până la înșiruirea de termeni care condensează existența cotidiană a
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
arta lui Caragiale, preluate și valorificate de pe alte poziții în special de scriitorii valului optzecist din literatura noastră. Finalul acestei liste nu poate fi, evident, decât un "etc.", lipsit sau nu de conotațiile pe care i le-a conferit utilizarea caragialiană. Capitolul V Absurdul Motivul pentru care va trebui să insistăm și asupra noțiunii de absurd este că, alături de comic și de celelalte constante referitoare la specificul tipologic, tematic și stilistic, absurdul definește universul estetic al lui I. L. Caragiale și poate
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
absurd este că, alături de comic și de celelalte constante referitoare la specificul tipologic, tematic și stilistic, absurdul definește universul estetic al lui I. L. Caragiale și poate constitui una dintre resursele de creație în literatura română care a beneficiat de contribuția caragialiană decisivă și în acest domeniu. Înainte de a proceda, pe de o parte la a demonstra importanța absurdului între modalitățile de expresie caragialiene și, pe de altă parte, la a urmări traseul reprezentărilor literare ale acestei categorii în literatura română postcaragialiană
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
I. L. Caragiale și poate constitui una dintre resursele de creație în literatura română care a beneficiat de contribuția caragialiană decisivă și în acest domeniu. Înainte de a proceda, pe de o parte la a demonstra importanța absurdului între modalitățile de expresie caragialiene și, pe de altă parte, la a urmări traseul reprezentărilor literare ale acestei categorii în literatura română postcaragialiană, este firesc să trecem în revistă câteva dintre aspectele esențiale care țin de teoretizarea absurdului. 5.1. Scurtă incursiune pe tărâmul absurdului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
au intuit și exploatat, așa cum vom vedea în paginile următoare, chiar acest adaos de expresivitate oferit de comicul absurdului. 5.3. Absurdul și comicul absurdului la Caragiale 14 Problema care se pune este dacă se pot descoperi în edificiul creației caragialiene ipostaze ale absurdului care să justifice încadrarea sa în galeria scriitorilor absurdului sau în cea a precursorilor acestora. În acest scop va trebui să identificăm componente ale unei estetici "absurdiste" la Caragiale, pe care să le raportăm la o suprastructură
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]