997 matches
-
a creat răul: acesta constituie condiția indispensabilă a dualității existenței, a dezacordului inițial care o definește pe aceasta, întreaga problemă a existenței constă în depășirea acestui dezacord, ceea ce nu se poate face decît prin întrepătrunderea dintre spirit și materie (elementul carnal), întrepătrunderea tot mai mare a acestora este principiul evoluției. Opoziția dintre spirit și lut va fi depășită evolutiv prin intermediul faptului manifest că spiritul se materializează, că materia se spiritualizează ceea ce este același lucru -, sau cum susține mitul creștin că SPIRITUL
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
de armonizare a acestuia. Omul continuă totuși să trăiască trupește, căci rămîne animat de intenții perverse. Dar din cauză că sufletul lui e "mort" (mort pentru sensul vieții), viața lui nu mai are sens: el nu mai trăiește decît pentru satisfacerea dorințelor carnale, ceea ce mitul numește simbolic "moartea sufletului" (păcatul originar al naturii umane). Conform mitului, chiar și "morții sufletește" pot renaște pe parcursul vieții. Din punct de vedere psihologic, moartea elanului nu este niciodată totală. Elanul vieții este dinamic, acest dinamism constînd în
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
intenționalitate evolutivă răspîndită în întreaga natură se manifestă cu maximă intensitate în omul sanctificat simbolic. Devenit manifestarea misterului al cărui simbol este "Dumnezeu", psihicul său se "divinizează" simbolic. Unit cu misterul prin dragostea activă de viață, purificat de exaltarea dorințelor carnale și de obsesia afectivă, eroul mitului trăt nu mai are nevoie să-și facă o imagine din mister, deoarece sensul mitului constă tocmai în faptul că el face lin el însuși imaginea vie. Misterul se limpezește, imaginea devine clară: misterul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
VIII/6: "ȘI UMBLAREA DUPĂ LUCRURILE FIRII PĂMÎNTEȘTI ESTE MOARTE, PE CÎND UMBLAREA DUPĂ LUCRURILE DUHULUI ESTE VIAȚĂ ȘI PACE". Nu este evident că moartea nu este în acest pasaj moartea trupului, ci "umblarea după lucrurile firii pămîntești", exaltarea dorințelor carnale, și că viața despre care vorbește el nu este "viața de după moarte", ci forța de spiritualizare (umblarea după lucrurile Duhului, sau, mai bine zis, emoția spiritualizantă)? VIII/13-l4: "DACĂ TRĂIȚI DUPĂ ÎNDEMNURILE EI [ALE CĂRNII], VEȚI MURI; DAR, DACĂ PRIN
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
un nou Profet, "mesagerul lui Dumnezeu", om real ca și vechii Profeți, inspirat ca și ei de "Cel Veșnic", Mesia Noului Testament: Iisus, numit simbolic "Cristos". Înțelegînd greșit vechile profeții, care anunță venirea unui Mesia spiritual, poporul așteaptă un Mesia carnal, un demagog care să-i ducă la victorie în lupta împotriva romanilor. Dar împărăția lui Cristos "nu este în lumea aceasta" (în această lume perversă și măcinată de permanente lupte pentru putere). Dezamăgit, poporul aservit îl reneagă pe noul profet
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
prin chirurgie plastică. 2.4. Orlan și corpul avatarictc "2.4. Orlan și corpul avataric" Dacă corporalitatea protezică sau cyborgică poate fi ilustrată prin acțiunile tehnoartistice ale lui Stelarc, identitatea interfațată sau avatarică poate fi exemplificată prin operele de „artă carnală” ale artistei Orlan. Arta de tip performance corporal a artistei Orlan, începând cu anii ’90, se bazează pe o serie de operații ale chirurgiei estetice și pe reprezentările media corespunzătoare. Artista își re/sculptează look-ul după figuri feminine celebre
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
ale amazoanelor, evenimentele artistice chirurgicale apelează la carnea corporală în vederea transformării ei în materie de modelat și în mediu de transmitere a ideilor și imaginilor estetice și sociale. Suportând deopotrivă accepții de artă și antiartă, de postmodernism și avangardism, „arta carnală” promovează atât implicarea corporală cât și distanța estetică, atât rescrierea istoriei artei cât și introducerea elementelor de șoc și bulversarea obișnuinței spectatorului. Deviere corporală de la norme și legi, acest tip de artă este totodată un proiect social, al rezistenței și
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
caracteristici faciale precolumbiene și africane. Identitatea avatarică a artistei, multiplă și maleabilă, este deja un simptom al alterității. Etalând o lume a carnavalului pestriț prin care se transgresează limitele normalității, în care grotescul este norma și monstruozitatea este firescul, „arta carnală” desființează barierele dintre frumos și urât, real și fantastic, identitate șialteritate. În același timp, identitatea avatarică își relevă aspectul fantomatic, de pendulare între imagine și referent sau între imaterial și tangențial. Pe când Donna Haraway este cunoscută prin teoriile-manifest ale cyborgului
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
3. Eduardo Kac și corpul transgenictc "3.3. Eduardo Kac și corpul transgenic" Am văzut exemplificări ale ființei cyborgice în cazul performărilor artistice ale lui Stelarc (în capitolul întâiă și ale ființei avatarice la artista Orlan, cu a sa „artă carnală” (în capitolul al doileaă. Să urmărim de data aceasta cea de-a treia ipostază a imaginarului tehnocultural actual, și anume ființa transgenică. Pentru această ilustrare, apelăm la artistul Eduardo Kac, în special la lucrările de artă transgenică ale acestuia. În
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
ei intime și a cântat-o dinlăuntrul devenirii sale istorice, aducând în peisajul generației sale poetice un efort de gândire, de cunoaștere, un spor de entuziasm”. Analizând poezia lui Nicolae Labiș, G. Călinescu observa senzația deosebită de „materie, cuvintele sunt carnale ca fructele, poetul pare în permanență vrăjit de univers. [...] Avem de-a face cu un adevărat poet a cărui frază, chiar discursivă, cântă cu o sonoritate excepțională și care acordă lumii de toate zilele o a patra dimensiune: semnificația lirică
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
Fără îndoială că din acest motiv el este plasat, alături de măgar, în scenele cu nașterea lui Iisus. Țap Identificat cu diavolul, țapul simbolizează energia pulsională liberă și neînfrânată. Revelează celui ce visează fie un libido puternic, fie dependența de instinctele carnale. Subiectul are resurse și dorințe ce îl fac să îndrăznească, să acționeze, să întreprindă, dar pasiunea sa este prea puternică și amenință să îl copleșească. Se poate da însă și o altă interpretare. Aceasta se referă la țapul ispășitor. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
astfel de vis pune în discuție libertatea, autonomia subiectului, dar și ajutorul exterior de care dispune („a merge cot la cot”). Carne Carnea simbolizează corpul senzual. Conform tradiției iudeo-creștine, poartă povara păcatului. Pune în discuție instinctele, nevoile sexuale și dorințele carnale ale subiectului. Poate fi identificată și în imaginea cărnii care se mănâncă (vezi A mânca) Păr Simbolistica de o mare bogăție, interpretarea depinde de scenariu și urmează una sau alta dintre direcțiile propuse. Prin creștere, cădere și o nouă creștere
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
pulsiune irepresibilă («mă mănâncă! »); - alunițele simbolizează o dorință de seducție și îi dau visului o dimensiune sugestivă, chiar erotică; - tatuajele, piercingurile și scarificările exprimă o dorință de modificare corporală, voința de a se singulariza și de a-și personaliza învelișul carnal sau, dimpotrivă, de a aparține unui grup social sau etnic. Simbolic se poate întrezări și un act spiritual: control asupra corpului și transcenderea durerii fizice, sau un act afectiv. În mod evident, partea din corp tatuată sau găurită nu este
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
contradictoriu cu credința iudeo-creștină să meargă la circ sau la amfiteatru; alți ezitau între gnosticism și iudeo-creștinism; unii continuau să fie în-tinați de superstiții păgîne; alții, sinceri dar ignoranți, au interpretat făgăduințele Evangheliilor în sensul cel mai material și mai carnal sau ,,credeau despre Dum-nezeu ceea ce nu s-ar crede despre omul cel mai nemilos din neamul omenesc”. Origene nu cunoștea perfect limba ebraică, ceea ce a dus la neajunsuri în elabo- rarea Hexaplei. După Origene, reluînd ideile lui Filon, sarcina alegoriei
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
realități. „Trupul, casa spiritului, se află sub puterea plăcerii și a durerii“, explică un zeu. „Iar dacă un om este condus de trupul său, acel om nu poate fi niciodată liber.“ Dar când ești capabil să te disociezi de poftele carnale și să îmbrățișezi liniștea și nimicnicia sufletului tău, vei fi eliberat. Atman-ul tău va scăpa din plasa dorințelor umane și va intra în conștiința colectivă - sufletul infinit care inundă universul, instantaneu peste tot și nicăieri în același timp. Ea este
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Renan, 1990, p. 8), Delavrancea îmbrățișează o atitudine pasională, mai degrabă a unui demiurg oratoric al Națiunii decât proprie chirurgului analitic al fenomenului național. Analogiile organiciste sunt încărcate cu maximă forță persuasivă atunci când sunt manipulate emoțional pentru a descrie rănile carnale pricinuite ființei naționale de actuala situație politică. V-am spus odinioară că munții Carpați sunt șira spinărei a poporului românesc. D'o parte și de alta se întind coastele aceleași ființe. Astăzi mai mult de cât ori când jumătate din
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a susține un argument, o evidență clară sau o autoritate a epocii.33 Scriitorii medievali cultivau simbolul și alegoria. De aici și preferința pentru personajele feminine care să reprezinte anumite virtuți. În opera lui Geoffrey Chaucer femeile pot întruchipa fie carnalul (târgoveața din Bath), fie pot deveni prototipuri ale celor patru virtuți cardinale: tăria de caracter, curajul și forța morală a Constanței, eroina din Povestea notarului, virtutea eponimă a Prudenției din Povestirea lui Melibeus, abstinența și cumpătarea Virginiei din Povestirea doftorului
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
în care percepțiile lui se opun celor misogine ale epocii medievale.”35 Aceste constatări se pliază perfect și pe maniera lui Giovanni Boccaccio de abordare a personajului feminin. Donnele demonicate, nefiind supuse și blânde, devin și ele simboluri, dar ale carnalului, ale concupiscenței, ale dorinței iraționale, ale nevoii de libertate și de emancipare. „Percepția medievală dominantă asupra femeilor, care era acceptată ca atare mai mult decât era formulată explicit, a fost aceea care o înfățișa pe femeie drept ajutor și tovarășă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și instabil, prin sfatul ei bărbatul pierzând poziția privilegiată din Paradis. 55 De aici pornindu-se, s-a pus întotdeauna problema adevărului rostit de femeie, sau, mai exact, s-a accentuat imposibilitatea înnobilării ei cu această virtute. Asocierea trupescului, a carnalului cu principiul feminin era un loc comun în exegeza medievală, de la Părinții bisericești și până la personajele din operele lui Boccaccio și ale lui Chaucer. În descrierea căderii din rai (făcută de Filon din Alexandria, Augustin, John Scott, Albert cel Mare
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cele două arhetipuri biblice, dihotomice: Eva, simbol al vorbirii, care a dus la căderea întregii omeniri, și Fecioara Maria, reliefând tăcerea, supunerea, smerenia. Păcatul originar a fost interpretat diferit, perceput ca rod al mândriei, al nesupunerii, al lăcomiei, al poftei carnale sau al vorbirii. Unul dintre pelerinii lui Chaucer, duhovnicul de maici, o condamnă pe Eva pentru cuvintele rostite: „Rău pați dacă te iei după femei!/ Povața lor ne-a fript întâia oară/ și pe Adam l-a scos din rai
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Thomas Beckett, cred, conform uzanțelor vremii, în vinovăția femeii de a fi provocat izgonirea din rai, referiri asemănătoare întâlnim și în cartea lui Jankin, al cincilea soț al târgoveței din Bath, sau în Povestirea preotului. Adam întruchipează rațiunea, Eva - dorința carnală, aceasta fiind concepția impusă de teologia patristică și medievală. Idealul de viață pe care trebuia să îl urmeze un om virtuos, în încercarea de a se mântui, semăna mai mult cu un vot monahal: sărăcie, castitate, supunere. Biserica a jucat
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
văduvă”, „mereu ascultătoare, cinstită și supusă”205. Este tot ceea ce sistemul social al epocii cerea de la o femeie. Beritola vorbește mereu frumos, ales, are purtări nobile, cumpătate, modeste. Ca și celelalte membre ale grupului, Emilia manifestă totală toleranță față de păcatele carnale, reușește să le găsească chiar și o justificare logică, înscriindu-le în sfera omenescului căruia toate îi sunt permise sau nu trebuie să i rămână străine: „Femeia, dacă trăiește cu-n bărbat, păcătuiește prin aceasta, dar ăsta e păcat firesc
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
516. (trad. n.) 235 Giuseppe Gigli, Introducere la Fiammetta, Bibliotheca Romanica, nr. 120, 121, 122, Stragsburg, Heitz & Mundel, p. 14, apud ștefan Crudu, op. cit., p. IX. 236 „pagini de subtil roman psihologic”, „roman confesiv ce descrie la persoana întâi chinurile carnale și sufletești ale iubirii” Mirela Roznoveanu, op. cit. , p. 314. 237 „Protagonista, care narează la persoana întâi, este cu certitudine o precursoare a unor eroine precum prințesa de Clèves, Emma Bovary și Anna Karenina, deoarece întregul roman este o proiecție a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
spirit malițios, se interoghează, este mirată, nedumerită: „și-ntreb: de ce, mă rog, al cincelea/ Nu fuse soț în cinste pentru ea?/ Cam câți putea să ieie după lege?”276 Târgoveața reprezintă, cu siguranță, o întruchipare fidelă a tot ce este carnal, de aceea se și identifică cu femeia samarineancă, pe care o evocă și cu care are similitudini 272 Geoffrey Chaucer, op. cit., p. 278. 273 S. H. Rigby, op. cit., pp. 148-149. 274 Ibidem. 275 H. Marshall Leicester, Jr., Of a Fire
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
1-2, 1984, p. 173. 276 Geoffrey Chaucer, op. cit., p. 278. 95 certe, ambele fiind căsătorite de cinci ori, ducând o viață destul de libertină. „Asemănarea târgoveței cu femeia samarineancă evidențiază, o dată în plus, corelarea ei cu Vechiul Testament, cu tot ce este carnal și cu perceperea sensului literal al textelor”277. Cu toate acestea, femeia din Samaria îi este superioară: deși dusese o viață dezordonată, are totuși puterea de a înțelege admonestarea și porunca divină de a se îndepărta de tentațiile trupului care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]