8,515 matches
-
din concediu, direct În serviciul de gardă, adică În vestita „singura misiune de război pe timp de pace”, cum avea grijă să anunțe fiecare comandant al gărzii când Își lua În primire răcanii din subordine și le distribuia cele cinci cartușe regulamentare. Tot din pricina simpatiei care mă Înconjura, mi s-a repartizat cel mai Îndepărtat, izolat și nenorocit post de pază, Într-un colț - Înfipt În câmpul nesfârșit de ciulini acoperiți cu zăpadă - al curții În mijlocul căreia se afla, sub pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a Început să se refacă În jurul adăpostului. Nu știu de ce, aveam mare grijă de armă și eram atent să nu intre zăpadă pe la mecanisme. M-am Întrebat ceva vreme dacă n-ar fi fost prudent din partea mea să bag un cartuș pe țeavă. Pe urmă am avut dramul de inteligență să mă liniștesc: „La ce bun? Împotriva cui? Cine dracu’ ar fi venit să atace, În pustietate și pe potopul de zăpadă, nenorocitul de depozit?”. Am rămas, cum am zis, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
luate brusc, În câteva secunde, când Îmi spusese că n-o să mă aștepte, iar eu Îi răspunsesem nici să nu... Mi-am luat arma de la spate, am coborât piedica și am armat. În gerul cumplit și sticlos, zgomotele Închizătorului și cartușului care părăsea Încărcătorul și intra pe țeavă răsunau cu neînchipuită limpezime. Mi-am plimbat ochii peste câmpul de ciulini peste care zăpada Înghețată părea suprafața unei mări albe cu valurile Încremenite. Priveliște aproape nepământeană. Deși era noapte, albul zăpezii mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mai deschidă, lipite de ger. Am lăsat mănușile să cadă, am proptit degetul gros de la mâna dreaptă pe trăgaci și am Îndreptat țeava cu cătarea Înaltă către cerul gurii. Vedeam cum, cuminte, percutorul aștepta să izbească micuța capsă din fundul cartușului; scânteia avea să aprindă praful de pușcă; imensa presiune urma să azvârle glonțul cu miez de plumb și Înveliș roșiatic; glonțul se va Învârti și se va răsuci amarnic pe ghinturi, va ieși furios și agresiv de pe țeavă, va străbate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
potopit de rușinea gestului pe care fusesem pe cale să-l fac. Grija mea era de acum să acopăr urmele, ca să nu dau de gândit celui ce avea să mă Înlocuiască. Întâi am oprit sângerarea cu bulgări de zăpadă, am scos cartușul de pe țeavă și l-am vârât Înapoi În Încărcător; sângele amestecat cu scuipat se făcuse gheață pe cătare și pe gura țevii - am curățat totul cu o bucată de batistă și cu vergeaua. Tot ce era roșu am călcat bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
roșiatică le aruncase Împreună cu alicele În hazna. Se repezise acasă, cotrobăise În fundul prăfuit și plin de lucruri inutile al unui dulap din magazie și scosese - spre adânca deznădejde și presimțire a morții Încercate de sufletul tremurător al lui Ectoraș - câteva cartușe vechi și adevărate de vânătoare, cu partea de metal coclită. Le distrusese Învelișul de carton, răspândise prin curte iarba de pușcă și alicele, apoi de ocupase, temeinic, și de odrasla sa, care se găsise să dea Îndelung așteptatele și cerutele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
scoată vreun zgomot sau să se ferească - lucru care pe Director Îl mulțumise În adâncul său și-l făcuse să scurteze durata și asprimea corecției. Ectoraș, Însă, din alte pricini era aproape Încântat de loviturile Încasate: când scotocise după vechile cartușe de vânătoare, tată-său nu-și dăduse seama că vreo cinci dintre ele lipseau. Fiul cel năvleg le dăruise unor prieteni de-ai lui, frații Băjenaru - așa era poreclită familia lor ce fusese, cândva, venetică În sat. Aceia, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ce fusese, cândva, venetică În sat. Aceia, nu se știa de unde, aflaseră că Directorul se Îndeletnicise În tinerețe și cu vânătoarea, de care Între timp se lăsase, și era cu neputință să nu mai aibă pe undeva, dosite, măcar câteva cartușe de calibrul doisprezece și Îi ceruseră câteva lui Ectoraș, care era destul de ușor de dus cu vorba și-i era rușine să-i refuze. Mai târziu avea să pună păcălitul lucrurile cap la cap și să-și dea seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cabina tractorului. Frații Băjenaru, Însă, profitaseră de ceea ce le spusese ursuzul lor unchi și merseseră cu mintea și cu fapta mult mai departe: construiseră o armă grea, bine Încheiată, care trăgea nu niște amărăciuni de capse pentru Împușcat pereții, ci cartușe adevărate. O bucată de țeavă din oțel și de mărimea de care aveau nevoie găsiseră la Nicu Fieraru, care se arătase chiar bucuros de afacere, căci primise În schimbul ei doi litri de vin roșu, sânge de iepure. După ce frații construiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
doar așa, din țâfnă mică, de colivie. „Ai grijă, când coboară ăia de la 218, mă chemi. Apartamentul 33 mi-l ții rezervat până la trei. La 105 nu intră nimeni, nici pentru curățenie. Când vine Olimpia cu pungile de cafea și cartușele de Kent, pui totul deoparte. Nu întrebi, nu plătești, nimic. Între 10 și 11 sunt la Centrală. Oricine întreabă, sunt la ședință. Numai dacă mă caută tov. Pastramă, anunți la numărul notat aici.“ Ziua de lucru, adaptarea la necesitate, turmentarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-i relateze galeșei Gina despre analizele medicale legate de usturimea care tocmai l-a supărat când își făcea nevoia mică și urgentă. „Doctori, auzi, să mă dau pe mâna cretinilor! Le bagi o sută de lei în gură și un cartuș de Kent între sâni și îi rogi să-ți facă analize vaxalize. Toți bișnițari, marțafoi, muște. Am un prieten doctor. Face pe prostul, pe sfântul. Comerț cu vorbe bune, ergoterapie, nu știu cum se cheamă scamatoria lui. Nu ia bani, nici cadouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fără să clipească: deși când vin oamenii și aduc (la primărie!) - În capătul mâinii Întinse, de parcă ar fi o prăjină, pășind pe vârfuri, cu ochii holbați și gura căscată - câte un pistol, câte o pușcă, ori câte o mână de cartușe (armamentul greu trebuie doar „localizat” și raportat la Orhei, dar fără să fie atins), deși le explică, Îndelung, modul-de-funcționare «atuncea când le manipulezi», el n-a făcut armata. Nici sub Români - să zicem că era oarecum bătrân - nici sub Ruși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
batem, În ceată, În stol, În haită? Dacă era nebun? Și, pe deasupra, străin? Adică nu ca noi - la noi? Îl băteam, de-l rupeam - când Îl găseam. Alergam și eu, În stol, În ceată, cu băieții, prin păpușoaie. Dădeam peste cartușe, arme, gropi cu grenade În jur - tranșee din acelea În potcoavă - ba o dată am nimerit peste o uniformă rusească Învelind niște oase Învelite bine În piele (bietul rus: avusese vreme să se umfle, În pielea lui, apoi să se dezumfle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
vânător îl ajutase încă o dată, pentru că în fund, mestecând iarbă ori dormind sub soarele de după-amiază o familie de animale frumoase cu coarne lungi și piele roșcată, părea că îl invită să tragă. Scoase pușca, încărcând-o cu un singur cartuș, căci în felul acesta evita tentația, dacă greșea primul foc, să încerce încă o dată, când agilele animale ar fi luat-o la fugă cu salturi mari. Gacel știa din experiență că cel de-al doilea foc, aproape la întâmplare, nimerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
au lăsat să treacă. Ordinele lor erau să interzică ieșirea, nu intrarea. Mulțimea protestatarilor nu Înceta să sporească. La răsăritul soarelui, erau câteva sute, Între ei - numeroși „fii ai lui Adam”. Cu carabine, dar având puține muniții, cam șaizeci de cartușe fiecare, nimic care să Îngăduie susținerea unui asediu. Iar ei șovăiau să se slujească de acele arme și de acele muniții. Au ocupat, Într-adevăr, poziții pe acoperișuri și În spatele ferestrelor, dar nu știau dacă trebuia să tragă primii, dând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
provocând un măcel urmat de o debandadă. Apărătorii Își Înălțară atunci puștile strigând: „Machrute! Machrute!” - Constituție! De cealaltă parte a baricadei, se zăreau zeci de trupuri căzute. Howard șopti: — Arma mea e În continuare la fel de rece, n-am tras nici un cartuș. Dar tu? — Nici eu. — Să ai În cătare capul unui necunoscut și să apeși pe trăgaci ca să-l ucizi... Fazel sosi peste câteva clipe. Jovial. — Cum vi se pare surpriza mea? E un vechi tun francez, un de Bange, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
o privire goală și era nebărbierit. Prins de centură, avea Colt-ul Ăla mare, automat, care fusese al altor trei tipi Înainte, numai din cei pe care-i știam eu, pistol pentru care ne chinuiam mereu să facem rost de cartușe. Tipu’ era foarte Înalt și fața-i era unsuroasă și Înnegrită de fum. Avea o cască de piele cu o creastă din piele Întărită care o străbĂtea de la frunte spre ceafă și cu o bordură tot din piele Întărită. — De unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
dea de bănuit și-n care să nu se strice. O să treacă mult timp pînĂ o să avem nevoie de ele. SÎnt multe de făcut pînĂ s-ajungem din nou la nivelul Ăla și sînt mulți care trebuie educați. PÎnă atunci, cartușele astea s-ar putea să nu mai fie bune de nimic. Clima asta nu-i deloc bună pentru explozibili. Și acum trebuie să mergem. Am fost un prost să stau aici atîta timp și prostu’ care m-a trimis o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
tăi, mă schimb de haine și pe astea le ascund - ca să creadă că le port - și mai aduc niște săpun, un pieptene, o foarfecă și ceva de cusut; și mai iau și Lorna Doone și Swiss Family Robinson. — Adu toate cartușele de 22 pe care le găsești, spuse Nick Adams, după care aproape strigă: Vino mai În spate, ai grijă să nu te vadă. VĂzuse o birjă. Ascunși În spatele cedrilor, stăteau Întinși În mușchiul de primăvară, ținîndu-și capetele aplecate și ascultînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
niște păsĂri. — O să iau untură și ceva saci, spuse Piticot. — Hei, spuse Nick. Nu uita să mergi la toaletă, bine? — Sigur. — E foarte important. — Știu. Nici tu să nu uiți. — Bine. Nick se duse-n pădure și-ngropă cutiile cu cartușe la rădĂcina unui buciniș, sub pămÎntul acoperit de ace. Apoi mai presărĂ niște ace pe care le tăiase cu cuțitul și crestă coaja copacului cît de sus putea să ajungă. Se mai uită o dată ca să aibă un reper și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mlaștină, căutînd zmeură. Dar sticla de whisky o Îngropă. Piticot nu se Întorsese Încă, iar Nick stătea pe bușteanul prăbușit din care tăiau lemne pentru foc și-și mai verifica pușca. Mergeau la vînat prepelițe, așa că desfăcu magazia puștii, scoase cartușele lungi, le puse Într-un săculeț din piele de capră și introduse cartușe scurte, de 22. Erau mai puțin zgomotoase și nu sfîșiau carnea, În caz că nu le-ar fi nimerit În cap. Era pregătit și-ar fi vrut să pornească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Încă, iar Nick stătea pe bușteanul prăbușit din care tăiau lemne pentru foc și-și mai verifica pușca. Mergeau la vînat prepelițe, așa că desfăcu magazia puștii, scoase cartușele lungi, le puse Într-un săculeț din piele de capră și introduse cartușe scurte, de 22. Erau mai puțin zgomotoase și nu sfîșiau carnea, În caz că nu le-ar fi nimerit În cap. Era pregătit și-ar fi vrut să pornească. „Da’ pe unde o umbla fata aia“, se gîndi. „Nu te agita“, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
părea să fi trecut nimeni pe-acolo. Stai aici, Îi spuse soră-sii. Eu mă duc să mă uit puțin primprejur. Îi lăsĂ sacul și ibricele și se Îndepărtă În susul rîului. CÎnd soră-sa nu-l mai putea vedea schimbă cartușele scurte cu alea lungi. „N-o să-l omor“, se gîndi, „Însă asta ar trebui să fac“. Cercetă atent toată zona. Nu văzu nimic, nici un semn că altcineva ar fi fost pe-acolo, așa că se-ntoarse În tabărĂ. Îmi pare rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
trompa și unde vîrfurile colților Își lăsaseră urma În pămÎnt. Îi arătĂ lui David gaura din adîncitura de pe occipitalul albit al craniului și cele patru găuri, apropiate una de cealaltă, din osul de deasupra urechii. Le zîmbi, apoi scoase un cartuș de 303 și-l potrivi În gaura de pe frunte. — Uite, acolo l-a rănit Juma pe masculu’ Ăsta pe care-l căutăm, spuse taică-său. Ăsta e askari-ul lui. Prietenul lui, mai degrabă, pentru că și Ăsta a fost un mascul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
fi fost o corabie mare, și David văzu sîngele care Îi curgea pe o parte; atunci taică-său Își ridică pușca și trase - elefantul Își Întoarse capul, mișcîndu-și greoi, Încet, colții uriași, și Îi privi; cînd taică-său trase și cartușul din țeava cealaltă, elefantul se legănĂ, ca un copac tăiat, și, cu o izbitură, se prăbuși către ei. Însă nu era mort. Se oprise și acum era la pămÎnt, cu umărul rupt. Nu se mișca, dar, așa cum Îl privea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]