532,837 matches
-
prima și cea mai spectaculoasă. Cel puțin la fel de notoriu (și într-o strânsă legătură cu cartea) este sfârșitul tragic al autorului ei, survenit în noaptea de 3 spre 4 octombrie 1903, la numai 23 de ani, într-o cameră din casa vieneză în care murise și Beethoven. Închiriată de Weininger special pentru acest moment. Își va îndrepta pistolul către inimă și va apăsa pe trăgaci. Rezultatul nu este însă cel scontat, agonizând câteva ore înainte de a-și afla sfârșitul. Pe coperta
Capodoperă sau expresia unor frustrări? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13882_a_15207]
-
expresie ultimă a estetismului vienez, care celebrează și reînvie în epocă, într-o adevărată epidemie de sinucideri, cultul baroc al morții. Jacques Le Rider va interpreta interesant această soluție ca ilustrarea maximă a autoportretului expresionist: "autoportretul unui geniu într-o casă cu obloanele închise" (forțând ipoteza, în rama atenției pentru compoziție, el va nota însă că "Weininger pare doar cufundat în somn, într-atât de senine îi sunt trăsăturile" ceea ce mi se pare o exagerare). După William M. Johnston, Weininger este
Capodoperă sau expresia unor frustrări? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13882_a_15207]
-
pregătesc experiențe radicale. Cînd Ștefan avea doar doi ani, tatăl său demisionează din armată, semn că nu era chiar o fire conformista, iar în 1873 soții Luchian și cei doi copii se mută în București, pe strada Popa Soare, în casa pe care Elenă o primise că zestre. În acest timp lumea se mișcă, iar artele românești fac și ele pași importanți către emancipare și către consolidarea pozițiilor în spațiul public. Chiar în anul 1868, cînd Ștefan Luchian deschidea ochii la
Stefan Luchian (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13881_a_15206]
-
mama, acum capul familiei, o credea tocmai potrivită firii excesiv de independente a fiului său mai mare. Din anul 1884, adică de la vîrsta de 16 ani, i se cunoaște prima pictură, o lucrare în ulei de dimensiuni modeste care înfățișează o casă, lucrare semnată Luchian St. cl.III. Un an mai tîrziu, adică în 1885, el se înscrie simultan la Școala de Belle-Arte din București și la Conservator, unde-și alege flautul ca instrument de studiu. Dacă mai punem la socoteală și
Stefan Luchian (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13881_a_15206]
-
și, de multe ori, de-a dreptul fastuos. La începutul anului 1892, pictorul se intoarce iarăși în țară, de data aceasta întoarcerea fiind prilejuita de pierderea mamei. Cu cei opt mii de lei care îi revin ca parte după lichidarea casei materne de pe Popa Soare, pleacă din nou la Paris unde, după toate probabilitățile, se înscrie la Academia Julian. În această perioadă pictează lucrarea La malul mării și alte două tablori cu o tematica frecvent întîlnită în epoca, inspirate din spectacolul
Stefan Luchian (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13881_a_15206]
-
văzut că în biserici se ascund bogătașii și averile pe timp de război, că popii încurajează fărădelegile și propovăduiesc resemnarea celor exploatați, refuză să fie îngropată creștinește. Gauguin sfidează Biserica, încercând să se sinucidă din pricina bolii de nepronunțat, construindu-și Casa Plăcerilor și expunând fotografii pornografice în Insulele Marchize, astfel încât monseniorul Martin îi scrie episcopului la dispariția lui: „Unicul lucru demn de semnalat pe insulă în ultima vreme a fost moartea subită a unui individ numit Paul Gauguin, un artist reputat
Un nou roman al lui Llosa by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13884_a_15209]
-
au vestit lui Ioniță bărbierul hoțul cum că alți trei hoți, ce se află cu dînsul la osânda ocnii, anume Niculaie chelul i Cartan masalagiu și Fotache Otetică făcea vorbă între dânșii, că furând câte trei niște boarfe de la o casă și ducându-le noaptea iar într-acel gunoi de supt Curtea Veche, adică un hoț au furat-o și alți hoți au găsit-o" (p. 111). Cu toată puținătatea datelor, ne-ar plăcea să imaginăm o istorie a lumii interlope
Craii la cremenal by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13903_a_15228]
-
azi îi revine, în noile condiții, doar o anume responsabilitate pe linia îndrumării lor metodice. Nici aceste direcții județene, după opinia noastră, nu-și mai justifică existența în actuala formulă [...]. În privința vechilor și actualelor școli de Artă Populară și a Caselor de Creație, instituții prin excelență ale fostei politici, de cultură și artă amatoare, lucrurile sunt și mai clare: anacronice, păguboase și total în afara spiritului înnoitor al Reformei, ele trebuie să înceteze a mai fi finanțate de la Bugetul Statului, lăsându-li
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/13916_a_15241]
-
prima oară, într-o ambianță în care au trăit doi oameni... Doamna Viorica Moisil: N-au trăit doi oameni, trăiesc numai eu, singură, de treizeci de ani. Împreună cu Grigri am locuit în strada Armenească nr. 14; după ce a murit el, casa fiind prea mare pentru mine, m-am mutat aici printr-o întâmplare... - În orice caz, unele lucruri sunt aceleași. - Da, sigur, mobila de exemplu; dar Grigri n-a văzut niciodată casa asta. - Fatalmente vă pun o întrebare de o banalitate
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
în strada Armenească nr. 14; după ce a murit el, casa fiind prea mare pentru mine, m-am mutat aici printr-o întâmplare... - În orice caz, unele lucruri sunt aceleași. - Da, sigur, mobila de exemplu; dar Grigri n-a văzut niciodată casa asta. - Fatalmente vă pun o întrebare de o banalitate care mă sperie: cum v-ați cunoscut? - A fost deosebit de romantică prima noastră întâlnire; mie mi-a plăcut foarte mult. Sora mea - Lena Constante - era prietenă cu familia Moisil - Ionel, Florica
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
la o petrecere dată de familia Moisil la Arhivele Statului unde domnul Moisil era director și tot acolo locuia. Am suferit groaznic atunci când totul s-a dărâmat! Am iubit locul acela de cum l-am văzut; țin minte că în stânga era casa cu o curte, iar în dreapta - o mică biserică. Foarte frumos! - Să revenim la prima întâlnire. - Da. În seara aceea eram acolo mai mulți tineri, băieți și fete, fiecare cu flirt-ul lui. La un moment dat, doamna Moisil a luat
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
sfârșitul căreia Grigri ne-a condus până acasă la Lena, eu n-am mai știut nimic de el o vreme. - Multă vreme? - Nu. Înainte de Crăciun ne-am reîntâlnit la o altă petrecere (cu multă lume, în ținută de seară) în casa lui Nicol Gross. Eugen Bălan care era director la Monitorul Oficial și șeful meu, în vremea aceea eu fiind secretară a revistei Artă și tehnică grafică publicată de Monitor. Nu cunoșteam prea multe persoane, eu însoțind-o de fapt pe
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
că era fascinant, un om-spectacol. - Era un om foarte vesel. Iubea viața nemaipomenit de mult, iubea oamenii; totul la el era în exces. Făcea matematică tot timpul - matematica a fost marea pasiune a vieții lui - și fredona tot timpul în casă, un fel de mormăială - asta însemna că gândea la probleme de matematică. Nu stătea la masă, ci culcat, cu capul sprijinit în mâna dreaptă. Aveai impresia că nu face nimic. La noi în casă nici nu se vorbea decât la
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
lui - și fredona tot timpul în casă, un fel de mormăială - asta însemna că gândea la probleme de matematică. Nu stătea la masă, ci culcat, cu capul sprijinit în mâna dreaptă. Aveai impresia că nu face nimic. La noi în casă nici nu se vorbea decât la ora mesei, când venea și povestea tot ce i se întâmpla. Vorbea cu multă lume la telefon și, evident, primea pe mulți acasă, elevi, gazetari; mai cu seamă în ultimii ani, când devenise o
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
ora mesei, când venea și povestea tot ce i se întâmpla. Vorbea cu multă lume la telefon și, evident, primea pe mulți acasă, elevi, gazetari; mai cu seamă în ultimii ani, când devenise o "vedetă" a televiziunii și radio-ului, casa noastră era plină de lume. - Care îi erau câțiva dintre prietenii mai apropiați? - Din păcate, prietenul lui cel mai bun, din tinerețe, din vremea șederii la Paris, a fost Nicolae Teodorescu. Spun "din păcate" pentru că s-a dovedit, mai târziu
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
și erau fascinați, vrăjiți de el; avea într-adevăr o inteligență sclipitoare, a fost pionierul calculatoarelor în România, a fost un vizionar - multe lucruri pe care unii le-au categorisit "trăsnite" s-au dovedit adevărate peste ani. - Cine intra în casa dumneavoastră? - Casa noastră era deschisă; îi plăcea foarte mult să aibă musafiri, să petreacă, să se sărbătorească. Este evident că avea nevoie de destindere din pricina tensiunii în care trăia cu matematica în cap în fiecare clipă și, seară de seară
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
fascinați, vrăjiți de el; avea într-adevăr o inteligență sclipitoare, a fost pionierul calculatoarelor în România, a fost un vizionar - multe lucruri pe care unii le-au categorisit "trăsnite" s-au dovedit adevărate peste ani. - Cine intra în casa dumneavoastră? - Casa noastră era deschisă; îi plăcea foarte mult să aibă musafiri, să petreacă, să se sărbătorească. Este evident că avea nevoie de destindere din pricina tensiunii în care trăia cu matematica în cap în fiecare clipă și, seară de seară mergeam la
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
era deschisă; îi plăcea foarte mult să aibă musafiri, să petreacă, să se sărbătorească. Este evident că avea nevoie de destindere din pricina tensiunii în care trăia cu matematica în cap în fiecare clipă și, seară de seară mergeam la CO{ (Casa Oamenilor de {tiință). Toți matematicienii (și nu numai!) străini care veneau în România în vremea aceea au trecut și prin casa noastră. Întotdeauna în 10 ianuarie, ziua lui de naștere, se sărbătorea acasă la noi cu multă lume, printre care
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
din pricina tensiunii în care trăia cu matematica în cap în fiecare clipă și, seară de seară mergeam la CO{ (Casa Oamenilor de {tiință). Toți matematicienii (și nu numai!) străini care veneau în România în vremea aceea au trecut și prin casa noastră. Întotdeauna în 10 ianuarie, ziua lui de naștere, se sărbătorea acasă la noi cu multă lume, printre care se aflau și studenții lui. Când a împlinit 60 de ani, n-au încăput în casă, fiind vreo 200 și atunci
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
aceea au trecut și prin casa noastră. Întotdeauna în 10 ianuarie, ziua lui de naștere, se sărbătorea acasă la noi cu multă lume, printre care se aflau și studenții lui. Când a împlinit 60 de ani, n-au încăput în casă, fiind vreo 200 și atunci s-a aniversat la Facultatea de Litere. L-am sărbătorit în fiecare 10 ianuarie și după ce a murit - iată, se împlinesc 30 de ani de atunci -, împreună cu foști studenți ai lui care azi sunt bătrâni
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
zis: "nu se compensează plămânul". A pus capul într-o parte și... gata. Așa a murit. Acolo n-ai voie să păstrezi persoana decedată. Anunți decesul și o iau imediat. Am stat singură toată noaptea, el fiind dus la o casă de îmbălsămare. Când m-am dus a doua zi și l-am văzut nu mi-a venit să cred: era exact Grigri din tinerețe. Extraordinar! Nu știu cum au reușit să facă așa ceva. Apoi l-au trimis în țară cu un avion
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
progreseze în R.S.R., pentru ca numele poporului nostru să strălucească și ca științele tehnice și economice să învețe să folosească din ce în ce mai mult și din ce în ce mai bine și calculatoarele și matematica cea mai abstractă pentru ca buna stare a poporului nostru să crească." În casa noastră, sus la etaj, locuia Dulgheru care era anchetatorul sorei mele, Lena Constante" - Totuși, chiar dacă nu era bine văzut, n-a avut probleme deosebite. - Da, nimeni n-a vrut să-l bage pe Grigri la pușcărie, cu toate că ar fi putut
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
pușcărie, cu toate că ar fi putut. - De ce? - Eu cred că avea totuși o prea mare popularitate. - Bine, bine, Ceaușescu nu-l suferea; dar cum v-ați strecurat în perioada Dej? - Noi n-am avut niciodată de suferit. Gândește-te că în casa noastră, sus la etaj, în Armenească nr. 14, locuia Dulgheru, care era anchetatorul sorei mele, Lena Constante! {i noi habar n-aveam! - Fantastic! - Grigri vroia neapărat să fie el administratorul micului bloc în care locuiam, pentru că știa că este foarte
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
n-aveam! - Fantastic! - Grigri vroia neapărat să fie el administratorul micului bloc în care locuiam, pentru că știa că este foarte iubit și asta oferea avantaje - de exemplu, când se făceau restricții la căldură, noi nu aveam de suferit pentru că era "casa lui Moisil". De aceea, la noi în casă se țineau ședințele de bloc, Dulgheru venea regulat la noi, era simpatic și deștept. N-am știut niciodată - până când n-a ieșit Lena din pușcărie - că el o ancheta! - Am rămas mut
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
el administratorul micului bloc în care locuiam, pentru că știa că este foarte iubit și asta oferea avantaje - de exemplu, când se făceau restricții la căldură, noi nu aveam de suferit pentru că era "casa lui Moisil". De aceea, la noi în casă se țineau ședințele de bloc, Dulgheru venea regulat la noi, era simpatic și deștept. N-am știut niciodată - până când n-a ieșit Lena din pușcărie - că el o ancheta! - Am rămas mut. - Te cred. Poți să rămâi mut auzind așa ceva
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]